„Nerecunoscătorul este un om nesănătos din punct de vedere spiritual”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, s-a aflat duminică, 8 august 2021, în mijlocul obştii monahale a mănăstirii ilfovene Pasărea, iar la finalul Sfintei Liturghii a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre importanţa recunoştinţei ca manifestare ­sănătoasă şi firească a omului care mulţumeşte pentru binefacerile primite de la Dumnezeu.

Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Pasărea a fost oficiată în Duminica a 7-a după Rusalii de părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator al Atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei Române, împreună cu alți slujitori. În această zi, la Liturghie s-a citit pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 9, versetele de la 27 la 35, în care este relatată vindecarea minunată a doi orbi şi a unui mut din Capernaum de către Mântuitorul Iisus Hristos.

În predica sa, Întâistătătorul Bisericii noastre a enumerat învăţăturile duhovniceşti ce se desprind din Evanghelia duminicii: „În primul rând, vedem că Domnul nostru Iisus Hristos ascultă cererea celor infirmi sau bolnavi, care Îl caută pe El. În al doilea rând, vedem că pentru vindecarea de orice boală este nevoie de credinţă puternică din partea celui bolnav sau din partea celor care îl îngrijesc pe cel bolnav: membri ai familiei sau prieteni. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că cei doi orbi din Capernaum care au fost vindecaţi, îndată după vindecare au devenit recunoscători şi vestitori ai lui Iisus în tot ţinutul acela, ei au devenit misionari. În al patrulea rând, învăţăm că predicarea Evangheliei Împărăţiei cerurilor trebuie însoţită de fapte ale iubirii milostive, mai ales de fapte de milostenie faţă de cei bolnavi”.

Părintele Patriarh Daniel a explicat motivul pentru care Mântuitorul Iisus Hristos le-a poruncit celor doi orbi pe care i-a vindecat să nu spună nimănui nimic (Matei 9, 30). „Pentru ca să ne arate nouă smerenia Sa. El nu a făcut minunea ca să fie lăudat de oameni, ci a făcut-o din iubire milostivă şi smerită pentru cei bolnavi, pentru cei infirmi. De aceea, şi noi, când facem o faptă bună, nu trebuie să aşteptăm imediat laudă de la oameni şi publicitate, nu trebuie să aşteptăm să se facă peste tot cunoscută fapta bună pe care am făcut-o. Deşi Iisus le-a spus să nu spună nimănui nimic, totuşi aceşti doi orbi au arătat recunoştinţă. Recunoştinţa este manifestarea sănătoasă, firească a omului care mulţumeşte pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Iar cel care nu este recunoscător, este un om nesănătos din punct de vedere spiritual. Uneori, chiar şi animalele cărora li s-a făcut un bine au arătat recunoştinţă (...). De aceea, este foarte supărător faptul când cineva căruia i s-a făcut bine nu mulţumeşte. Cine a primit de la Dumnezeu un ajutor, o vindecare, o scăpare dintr-o situaţie dificilă trebuie să mulţumească şi să vestească celor din jur cât bine i-a făcut lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul României.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce Hristos Domnul nu i-a cerut şi demonizatului mut să-şi exprime credinţa înainte de vindecare, aşa cum procedase în cazul orbilor: „Nu i-a cerut să-şi exprime credinţa, în primul rând, pentru că era mut. În al doilea rând, pentru că acest om mut era demonizat, iar gândirea lui, voinţa lui şi vocea lui erau confiscate de duhul cel rău care-l împiedica să se exprime. De aceea, pe acest mut Iisus l-a vindecat din iubire milostivă, din compasiune, din împreună suferinţă cu cel ce suferă, fără să-i ceară să-şi exprime credinţa. L-a vindecat şi pentru că a văzut credinţa şi iubirea celor care l-au adus la El ca să-l vindece! Sfântul Isaac Sirul spune că iubirea curată, smerită şi milostivă se naşte din rugăciune. Iubirea smerită şi milostivă, care s-a văzut în sfinţi, este iubirea lui Hristos revărsată în sufletul omului în timpul rugăciunii. De aceea, omul care se roagă mult devine milostiv, nu se roagă doar pentru sine, ci şi pentru tot sufletul necăjit şi întristat”. Preafericirea Sa a mai spus că cea mai mare onoare a noastră este să devenim „mâinile iubirii milostive a lui Hristos în casa noastră, faţă de vecini, la locul de muncă sau oriunde ne-am afla”.

La final, Părintele Patriarh Daniel a dăruit Mănăstirii Pasărea tămâie naturală din Oman, precum şi mai multe cărţi cu conţinut religios apărute la Editurile Patriarhiei Române, îndemnând credincioşii ca mai ales în 2021, an declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor”, să cureţe cimitirele şi să înfrumuseţeze mormintele. „Gradul de civilizaţie al unui popor se vede după trei criterii: grija faţă de copii, grija faţă de bătrâni şi grija faţă de cei adormiţi în Domnul. Este foarte important să ne rugăm pentru cei adormiţi în Domnul şi să punem flori pe mormintele lor, după ce le-am curăţat, deoarece prin aceasta noi arătăm că iubirea faţă de cei dragi, care au trecut la Domnul, este mai tare decât moartea. Prin rugăciune, noi rămânem în comuniune cu sufletele celor care se află în viaţa de dincolo. Sufletele celor adormiţi în Domnul simt când ne rugăm pentru ele şi când mergem la mormânt”, a spus Preafericirea Sa.

Maica stareţă, stavrofora Mihaela Costahe, i-a dăruit Preafericirii Sale un buchet de trandafiri, mulţumindu-i pentru cuvântul de învă­ţătură şi pentru vizită.