O educaţie solidă învinge criza economică

În timp de criză oamenii se schimbă: unii devin mai responsabili şi se maturizează, iar alţii se tulbură şi se destabilizează. De aceea, educaţia în timp de criză trebuie să fie întărire spirituală a copiilor şi părinţilor pentru a nu pierde echilibrul şi speranţa.

De fapt, educaţia adevărată modelează şi cultivă pe om nu numai profesional, ci şi spiritual. Din păcate, în concepţia lumii secularizate de astăzi, unii părinţi aşteaptă ca şcoala să ofere copiilor lor o educaţie care să le permită să câştige cât mai mult, într-o perspectivă strict materialistă. Astfel apare individul "emancipat" care vrea să fie cineva prin ceea ce acumulează material, dar care nu acordă multă importanţă valorilor spirituale şi morale. În această perspectivă, omul educat numai ştiinţific poate ajunge să fie în acelaşi timp "savant şi sălbatec".

Din acest motiv, Biserica este mereu preocupată ca educaţia integrală (ştiinţifică şi spirituală) a copiilor şi a tinerilor să fie cu prioritate în centrul atenţiei familiei, a şcolii şi a societăţii, întrucât este cea mai importantă investiţie spirituală, care nu poate fi niciodată evaluată în bani sau valori materiale.

Omul fiind persoană se deosebeşte de animale şi de roboţi, deoarece are sădită în firea sa chemarea de-a căuta valori spirituale perene şi eterne. Toate momentele vieţii omului pot avea semnificaţii spirituale şi deveni creatoare de valori perene. Aceste semnificaţii se transformă în artă, religie, ştiinţă sau cultură şi se transmit de-a lungul secolelor ca fiind un dor de nemurire sau o dorinţă de comuniune şi iubire eternă. De aceea, numai în relaţia cu Dumnezeu omul descoperă taina profundă a existenţei sale, adică sensul ultim al vieţii, al morţii şi al învierii sale pentru a dobândi viaţa eternă.

Majoritatea ideologiilor seculariste din ultimele două secole au transformat expresia paulină omul cel nou (cf. Efeseni 4, 23-24), reducând idealul educaţiei la formarea intelectuală şi pragmatică materialistă, care limitează omul la nevoile elementare biologice şi culturale ale supravieţuirii sau ale fericirii bazate pe valori materiale, abandonând dimensiunea formării spirituale a omului prin care se cultivă smerenia ori modestia, sinceritatea, blândeţea, iubirea dezinteresată şi sfinţenia.

Ca urmare, învăţământul, cultura şi relaţiile de familie sunt în prezent ameninţate de această orientare materialistă secularizantă, întrucât individul îşi defineşte identitatea prin adoptarea unui "fel de viaţă" (life style) bazat pe materialismul excesiv al societăţii de consum. Însă consumul material excesiv de hrană, haine şi confort material este semnul unui vid spiritual în viaţa omului care trăieşte mai mult la nivel corporal decât spiritual, căutând cu patimă infinitul spiritual în lucrurile materiale limitate sau înlocuind iubirea eternă cu idoli trecători.

Într-un asemenea tip de societate obsesiv materialistă, sistemul de învăţământ trece şi el printr-o serioasă criză, astfel că violenţa şi drogurile sunt prezente în şcoli, iar copiii mici nu sunt suficient protejaţi de efectele nocive ale "industriei" pornografice. Tinerii sunt tentaţi şi chiar ajutaţi să gândească numai în termeni de succes material, să fie "buni la învăţătură", ca să poată "pleca afară", adică în străinătate. Mulţi învaţă "să se descurce individual", pentru că nu mai sunt antrenaţi spre un ideal naţional. Astfel, pragmatismul individualist excesiv subminează patriotismul sănătos şi simţul coresponsabilităţii comunitare.

Încercând să răspundă acestor probleme ale societăţii noastre româneşti, Patriarhia Română a hotărât ca anul 2011 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, având ca teme prioritare pastoraţia familiei creştine şi educaţia spirituală a copiilor şi tinerilor.

În acest sens, pe lângă orele de religie din învăţământul de stat, prin proiectele sale educaţionale "Hristos împărtăşit copiilor" şi "Alege şcoala!", Biserica Ortodoxă Română face eforturi multiple să-i educe pe copii în spiritul iubirii de Dumnezeu şi de oameni, prin promovarea rugăciunii, a prieteniei şi a întrajutorării şi să prevină abandonul şcolar cauzat de sărăcie sau de absenţa părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile ei de cateheză parohială, prin taberele de copii (4.800 de copii în vara acestui an) pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească, în viaţa multor copii, lipsa de afecţiune părintească şi a atmosferei de familie, dar şi să descopere copii talentaţi pe care îi încurajează să-şi cultive talantul în folosul Bisericii şi al societăţii româneşti de azi.

Acum, la începutul noului an şcolar, cu sentimente de multă preţuire pentru cei care practică ştiinţa şi arta educaţiei, ne rugăm Milostivului Dumnezeu, Izvorul înţelepciunii şi al bunătăţii, să binecuvânteze pe toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, pentru a putea trăi împreună bucuria creşterii spirituale şi a formării intelectuale a copiilor şi tinerilor spre binele familiei, Bisericii şi poporului român.