Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Lumea şcolarului: Planuri noi, şoptite unui puf de păpădie

Lumea şcolarului: Planuri noi, şoptite unui puf de păpădie

Un articol de: Miruna Rusu - 23 Iulie 2009

La începutul lunii mai, le povesteam păpuşilor despre vacanţa mea, care va veni cu mult soare, cu îngheţată, cu plimbări în parc pe role, înălţând zmeie, sărind coarda, jucându-mă cu mingea, alergând după puf de păpădii, căci ştiu eu că, puse în sân, aduc zile pline de bucurie.

Zâmbesc, vacanţa e în toi şi să vă spun un secret: la mine a început chiar mai devreme, căci în luna mai, pe la sfârşit, am fost la Paris şi am vizitat... ghiciţi ce anume... Da, am vizitat Disneyland-ul. Trebuie să recunosc că am bătut-o mult la cap pe mama, căci biletul avea un preţ destul de piperat, dar, zic eu, a meritat. Nu m-am aşteptat să fie atât de cald şi de aglomerat. Nu ştiam, efectiv, unde să mă uit, eram înconjurată de poveşti... oriunde priveam puteam să intru într-o poveste, în barcă, sau pe uscat, puteam să admir personajele care îşi jucau rolul. Cel mai mult mi-au plăcut piraţii din Caraibe. Am intrat cu emoţie în Coliba unchiului Tom, deşi cred că, pe vremea aceea, un sclav nu putea să aibă un pian.

Erau şi poveşti de care nu auzisem şi despre care mi-a povestit mama câte ceva... ea fiind la fel de încântată de Lumea poveştilor.

Nici nu ştiu când au trecut orele, nu am simţit nici foamea măcar, consecinţele insolaţiei le-am suportat mai târziu.

Strângând la piept jucăriile cumpărate pentru prietenii mei, am plecat cu gândul că mă voi în-toarce aici poate la anul, căci au rămas multe locuri pe care nu am reuşit să le văd.

Am prins astăzi un puf de păpădie şi i-am spus dorinţa mea.