Patriarhia construieşte, nu demolează clădiri simbol

- Răspuns celor ostili construirii Catedralei Mântuirii Neamului -

În ultimele zile, în mass-media au apărut o serie de materiale de presă şi editoriale referitoare la proiectul Catedralei Mântuirii Neamului. Pe lângă relatări şi comentarii obiective din numeroase articole, au existat şi o serie de informaţii eronate sau opinii tendenţioase.

Pentru informarea corectă a publicului, inclusiv a specialiştilor şi a jurnaliştilor interesaţi de acest proiect al Patriarhiei Române cu valoare de simbol pentru poporul român, facem următoarele precizări:

1. Referitor la contestarea dreptului de proprietate al Patriarhiei Române asupra terenului situat în Calea 13 Septembrie, nr. 4-60, sect. V, Bucureşti, destinat exclusiv construirii Ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului, atribuirea legală a acestuia de către Statul român reprezintă, în primul rând, un act de dreptate, nu un privilegiu, aşa cum, în mod tendenţios, susţin cei se opun construirii Catedralei. Terenul atribuit în proprietate Patriarhiei Române reprezintă o reparaţie morală pentru cele trei biserici demolate din zona Dealului Arsenalului, Spirea Veche, Izvor şi Alba-Postăvari şi cele două lăcaşuri de cult translatate pe alte amplasamente mascate de blocuri, Mihai-Vodă şi Schitul Maicilor, pentru a se construi, în perioada regimului comunist, actuala clădire a Palatului Parlamentului. Ca atare, Patriarhia Română consideră atribuirea în proprietate a terenului pentru construirea unei catedrale patriarhale de utilitate publică drept un act reparatoriu şi responsabil din partea legiuitorului.

2. În ceea ce priveşte finanţarea construirii viitoarei Catedrale patriarhale, credincioşii ortodocşi români, din ce în ce mai săraci, sunt principalii susţinători ai construirii acesteia, alături de Statul român (care doreşte să contribuie la construirea catedralei pentru faptul că aproape 90% dintre contribuabilii la bugetul de Stat sunt de confesiune ortodoxă).

Reamintim faptul că, potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor, toate cultele religioase recunoscute din România sunt de drept privat, dar de utilitate publică (art.8, alin.1). Ca atare, este firească şi îndreptăţită sprijinirea de către Stat a cultelor religioase recunoscute din România, inclusiv în construirea de locaşuri de cult în raport cu numărul credincioşilor şi nevoile reale (art. 10, alin. 1 şi 6), cum se întâmplă în ţara noastră în ultimii 20 de ani (a se vedea anexele la Legea bugetului de Stat din ultimii ani). Pe de altă parte, conform legii pentru construirea Catedralei, fondurile destinate construirii viitoarei catedrale patriarhale vor fi asigurate de către Patriarhia Română, Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie, precum şi de autorităţile Administraţiei publice locale (conf. art. 1, alin. 2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2005, modificată şi completată prin Legea nr. 376/2007).

3. Referitor la costurile de execuţie ale viitoarei catedrale patriarhale, estimate în prezent la 160-170 milioane euro pentru faza „la roşu” (echivalentul realizării a 8,5 km de autostradă în România anul 2010), cei care îşi exprimă îngrijorarea faţă de acest efort financiar, ignoră faptul că acestea vor fi eşalonate pe o perioadă de trei ani (2010-2013), urmând ca apoi să se intre în faza de finisări şi dotare cu mobilier a viitoarei Catedrale patriarhale pentru a fi sfinţită în anul 2015.

4. Cât priveşte dimensiunile şi capacitatea noii catedrale, prin tema de proiectare s-a prevăzut ca dimensiunile să fie următoarele: 120 m lungime, 70 m lăţime, 120 m înălţime, iar la slujbele religioase din interiorul catedralei vor putea participa 5 000 de persoane, fiind ca suprafaţă de 10 ori mai mică decât clădirea Parlamentului din vecinătate. Reamintim faptul că în ziua sfinţirii locului pe care urmează să fie construită Catedrala, 29 noiembrie 2007, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că viitoarea Catedrală patriarhală nu va imita construcţiile imense din timpul dictaturii comuniste, ci va fi un corectiv al lor, în sensul unei volumetrii decente şi armonioase, care să evite orice stil gigantesc sau strivitor. De aceea, apreciem iresponsabilă folosirea unor expresii ca „proiect megaloman”, „proiect faraonic” sau comparaţia eronată cu un „bloc cu 30 de etaje”. Pentru informarea corectă, menţionăm faptul că la cornişă, viitoarea catedrală va fi înaltă de 60 m., ceea ce corespunde unei clădiri cu 15 etaje, restul de 60 m reprezentând turla şi crucea din vârful acesteia.

5. În ceea ce priveşte îngrijorarea manifestată de către unii că banii ar putea fi folosiţi pentru “orfelinate, cămine de bătrâni, cantine pentru săraci” etc., informăm că, prin construirea viitoarei Catedrale patriahale, Biserica Ortodoxă Română nu va diminua ampla operă socială pe care o desfăşoară în prezent. În acest sens, amintim faptul că, anul trecut, în Patriarhia Română – unde funcţionează 394 de instituţii social-filantropice – s-au derulat 335 de programe sociale de care au beneficiat aproximativ 630 000 persoane, pentru care s-au cheltuit peste 45 milioane lei.

În acest context, aducem la cunoştinţa contestatarilor Catedralei, faptul că în Albania - una dintre cele mai sărace ţări din Europa, cu o populaţie de aproximativ 3 milioane de locuitori, dintre care ortodocşii reprezintă o minoritate de 20% - Biserica Ortodoxă albaneză a început în anul 2007 construirea unei mari catedrale cu hramul „Învierea Domnului” în centrul capitalei Tirana, fără să existe o opoziţie din partea majorităţii musulmane (70% din populaţie) sau a unor grupări cu interese oculte. Până la începutul anului 2010, această catedrală a fost finalizată „la roşu” şi acoperită, urmând să mai fie construite un sediu nou al Sfântului Sinod, un centru de conferinţe şi un muzeu.

Acest exemplu încurajează Patriarhia Română să continuie cu şi mai multă responsabilitate demersurile şi eforturile pentru construirea viitoarei Catedrale patriarhale, indiferent de complexele şi interesele oculte ale celor care, cu ostilitate, încearcă pe orice cale să împiedice construirea acesteia în Bucureşti - singura capitală a unei ţări membre a Uniunii Europene fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa şi demnitatea poporului ei.

În acelaşi timp, Patriarhia Română îşi exprimă recunoştinţa faţă de cei care au ajutat Biserica până acum, precum şi faţă de cei vor sprijini construirea viitoarei Catedrale patriarhale, rugând pe Dumnezeu să binecuvinteze pe cei care iubesc frumuseţea sufletului credincios şi a bisericilor născute din credinţă şi dărnicie.