Pregătiri pentru hramul de vară al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului

Marţi, 12 iulie, Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului îşi serbează hramul de vară: Cinstirea sfintei icoane a Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos. Odată cu sfinţirea paraclisului, în anul 2011, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a aşezat aici o copie a acestei sfinte icoane.

De atunci, deopotrivă clericii şi credincioşii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului simt ajutorul Maicii Domnului, care binecuvântează pe toţi binefăcătorii, rugătorii, ziditorii şi toate lucrările ce se săvârşesc pentru edificarea Catedralei Mântuirii Neamului. În plus, cei care vin şi se închină cu credinţă şi evlavie sfintei icoane „Prodromiţa” primesc ocrotirea şi ajutorul Maicii Domnului în viaţa lor.

Programul hramului paraclisului începe duminică, 10 iulie, cu slujba Vecerniei (18:00 - 20:00), urmată de un concert de pricesne şi cântări bisericeşti  închinate Maicii Domnului. Vor interpreta Grupul psaltic „Anastasis” al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului și tineri solişti de muzică populară românească - colaboratori ai emisiunii „Magazin folcloric” realizat de TRINITAS TV şi Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Luni, 11 iulie, în ajunul sărbătorii, începând cu ora 18:00, va fi săvârșită slujba Privegherii în cinstea icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” (Vecernia, Litia şi Utrenia), în cadrul căreia, de la ora 19:00, va fi scoasă în procesiune icoana „Prodromiţa”, în jurul Paraclisului Catedralei Mântuirii ­Neamului. În ziua hramului, marţi, 12 iulie, vor fi oficiate în Altarul de vară din curtea paraclisului Sfinţirea cea mică a apei - Agheasma mică (8:00), Ceasurile şi Acatistul icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” (8:30) și Sfânta Liturghie (9:30 - 12:00).

Istoria icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” de la Sfântul Munte Athos

Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” - „Prodromu” de la Sfântul Munte Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului. Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, pentru că icoane nefăcute de mână omenească sunt puține în toată lumea ortodoxă.

Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire a Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.

Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a termi­nat de pictat veşmin­tele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfin­te­le Feţe (a Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus) să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s‑a pri­ce­put mai bi­ne veșmintele şi fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Feţe, silindu‑se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil Sfintele Feţeale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele einu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.

Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi‑a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă însă cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări, el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache iscălită cu propria sa mâ­nă: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m‑am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m‑am mâhnit, socotind că mi‑am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m‑am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându‑mă să‑mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m‑am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n‑am mai adaos a‑mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”.

Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm. Chipul Maicii Domnului și cel al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii cum că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându‑se, alteori luminându‑se.

O altă caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.

Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus, așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. Există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie şi Nichifor: „Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multă cuviință legat”.

De‑a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.

Istoria icoanei „Prodromiţa” de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului

La iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, în data de 24 octombrie 2011, odată cu slujba de sfinţire, a fost aşezată spre închinare o copie a icoanei făcătoare de minuni „Prodromiţa” de la Schitul „Prodromu”. Această copie a icoanei este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a celei de la Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte pictura, cât şi ferecătura ei, spre deosebire de alte copii ale acestei icoane.

Astfel, după modelul original, ferecătura icoanei de la paraclis este lucrată din argint bogat ornamentat, aurită pe alocuri, iar coroanele Maicii Domnului şi Mântuitorului Hristos sunt ornamentate cu pietre semipreţioase.

Icoana a fost pictată la Atelierul Panselinos din Iaşi, iar ferecătura a fost realiză în Grecia, în anul 2011, şi a fost sfinţită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 24 octombrie 2011, la sfinţirea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, cu prilejul aducerii la Bucureşti a Cinstitului cap al Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României (24‑28 octombrie 2011).