Liturghie arhierească în lavra din inima Olteniei

Sute de credincioşi din întreaga ţară au venit în lavra Tismanei pentru a aduce cinstire Sfântului Nicodim, ctitorul cinstitului aşezământ monahal. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, alături de Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, şi de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

Ca în fiecare an, a doua zi de Crăciun a devenit prilej de pelerinaj pentru sute de credincioşi din întreaga ţară care s-au adunat la Mănăstirea Tismana pentru a-l lăuda pe Sfântul Nicodim, părintele monahismului din Oltenia. Sărbătoarea a început de duminică seară, pe 25 decembrie, prin slujba Privegherii. A doua zi, a fost săvârşit Acatistul Sfântului şi Sfânta Liturghie în sobor de arhierei, preoţi şi diaconi.

Sfântul Nicodim - "model şi temelia monahismului din Oltenia"

La finalul slujbei, IPS Părinte Irineu a vorbit despre jertfa pruncilor ucişi de împăratul Irod al Iudeii, arătând că ei pot fi socotiţi "primii mărturisitori ai Domnului Hristos". "Omenirea, care se afla în pragul prăpastiei păcatului, nu reuşeşte să înţeleagă iubirea lui Dumnezeu şi nici să desluşească momentul binecuvântat în care se arată Fiul Omului. Cel bogat se face om şi se naşte într-o peşteră întunecată pentru a dezlega pătimirea oamenilor. Ia asupra Sa suferinţa noastră şi, cu toate că este Dumnezeu veşnic, fără de timp şi fără de ani, se face prunc şi se naşte mai presus de fire din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca toţi cei care vor veni după Naşterea Sa să nu mai fie sortiţi morţii, chinurilor veşnice şi robiei vrăjmaşului diavol, ci să poată intra în Împărăţia cea cerească. De aceea a luat toate treptele existenţei noastre, de la prunc la adolescenţă, la maturitate până la vârsta bărbatului desăvârşit, când S-a răstignit, a Înviat şi S-a înălţat la ceruri ca să ne facă din nou copii ai Tatălui Ceresc, să ne readucă în Familia Dumnezeiască a Preasfintei Treimi, după cum spune psalmistul - "voi sunteţi dumnezei şi fii ai Celui Preaînalt" (Psalmul 81, 6)", a continuat Mitropolitul Olteniei. IPS Irineu a arătat totodată şi rolul pe care îl are Sfântul Nicodim în istoria monahismului din Oltenia: "Sfântul Nicodim a împlinit totdeauna cu sfinţenie cuvintele Scripturii, fiind cu adevărat copil ascultător al lui Dumnezeu. Pentru viaţa sa curată, Părintele Ceresc l-a învrednicit de multe daruri spre a fi model şi temelie monahismului nostru din Oltenia. I-a dat putere să se roage pentru noi, să ridice mănăstiri şi biserici care să dăinuiască peste veacuri, dincolo de vitregiile vremii, spre slava Sfintei noastre Biserici".

După Sfânta Liturghie, părinţii slujitori, în frunte cu cei doi arhierei au oficiat slujba de Sfinţire a Aghesmei mici în faţa bisericii mănăstirii. După slujbă, soborul, urmat de credincioşi, a purtat în procesiune, în jurul sfântului lăcaş, racla în care se află crucea şi degetul arătător de la mâna dreaptă ale Sfântului Nicodim.

Minunile Sfântului Nicodim la Tismana

Originar din sudul Dunării, din micuţa localitate Prilep, nu departe de Mănăstirea Decani, Sfântul Nicodim s-a născut în anul 1320 din părinţi binecredincioşi şi temători de Dumnezeu, din neamul cneazului Lazăr, împăratul slavilor. Perioada copilăriei a fost marcată de construirea bisericii Mănăstirii Visoki Decani, ctitoria cneazului Ştefan Duşan. Cu toate că ar fi putut avea o viaţă lipsită de griji, a ales "calea cea strâmtă şi cu chinuri" a călugăriei. Pe când avea doar 15 ani, cu ocazia vizitei unor călugări atoniţi la Prilep pentru sfinţirea bisericii Mănăstirii Decani (1335), tânărul Nicodim se hotărî să-şi aleagă ireversibil destinul. Paşii săi au fost purtaţi spre Sfântul Munte, unde s-a nevoit în Mănăstirea Hilandar. Contextul venirii sale la nord de Dunăre este strâns legat de pericolul răspândirii catolicismului pe aceste meleaguri. În această situaţie, rolul Sfântului Nicodim a fost unul providenţial, prin temeluirea unui misionarism monahal de cea mai înaltă ţinută spirituală. Sunt cunoscute în acest sens ctitoriile sale, regulile sale monahale, dar mai ales minunile săvârşite.

Prezenţa sa la Tismana este strâns legată de prietenia pe care a avut-o cu Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. Au existat însă şi momente tensionate între cei doi. Aşa se face că în perioada 1399-1404, sfântul a fost nevoit să-şi părăsească ctitoria şi să se retragă la Prislop. Împăcarea a venit repede şi, în anul 1406, Mircea îl numeşte în hrisoavele sale: "rugătorul domniei mele, popa Nicodim". În vremea şederii sale la Tismana, sfântul a făcut nenumărate minuni, multe dintre ele regăsindu-se şi astăzi în pictura din pridvorul bisericii mănăstirii (transformarea fripturii de purcel în păstrăv cu ocazia praznicului în cinstea lui Sigismund şi a lui Mircea cel Bătrân; trecerea miraculoasă a Dunării pe rasa călugărească, mersul prin foc). Printre acestea se numără şi vindecarea fiicei regelui Sigismund al Ungariei, care suferea de epilepsie. În urma acestei minunate întâmplări, suveranul a renunţat la catolicism şi s-a convertit la ortodoxie, luând numele Sfântului Evanghelist Matei.

Canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române

Cuviosul Nicodim a fost chemat la Domnul în ziua de 26 octombrie 1406, fiind îngropat în mormântul pe care şi-l pregătise încă din timpul vieţii în pridvorul Mănăstirii Tismana. Moaştele sale s-au păstrat o perioadă la Tismana, după care au fost ascunse de călugări pentru a nu cădea pe mâna necredincioşilor. Momentan la mănăstire nu se mai găseşte decât degetul arătător de la mâna dreaptă a sfântului, alături de crucea sa de plumb şi toaca în formă de vultur. Deşi era considerat sfânt încă din timpul vieţii, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la aproape 600 de ani de la trecerea la cele veşnice prin hotărârea Sfântului Sinod din anul 1955, stabilindu-i-se ca zi de prăznuire 26 decembrie.