În anul în care Biserica Ortodoxă Română a consfințit canonizarea mai multor mărturisitori din perioada regimului comunist, au fost înveșnicite numeroase cuvinte de cinstire pentru cei propuși spre
28 Noi, 2024
x
În anul în care Biserica Ortodoxă Română a consfințit canonizarea mai multor mărturisitori din perioada regimului comunist, au fost înveșnicite numeroase cuvinte de cinstire pentru cei propuși spre
De cum te urci pe ferry- boat-ul care pleacă din Ouranopoli spre Dafne, principalul port al Athosului, simți că pătrunzi într-un alt timp. Iar când pui piciorul pe cheiul tocit și respiri aerul Sfântului Munte
Biografii greci relatează în scrierile lor unele amintiri despre monahii români mai puțin cunoscuți de conaționalii lor, care au trăit în a doua jumătate a secolului XX, în special în timpul regimului
Muntele Athos, Muntele Sfânt, s-a numit din timpuri aurorale „Grădina Maicii Domnului”. Există mărturii că o furtună a abătut-o pe Fecioara Maria, în vreme ce se îndrepta împreună cu Ioan Evanghelistul spre Cipru, către miazănoapte, tocmai pe țărmurile peninsulei Halkidiki, acolo unde sub ochi i-a căzut ca o mângâiere, după biruirea stihinicei furtuni, piramidala siluetă a Athosului, cu vârful său de ivoriu ieșind dintr-o hlamidă de smarald. Priveliștea acestei catedrale a pietrei și a vegetalului luxuriant, policrom, întruchipare edenică, a încântat privirile Născătoarei de Dumnezeu. Senzația era de urcuș dintr-o grădină pământeană în cea cerească. În amintirea acelei vederi a sublimității, creștinii au botezat cu sintagma „Grădina Maicii Domnului” legendarul munte, care mai înainte fusese sălaș al unei figuri mitice a Antichității, Athos, de la care se trage cel dintâi toponimic. Al doilea, cuprinzând în alcătuirea sa numele Sfintei Maria, l-a generat pe al treilea, cel de Munte Sacru. O grădină a Raiului din Împărăția Bizanțului nu putea să rămână pustie. Cei mai rugători dintre monahii bizantini s-au simțit chemați în acest loc sfințit, de unde rugăciunea lor se putea auzi până în Raiul ceresc. Slăveau acești asceți pe Dumnezeu, dar alăturau întotdeauna slăvirea Maicii Domnului, pe al Cărei tărâm erau fericiți să se afle. Cântau lăudând-o pe Mama Mântuitorului că le arătase calea într-aici, în ținuturile neprihănirii. Răsuna muntele de glasurile lor, dar pustnicii aceștia voiau și să o aibă în fața lor pe Maica Maicilor. Cei dintre ei, hărăziți întru desen și culoare, au luat pensula și au purces la zugrăvirea Neasemănatului Chip. Muntele devenea sanctuar al slăvirii Fecioarei prin melos psalmic și plăsmuire a frumuseții picturale, cu dorirea de a fi aidoma modelului cel sfânt. Meșterii, călugări, ori doar zugravi din lume, se întreceau în a o înfățișa în măreția Ei nepereche. S-au izvodit icoane în acele vremi ale ascezei, dar cinstirea iconică a Maicii Domnului a înflorit odată cu ctitorirea mănăstirilor și a schiturilor, cele care împodobesc ca niște coliere Muntele de la temelie până-n vârful-catarg al corabiei pământene plutind pe apele celeste. Fiecare așezământ monahal voia să fie luminat de figura serafică a Mariei. Primite în dar sau create de zugravii-monahi ai locului, icoanele, câteva existând în fiecare sihăstrie, 7 la Vatopedu de pildă, reprezintă prezența permanentă pe pământ a Maicii Domnului, spre bucuria creștinilor care îngenunchează dinaintea lor și se roagă evlavios, cerându-i ajutorul în momente de cumpănă. Podoabe ale lăcașelor, capodopere ale artei, icoanele Maicii Domnului din Athos atrag magnetic și revarsă către cei care se prosternează închinător nevăzuta, dar perceptibila stare de cuminecare. Are loc, în astfel de momente de smerenie atotcuprinzătoare, întâlnirea în duh cu Cea care-i poate călăuzi spre Dumnezeu, deschizându-le porțile Grădinilor cerești.
Aprecierile celor din alte neamuri față de monahii români sunt semne de binecuvântare și prețuire pentru viețuirea filocalică a unor compatrioți de-ai noștri care, în perioada de început a veacului al XX-lea, în vremea când în România se instaurase regimul comunist potrivnic credinței, au fost rugători pentru neamul lor, pentru Biserică și pentru cei care reușeau să le calce pragul. Acești viețuitori ai Sfântului Munte Athos din a doua parte a veacului al XX-lea, cu obârșia în pământ românesc, au fost apreciați în mod deosebit de Sfântul Paisie Aghioritul, dar și de alți monahi.
În Macedonia Centrală, provincie a Greciei, într-un loc dinspre miazănoapte, uscatul scoate din panoplie un trident și însulițează cu cele trei vârfuri de săgeți întinsurile egeene, cu ale lor culori mereu sc
Muntele Athos, expresie desăvârșită a celor mai profunde trăiri duhovnicești, istorie și tradiție ortodoxă milenară, adună an de an mii de pelerini din toate colțurile lumii, veniți aici în căutare de
Ce comoară ascunde Muntele Athos! Ce tezaur duhovnicesc scoate la iveală! Iar unii oameni, neștiutori, cred că „valoarea” acestui loc sunt relicvele și manuscrisele ce se găsesc în bibliotecile
Străin de tainicele bucurii și înaltele trăiri, mă minunez când aflu despre viețuirea unor oameni ai lui Dumnezeu, monahi români sau străini, citind despre ei și ascultând mărturisirile celor care i-au
Originar din ținuturile românești aflate între Dunăre și mare, viitorul monah Trifon a ajuns în Sfântul Munte Athos la începutul veacului al 20-lea, unde situația era atunci mult diferită de cea pe care o
Înainte de a aborda această temă din spiritualitatea isihastă a Cuviosului Dionisie de la Colciu, am coborât în adâncul ființei mele, ca un peripatet în căutarea unor răspunsuri veridice și clare privind
Câțiva dintre membrii Rugului Aprins au reușit să-și îndeplinească visul unui pelerinaj în Sfântul Munte. Cel mai cunoscut dintre aceștia, după Sandu Tudor, viitorul Părinte Daniil, este Părintele Petroniu
În timpul călătoriei în Cipru din toamna acestui an, în cele câteva întâlniri cu Mitropolitul de Limassol, Atanasie Nikolaou, de fiecare dată, în mod discret sau în auzul tuturor, mi-a vorbit despre câțiva
Punct de reper astral pentru întreaga-i viață, pelerinajul scriitorului și jurnalistului Sandu Tudor la Sfântul Munte Athos i-a rămas permanent la inimă. Nu o dată a revenit, fie în scris, fie prin povestiri adr
Prin intermediul programului organizat de Sectorul teologic-educațional al Administrației Patriarhale și Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, adresat studenților Facultății de Teologie Ortodoxă
Mai mulți studenți din anul al 3‑lea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Timișoara s‑au aflat în perioada 10‑13 mai într‑un pelerinaj în Sfântul Munte Athos. „După ce s‑au închinat în
Chilia „Sfântul Ipatie” din Sfântul Munte Athos, veche vatră isihastă rectitorită de cuviosul Orest Baldovin, ucenic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, și-a sărbătorit hramul în data de 31 martie/13 aprilie 2024, când, conform calendarului neîndreptat, se face pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrelor. În mijlocul comunității monahale athonite a fost prezent cu acest prilej Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Cuviosul Iachint a fost unul dintre cei mai apropiați ucenici ai Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica. Prin smerenia și asprele sale nevoințe, el a dobândit de la Dumnezeu darul rugăciunii și harisma
Descoperim în însemnările celor de demult, în imagini însoțite de mici legende, izvoare prețioase despre anumite așezăminte monahale care s‑au pierdut ori își rostuiesc din nou locul în Muntele Athos și pr
Fiecare loc de pe acest pământ nu este doar un spațiu gol, o cantitate de materie amorfă, ci este totdeauna însoțit cu un anumit duh și posedă o anumită amprentă nonmaterială, distinctă față de altele.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale a răspuns invitaţiei Mănăstirii Vatoped de a participa la slujbele prilejuite de Înălţarea
