„O certă contribuţie la cunoaşterea istoriei Bisericii din Bucovina“

Personalitate marcantă a epocii în care a păstorit Eparhia Bucovinei (1924-1935), mitropolitul Nectarie Cotlarciuc a atras atenţia cercetătorilor mai ales după anul 1993, când au fost publicate documentatele articole semnate de către cunoscutul scriitor cernăuţean Mircea Lutic (mai ales studiul Nectarie Cotlarciuc, un arhipăstor înzestrat cu alese virtuţi naţionale), care a readus în atenţia specialiştilor activitatea vrednicului arhiereu, uitat de aproape jumătate de secol.

Până la această dată, exceptând două lucrări de bibliografie, Istoria bibliografiei moderne (a lui Barbu Teodorescu, 1972) şi Bibliografia românească modernă (1984), doar un singur articol, apărut la Freilassing, în 1965 (Vianor Bendescu, Nectarie Cotlarciuc, Metropolit der Bukowina), a putut reţine atenţia cercetătorului interesat de istoria Bisericii bucovinene, ca parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române.

Un moment remarcabil în fundamentarea poziţiei lui Nectarie Cot­lar­ciuc în galeria personali­tă­ţilor culturii şi istoriei Buco­vinei l-a constituit publicarea volumului Nectarie Cotlarciuc, ar­hiepiscop al Cernăuţilor şi mi­tropolit al Bucovinei (Iaşi, 2013), semnat de către Vasile Marius Ţibulcă. Cartea beneficiază de un pertinent Cuvânt înainte semnat de către pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, care subliniază importanţa a­pariţiei, stabilindu-i locul în istoriografia tematică în urmă­torii termeni: „Lucrarea de faţă re­prezintă o certă contribuţie la cunoaşterea istoriei Bisericii din Bucovina, în general, dar şi a vieţii şi lucrării unuia dintre cei mai de seamă mitropoliţi, Nectarie Cotlarciuc“.

Indubitabil, Vasile Marius Ţi­bulcă reuşeşte o corectă pla­sa­re în epocă a personalităţii mi­tropolitului, urmărind în e­gală măsură contextul politic, cel socio-cultural şi, evident, cel religios, în care a activat şi creat.

Nectarie, pe numele său de mirean Nicolae, s-a născut în frumoasa aşezare de lângă poalele Rarăului, Stulpicani, la data de 7/19 februarie 1875, în familia cântăreţului bisericesc Teodor Cotlarciuc de la Bise­rica „Înălţarea Domnului“ din localitate, unde, copil fiind, va fi participat la primele sluj­be religioase şi în tinda căreia va fi luat cele dintâi lecţii de catehizare de la preotul satului.

După absolvirea Liceului de Stat (Greco-orientalische k. k. Obergymnasium, adică Gim­na­ziul Superior greco-oriental ce­zaro-crăiesc), devenit ulterior Li­ceul „Ştefan cel Mare“ din Su­ceava, a urmat cursu­rile ce­lebrei Facultăţi de Teologie a Universităţii din Cernăuţi, unde a luat un prim doctorat în teologie, făcând aici şi un al doilea doctorat, în filosofie. După terminarea studiilor la Cernăuţi, Nicolae Cotlarciuc se perfecţionează la universităţile din Bonn, Viena, München şi Würzburg.

Revenit în Cernăuţi, în august 1901, a primit o Catedră de profesor suplinitor la Liceul I de Stat (Liceul „Aron Pum­nul“ de mai târziu), iar în luna decembrie a aceluiaşi an a fost încadrat la biblioteca Universi­tă­ţii, de unde intră în învăţă­mântul universitar ca profesor titular la Catedra de Teologie Practică, ajungând şi decan, primul din perioada româ­neas­că, al Facultăţii de Teologie, în anul 1920/1921.

În ierarhia ecleziastică, Ni­co­lae Cotlarciuc a avut o ascensiune surprinzătoare. După re­în­toarcerea de la studii din străinătate şi după căsătorie, a fost hirotonit diacon, în anul 1901, la Catedrala mitropolita­nă din Cernăuţi, apoi a dobândit titlurile de presviter, în 1914, de protopresviter, în 1919, de arhimandrit stavrofor, în 1921, şi de arhimandrit mi­tro­for, în 1923, an în care a pri­mit înalta demnitate de episcop al nou înfiinţatei Episcopii a Cetăţii Albe şi Ismailului, stră­vechi pământ al Basarabilor, revenit la Ţara Mamă, odată cu marea Unire din 1918, iar în anul următor, Marele Colegiu al BOR îl va alege arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei.

Autorul analizează cu multă atenţie întreaga activitate arhi­e­rească a episcopului şi, apoi, a mitropolitului Nectarie Cotlar­ciuc, situaţia Arhiepiscopiei Cer­năuţilor la înscăunarea acestuia, pagini importante fiind alocate: comunicării mitropolitului cu mirenii şi clericii, fiindu-i ana­lizate pastoralele, discursurile şi diferitele cuvântări; activităţii administrative în diriguirea Fondului Bi­se­ricesc - vizite pastorale, sfin­ţiri de construcţii bisericeşti, a­sis­tări la diverse festivităţi; ne­ui­tându-se activitatea misio­na­ră, participarea activă la dife­rite congrese şi conferinţe inter­naţionale ale Ortodoxiei şi ale Bisericilor surori, precum cele de la Stockholm, Lausanne, Lam­beth, ori de reprezentare, precum cea de la Varşovia cu prilejul proclamării Bisericii Or­todoxe din Polonia ca Bise­rică autocefală şi dezlegarea ei de oblăduirea celei ruseşti.

Mai mult decât interesant este capitolul dedicat activităţii politice, Cotlarciuc reprezentând Universitatea cernăuţea­nă în Parlamentul României, fiind implicat în viaţa politică a provinciei într-o anumită perioadă, fapt ce i-a adus şi critici severe şi, adesea, articole denigratoare în presa vremii.

Activitatea cărturărească a mitropolitului începe cu o importantă prezenţă în redacţia revistei „Candela“, odată cu re­a­pariţia acesteia, în 1923, şi se termină cu valoroasele vo­lu­me de literatură de specialitate.

Dacă sub aspect literar debutul s-a produs în octombrie 1898, sub raport ştiinţific, pri­ma lucrare a fost Die Beset­zun­gweise des Patriarchalstuhles von Konstantinopel, apărută în 1903, în care abordează istoricul dezvoltării acestei patriarhii şi felul cum se ocupa în diferite perioade acest scaun patriarhal. Aceleiaşi arii a dreptului bisericesc îi aparţin lucrările Beiträge zum lebenden Ehe- und Familienrecht der Romänen inbensondere je­ner im Suden der Bukowina, în care discută subiecte de drept matrimonial, şi Subjekt des Kirchenvermögens in der morgenlädischen Kirche, unde pune în discuţie tema averii bi­sericeşti în Biserica Ortodoxă, precum şi istoricul, şi statutul juridic al Fondului Bisericesc.

Circumscris aceleiaşi zone tematice, volumul Stifterreicht und Kirchenpatronat im Fürs­tentum der Moldau und in der Bukowina realizează o interesantă paralelă între dreptul cti­toricesc din Moldova şi patronatul bucovinean.

O altă direcţie a preocupă­ri­lor sale a constituit-o aplecarea către studiile filosofice. În Das Problem der immateriellen, geistigen Seelen-substanz sunt trecute toate ipotezele, inclusiv cele ale naturaliştilor, asu­pra sufletului, ca să se opreas­că la convingerea că trebuie să ţi­nem la adevărul revelat: că a­vem drept principiu al vieţii o substanţă spirituală, imate­ria­lă, cum au interpretat, de altfel, a­cest adevăr divin Sfinţii Părinţi.

Domeniul teologiei pastorale l-a abordat cu Homiletische For­malstufentheorie, care a a­vut mare răsunet în critica ştiin­ţifică teologică.

„Predicii din ziua de astăzi îi lipseşte fundamentarea psihologică“, susţine Cotlarciuc în Der Psychologische Aufban der Rede, subiect reluat mai târziu, în versiune română, în Ches­ti­uni omiletice, unde pune pro­blema criticilor aduse predicii şi discută încercările întreprinse de a reface predica bi­sericească.

Om din popor, lui N. Cot­lar­ciuc nu i-au fost străine pro­blemele sociale şi nici cele ale rolului Bisericii în ocrotirea socială. „Spiritul creştin a domi­nat ocrotirea socială“, scria N. Cotlarciuc în Ocrotirea socială şi Biserica creştină, în 1921.

În multe alte domenii îi este remarcată activitatea. În 1911 publica Kurze übericht über die rumänische Bibliologie în care utilizează, printre primii, no­ţiu­nea de bibliofilie, în sensul utilizat astăzi. Alte lucrări care subliniază diversitatea pro­blemelor în care era implicat sunt Istoricul Prăvăliei Româ­neşti din Cernăuţi, Istoricul li­te­raturii românilor din Buco­vi­na (1775-1906) şi  Catalogul te­zaurului naţional bucovinean.

Este de remarcat şi faptul că a îngrijit şi completat lucrarea fundamentală a profesorului său V. Mitrofanovici, Liturgica Bisericii Ortodoxe, pe care a reeditat-o în anul 1929.

Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stă­niloae“ din Iaşi, Vasile Ma­rius Ţibulcă pune la îndemâna cititorului şi cercetătorului interesat de fenomenul cultural bucovinean o carte densă, complexă, rea­lizată cu o deosebită acribie, dar şi cu o caldă şi cu­ceritoare pasiune, dovedindu-se un bun exeget al importantei opere a lui Nectarie Cotlarciuc. (Vasile Diacon)