O sută de ani de la reînființarea Episcopiei Oradiei, 30 august 1920

În anul Domnului 2020, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei se află la binecuvântat ceas aniversar, împlinindu-se 100 de ani de la reînființarea eparhiei, în 1920, prin Decretul Regal semnat de regele Ferdinand I Întregitorul la 30 august. Tot în acest an se împlinesc 340 de ani de la prima atestare documentară oficială a Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, în anul 1680, dar și 325 de ani de la menționarea Episcopiei Ortodoxe a Oradiei și a ierarhului ei de atunci, Efrem, în „Diploma” împăratului austriac Leopold I, din anul 1695.

Când trupele austriece au eliberat Oradea de sub stăpânirea turcească, în anul 1680, exista un singur episcop, cel ortodox, ce rezida aici dinainte de menționarea sa în documentele imperiale austriece, iar părintele academician profesor Mircea Păcurariu avansează ipoteza că ar fi vorba de Episcopul Ștefan al Lipovei, care și-a mutat reședința de la Lipova la Oradea. 

Împăratul Leopold I al Imperiului Habsburgic a emis, la 4 martie 1695, o „Diplomă de conferire a privilegiilor ilirice”, prin care a fost acordată libertate de manifestare deplină credinţei ortodoxe în teritoriile eliberate de sub stăpânirea islamică, document în care este recunoscută existența Episcopiei Ortodoxe a Oradiei și Agriei și în care este mențio­nat numele episcopului titular de atunci, Efrem (Banianin sau Veniamin) al Oradiei și Agriei.

După arhipăstorirea Episcopului Petru Hristofor, ultimul Episcop al Oradiei cunoscut cu numele din secolul al XVIII-lea, care a fost hirotonit de către Sfântul Ierarh Antim Ivireanul și trimis să păstorească la Oradea, autoritățile habsburgice nu au mai permis rezidarea permanentă a unui Episcop ortodox în Oradea, fără însă a desfiinţa Episcopia Ortodoxă a Oradiei, astfel încât, vreme de două secole, până în anul 1920, ierarhii de la Arad au preluat păstorirea credincioșilor bihoreni, petrecând în fiecare an câteva luni la Reședința Episcopală din Velența Oradiei, timp în care hirotoneau preoți, efectuau vizite canonice în parohii și oficiau sfin­țirea bisericilor.

A fost nevoie de o îndelungată așteptare, timp de mai bine de două veacuri, și de un efort susținut al clerului și credincioșilor ortodocși din Bihor pentru ca reînființarea Episcopiei Ortodoxe a Oradiei să fie posibilă.

Arhimandritul Roman Ciorogariu, vicar eparhial din 1917 la Oradea și viitor Episcop al Oradiei, cel dintâi după reînființare, a participat la actul Marii Uniri de la Alba Iulia împreună cu numeroși preoți și credincioși din Bihor, însă românii din aceste părţi nu s-au putut bucura de Marea Unire de la 1 Decembrie. Abia după eliberarea Oradiei de sub stăpânirea comunistă maghiară de către Armata Română condusă de generalul Traian Moşoiu, în ziua Sfintelor Paști din anul 1919, 20 aprilie, contextul devine favorabil pentru a duce la bun sfârşit şi idealul bisericesc al credincioşilor ortodocşi bihoreni: restatornicirea Episcopiei Oradiei. 

Cu ocazia vizitei suveranilor români la Oradea, din 23 mai 1919, arhimandritul Roman Ciorogariu a prezentat această doleanţă seculară a românilor bihoreni. Regele Ferdinand a promis atunci că „Episcopia Orăzii Mari se va înfiinţa mai curând decât credeţi”. 

Odată cu semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, 4 iunie 1920, care a consfințit la nivel interna­țio­nal decizia de unire a provinciilor românești, proclamată la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, a fost deschis drumul reactivării vechii Episcopii Ortodoxe a Oradiei.

Demersurile susţinute cu înflăcărare n-au rămas fără răspuns deoarece la 23 iunie, respectiv 13 august 1920, în Senatul României şi în Camera Deputaţilor a fost votată „Legea pentru restatornicirea în Ardeal a vechei Episcopii din Oradea-Mare”, fiind apoi promulgată în ziua de 30 august 1920 prin înal­tul Decret Regal emis de către regele Ferdinand I Întregitorul. Legea avea un singur articol cu următorul conţinut: „Vechea Episcopie ortodoxă română din Oradea-Mare, în ţinutul Bihorului, se restatorniceşte în drepturile sale de odinioară”.

Pentru Biserica Ortodoxă şi poporul dreptmăritor din Bihor, ziua de 30 august 1920 a rămas pentru totdeauna ca o duminică a Învierii, după secole de încercări şi privaţiuni. În această luminoasă zi, în România reîntregită, Episcopia Oradiei s-a re­activat prin Decret Regal, fiind prima Episcopie care a luat fiinţă pe pămân­tul românesc după recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, drept cel dintâi rod al acesteia.

S-au scurs, aşadar, o sută de ani în care clerul şi poporul dreptcredincios din Bihor, în frunte cu întâistătători rânduiţi de Providenţă la fruntariile de vest ale ţării, au mărturisit fără întrerupere „legea românească”, atât în perioade de libertate, dar şi în mijlocul vitregiilor vremii. Au fost o sută de ani de mari şi frumoase realizări, de lupte, jertfe, umilinţe, eforturi şi biruinţe în păstrarea cu sfinţenie a credinţei drept­măritoare şi a tezaurului tradiţiilor spirituale româneşti, clădite pe temelia reînfiinţatei Eparhii Ortodoxe Române a Oradiei.