Praznicul luminii taborice pe Colina Bucuriei

Credincioșii bucureșteni sosiți la Catedrala Patriarhală astăzi, 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș.

În cuvântul de învățătură rostit după lecturarea pasajului evanghelic rânduit (Matei 17, 1-9), Preasfinția Sa a vorbit despre caracterul revelator al evenimentului prăznuit la începutul lunii august: „Există în Sfintele Evanghelii câteva momente în care cerul pare să se deschidă înaintea oamenilor, iar veșnicia pătrunde pentru o clipă în timpul istoriei. Un astfel de moment este taina pe care Biserica o prăznuiește astăzi: Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos pe muntele Tabor.  Nu este vorba despre o simplă minune, nici despre o manifestare menită doar să uimească, ci despre una dintre cele mai importante descoperiri ale identității lui Hristos și ale sensului întregii iconomii a mântuirii. Sfinții Evangheliști Matei, Marcu și Luca istorisesc această dumnezeiască arătare cu o sobrietate care impresionează. Iar Sfântul Apostol Petru, martor al evenimentului, avea să mărturisească mai târziu: «Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri» (2 Petru 1, 16). Pentru Biserică, Schimbarea la Față nu este, așadar, o simplă amintire a unui fapt petrecut odinioară, ci o taină pe care fiecare generație este chemată să o înțeleagă duhovnicește și să contemple, prin credință, slava Fiului lui Dumnezeu”.

Ierarhul a explicat faptul că Schimbarea la Față nu reprezintă o dobândire a unei noi slave a Fiului lui Dumnezeu, ci descoperirea identității sale potrivit capacității ucenicilor de a o primi: „Trebuie să înțelegem un adevăr fundamental: Când Evanghelia spune că Domnul «S-a schimbat la față înaintea lor» (Matei 17, 2), nu înseamnă că El a devenit atunci ceea ce nu fusese mai înainte. Fiul lui Dumnezeu nu primește pe Tabor o slavă nouă și nici nu dobândește ceva ce nu avea din veșnicie. Sfântul Grigorie Palama subliniază că lumina Taborului este slava veșnică a dumnezeirii Sale, iar schimbarea nu privește Persoana lui Hristos, ci măsura în care ucenicii sunt învredniciți să contemple această slavă. În același duh, Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae observă că Hristos nu Se schimbă, ci îi ridică pe ucenici la o nouă vedere, făcându-i părtași, atât cât puteau primi, la lumina Împărăției. De aceea, troparul praznicului spune că Domnul Și-a arătat ucenicilor slava «pe cât li se putea». Lumina era deplină, dar puterea omului de a o primi era mărginită”.

La finalul Sfintei Liturghii, după Rugăciunea amvonului, a fost rostită și Rugăciunea la gustarea strugurilor din an.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.