Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 73 „Odată, ascultând slujba în biserică, (Sf. Cuv. Parascheva) a auzit citindu-se acest cuvânt din
Urmând Botezătorului pe Muntele Atonului
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 478
„(Cuviosul Avxentie Sihastrul) ajunsese cu nevoința la măsura părinților de demult, ostenindu-se toată viața singur, în privegheri de toată noaptea, în foame și sete, în frig și cumplite ispite de la diavoli. Însă mâna Domnului îl acoperea și darul Duhului Sfânt se odihnea în sufletul lui. Nimeni dintre călugări nu știa viața și nevoința lui, căci petrecea mai mult în munte. Numai din când în când cobora la Schitul Prodromul, se mărturisea, primea Preacuratele Taine și iar se ducea la pustie.
Așa a trăit Cuviosul Avxentie sihastrul ca o candelă nestinsă sub vârful Atonului, timp de aproape 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu și rugându-se ziua și noaptea pentru lume și pentru țară. Călugării din partea locului îl cinsteau pe Părintele Avxentie ca pe un adevărat sfânt. Viața sa însă era ascunsă în Hristos.
Odată, mergând doi călugări din Mănăstirea Lavra în vizită la peșterile sihaștrilor de sub vârful Muntelui Athos, l-au găsit pe Cuviosul Avxentie adormit în Domnul, stând în genunchi și cu mâinile ridicate la rugăciune. Atunci îndată l-au coborât în lavră și l-au îngropat în cimitirul mănăstirii.
Doamne, odihnește cu sfinții pe Cuviosul Părintele nostru Avxentie!”



.jpg)


