Mijlocirea Maicii Domnului, acoperământ și scut al credincioșilor

Biserica Ortodoxă Română serbează, în prima zi a lunii octombrie, Acoperământul Maicii Domnului. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a evocat originea istorică a acestei sărbători și a subliniat că rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu „conțin milostivirea sa ocrotitoare și formează un acoperământ protector al creștinilor care îi cer ajutorul”.

În deschiderea cuvântului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a așezat în centrul atenției biserica din Vlaherne, spațiul sacru în care s‑a săvârșit minunea din secolul al X‑lea: „Conform tradiției creștin‑ortodoxe, Maica Domnului s‑a arătat Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicului acestuia, Epifanie, în secolul al X‑lea, în timpul împăratului Leon al VI‑lea, Filosoful sau cel Înțelept (886‑912), la o slujbă de priveghere de toată noaptea pentru cinstirea Născătoarei de Dumnezeu. Această priveghere a avut loc în biserica din cartierul Vlaherne, aflat în suburbia cetății Constantinopol. În această biserică «a Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne», au avut loc multe evenimente și vreme de aproape un mileniu a fost una dintre cele mai importante biserici ale Constantinopolului, alături de «Sfânta Sofia», precum și un centru major al cinstirii împărătești acordate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Biserica aceasta a fost construită între anii 450 și 457, de către împărăteasa Pulcheria (450‑453) și împăratul Marcian (450‑457). Acolo se păstrau veșmântul sau cămașa, acoperământul capului și al umerilor (maphorion) și o parte din brâul Maicii Domnului, aduse de la Ierusalim, în anul 473, potrivit tradiției, în timpul împăratului Leon I (457‑474), care a finalizat lucrările la această biserică, a înfrumusețat‑o și i‑a oferit mai multe proprietăți”.

„Acoperă‑ne și acum, Doamnă, pe noi, cu omoforul milei tale”

În continuare, Patriarhul României a pus în lumină valențele duhovnicești ale sărbătorii, armonizând imnografia acesteia cu teologia Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae: „În mod deosebit, această sărbătoare, care a intrat în cultul Bisericii în amintirea minunii arătării Prea­sfintei Născătoare de Dumnezeu în biserica din Vlaherne, ne descoperă multe înțelesuri duhov­nicești ale rugăciunilor Mai­cii Domnului pentru cre­dincioșii care o cinstesc și cer ajutorul ei. De altfel, chiar la începutul slujbei acestui praznic ne rugăm Maicii Domnului: «Acoperă‑ne și acum, Doamnă, pe noi, cu omoforul milei tale», fiind încre­dințați că «pe cetatea care te cinsteș­te și după datorie te mărește o acoperi, Preacurată, cu cinstitul tău omofor și o aperi de năvălirile celor potrivnici, de foamete și de cutremur și de războiul cel dintre frați, Fecioară, ceea ce ești neispitită de nuntă, dumnezeiască ­Mireasă, acoperământul și apărarea oamenilor», conform stihirilor de la Vecernia mică a acestei sărbători. Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae a dezvoltat o profundă teologie despre rugăciunile Maicii Domnului ca acoperământ ocrotitor al creștinilor care‑i cer mijlocirea către Fiul ei, Domnul Iisus Hristos. Sfântul Părinte, într‑un articol intitulat «Maica Domnului, Ocrotitoarea», publicat în 1979 în Glasul Bisericii, spune că «unirea rugăciunii Maicii Domnului către Dumnezeu și a ajutorului de la Dumnezeu către noi ce ne vine prin ea și‑a găsit o expresie simbolică, în cultul Bisericii ortodoxe, în vorbirea ei frecventă a acestuia despre acoperământul Maicii Domnului, ținut de ea întins peste noi spre apărarea noastră de toți vrăjmașii și de toate nevoile, ca și spre ajutorarea ce ne vine prin el». De aceea, la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului îi cântăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: „Bucură‑te, înfrumusețarea Bisericii cea minunată și acoperământul cel preamărit a toată lumea! Bucură‑te, ajutătoarea în războaie a credincioșilor împărați și scutul ostașilor! Bucură‑te, acoperământul și apărătoarea noastră!» Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae mai precizează că rugăciunea îl unește pe omul rugător cu Dumnezeu. Iar credinciosul creștin are șansa mijlocirii rugăciunilor sale către Dumnezeu prin Maica Domnului. Ea este cea mai fierbinte rugătoare pentru noi, oamenii, către Domnul Iisus Hristos, datorită inimii ei de mamă a Lui”.

„Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu”

În cele din urmă, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat vechimea și profunzimea evlaviei către Născătoarea de Dumnezeu, invocând o rugăciune din secolul al III‑lea: „O rugăciune adresată Maicii Domnului, ca ocrotitoare și acoperământ, este foarte familiară creștinilor orto­docși, și anume: «Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăvește pe noi, una curată și binecuvântată». Aceasta este considerată ca fiind cea mai veche rugăciune dedicată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care este numită «Theotokos», după ce textul ei scris în limba greacă a fost descoperit, în anul 1917, pe un papirus din Egipt, datând din jurul anului 250, cu mult timp înainte de Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes din 431. În zilele noastre, acest imn este cântat în Biserica Ortodoxă la sfârșitul Vecerniei în timpul Postului Paști­lor, precum și în rugăciunile creștine orientale și în messa romano‑catolică. Așadar, creștinii ortodocși au considerat întotdeauna mijlocirea Maicii Domnului către Fiul ei, Mântuitorul Hristos, ca fiind acoperământ și scut al credincioșilor împotriva vrăj­mașilor văzuți și nevăzuți”.