Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale în veşmânt de sărbătoare

Un articol de: Diac. Eduard Murariu - 14 Octombrie 2026

Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale din Bucureşti este unul dintre cele peste douăzeci de lăcașuri de cult din Capitală ocrotite de Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi. Cu acest prilej, astăzi, 14 octombrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat viața sfintei, parcursul moaștelor ei și evlavia deosebită a poporului nostru către aceasta.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat principalele repere din viața și parcursul duhovnicesc al sfintei.

„Sfânta Cuvioasă Parascheva s‑a născut în satul Epivata din Tracia, aproape de Constantinopol, la începutul secolului al XI‑lea, din părinții evlavioși Nichita și Sofia. Deși se spune că nu se cunoaște numele mamei sale, totuși izvoare mai recente arată că ea se numea Sofia. Ea a avut un frate, care a devenit monah cu numele de Eftimie și apoi episcop al orașului Madit din Asia Mică, fiind pomenit ca sfânt pe data de 5 mai. Se spune, în viața Sfintei Cuvioase Parascheva din Epivata Traciei, că la vârsta de 10 ani, când asculta Sfânta Evanghelie în biserică, a auzit cuvintele Mântuitorului: «Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34). În alte versiuni se spune că ar fi auzit cuvintele adresate de Mântuitorul tânărului bogat: «Dacă vrei să fii desăvârșit, mergi, vinde averile tale, împarte săracilor și vino de‑Mi urmează Mie». Ea s‑a hotărât să devină călugăriță sau monahie, de aceea, câțiva ani mai târziu, a mers la o mănăstire de călugărițe din Heracleea Pontului, unde a stat cinci ani, iar apoi a mers la Ierusalim, s‑a închinat la locurile sfinte și a petrecut în pustia Iordanului mai mulți ani în rugăciune, în post și în multe nevoințe. Într‑o noapte, însă, pe când avea cam 25 de ani, un înger i‑a spus în vis să se întoarcă în locurile pământești: «Să lași pustia și să te întorci la moșia ta, că acolo ți se cade să‑ți lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu pe care L‑ai iubit». Sfânta s‑a îndreptat spre Epivata, satul în care s‑a născut, dar s‑a oprit în satul Kallikratia, lângă satul Epivata, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. S‑a întors ca o necunoscută, iar după doi ani, a trecut la Domnul, la vârsta de 27 de ani, și a fost îngropată în cimitirul săracilor”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul României a evocat periplul cinstitelor moaște ale sfintei prin mai multe cetăți și capitale, un traseu istoric ce a culminat cu aducerea lor la Iași, prin grija voievodului Vasile Lupu.

„După 200 de ani, în anul 1235, la cererea țarului Ioan Asan al II‑lea, moaștele ei au fost mutate din Kallikratia la Târnovo, capitala Țaratului Româno‑Bulgar al fraților Petru și Asan. Moaștele au fost așezate într‑o biserică mare în ziua de 14 octombrie 1235, dată care a devenit ziua de pomenire a sfintei, ea devenind ocrotitoarea Țaratului până la sfârșitul secolului al XIV‑lea. În anul 1393, turcii otomani au ocupat capitala Târnovo, iar în 1396 au desființat Țaratul Româno‑Bulgar. Între anii 1393 și 1396, moaștele au stat la Vidin, în Bulgaria, apoi au fost duse în Serbia, rămânând la Belgrad până în anul 1521, când otomanii au transformat Serbia în pașalâc. În 1521, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului s‑a adresat sultanului, care, în schimbul unor daruri, a permis ca moaștele sfintei să fie mutate de la Belgrad la Constantinopol. În acest oraș, moaștele sfintei au fost așezate, pe rând, în mai multe biserici și locuri, ajungând în 1586 în palatul domnului Țării Românești - Vlah‑Sarai, iar în 1601 la Biserica «Sfântul Gheorghe» din Fanar. Astfel, moaștele sfintei au rămas la Constantinopol timp de 120 de ani, din 1521 până în 1641. La cererea domnului Vasile Lupu al Moldovei, moaștele au fost dăruite Moldovei de către Patriarhul Partenie I cel Bătrân (1639‑1644), deoarece domnul a plătit toate dările pe care Patriarhia Ecumenică le datora Porții Otomane. Pe 13 iunie 1641, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au ajuns la Iași și au fost depuse în Biserica «Sfinții Trei Ierarhi», special construită de Vasile Lupu sub forma unui chivot din piatră sculptată. Pe inscripția de la intrarea în această biserică, domnul spune «am ridicat această rugă», considerând biserica o rugăciune ridicată. În 1642, aici a avut loc renumitul Sinod ortodox de la Iași la care au participat ierarhi și teologi ortodocși români, greci și slavi. Acest sinod a cercetat, diortosit și aprobat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, ca fiind o scriere foarte necesară în acele vremuri tulburi în care creștinii ortodocși erau confruntați cu prozelitismul romano‑catolic și protestant. În 1643, a fost tipărită la Iași «Cartea românească de învățătură» sau Cazania scrisă de Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în care a fost inclusă pentru prima dată viața sfintei în limba română”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În cele din urmă, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat cinstea deosebită de care se bucură sfânta în țara noastră, evocând poposirea sfintelor sale moaște la București în timpul celui de‑Al Doilea Război Mondial: „Evlavia poporului român față de Sfânta Parascheva este foarte mare, încât astăzi există peste 500 de biserici în Patriarhia Română închinate sfintei. Numai în București, capitala României, se află 25 de biserici care au unul dintre hramuri închinat Sfintei Cuvioase Parascheva, iar în toată Arhiepiscopia Bucureștilor există în prezent 50 de biserici care au unul dintre hramuri închinat acestei sfinte. Această evlavie deosebită a bucureștenilor față de Sfânta Parascheva se explică prin faptul că spre sfârșitul celui de‑Al Doilea Război Mondial, în anul 1944, moaștele ei au fost adăpostite la Mănăstirea Samurcășești din localitatea Ciorogârla, lângă București, timp de 6 luni și 17 zile, între 10 aprilie și 27 octombrie 1944, iar apoi au fost expuse spre închinare la Catedrala Patriarhală din București timp de 17 zile, deși la început s‑a spus că o să stea doar trei zile. Atât de mare a fost numărul bucureștenilor care doreau să se închine la moaștele ei, încât a stat 17 zile racla ei în pridvorul Catedralei Patriarhale din București, între 27 octombrie și 13 noiembrie 1944”.

La final, Părintele Patriarh Daniel i‑a felicitat pe toți cei care poartă numele Sfintei Cuvioase Parascheva, dorindu‑le ani mulți și binecuvântați cu spor duhovnicesc și ajutor de la Dumnezeu în toate faptele cele bune.

În Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale se păstrează o raclă cu un veșmânt care a acoperit, pentru o vreme, cinstitele moaște ale sfintei, odor la care credincioșii bucureșteni s‑au putut închina, atât în ajun, cât și în ziua sărbătorii sfintei, la Catedrala Patriarhală.