Procesiune închinată Duminicii Ortodoxiei şi Sfintei Parascheva, la Roman

Credincioşii din toate protopopiatele Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului vor participa duminică seara, de la ora 16:00, la manifestarea din cadrul Anului Omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena intitulată „Procesiune cu Sfintele Icoane în Duminica Ortodoxiei“. Procesiunea va avea loc la iniţiativa, cu binecuvântarea şi în prezenţa Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, pe traseul: Bd. Roman Muşat (Casa de Cultură) - Catedrala arhiepiscopală din Roman. „Întrucât la finele anului 2012 s-au regăsit şi fragmentele din sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, în Duminica Ortodoxiei a acestui an al mânturii 2013, când se împlinesc 1700 de ani de la libertatea creştinilor, iar Ortodoxia de pretutindeni evocă cinstirea icoanelor şi a sfintelor moaşte, Centrul eparhial Roman are în program organizarea unei procesiuni în municipiul eparhiei, cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Sfintele moaşte vor fi depuse într-o raclă confecţionată în mod special pentru acest eveniment, în atelierele Sfintei Patriarhii“, a spus Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul. Despre existenţa moaştelor Sfintei Parascheva la Roman consemnează mai lămurit şi reputatul episcop-cărturar Melchisedec Ştefănescu, în tratatul său intitulat „Viaţa şi minunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva şi istoricul sfintelor ei moaşte“. El notează, între altele: „Mitropolitul Dosoftei, care a publicat lucrarea «Viaţa şi petrecerea sfinţilor în anul 1682», adică cu 39 de ani mai târziu decât cea a lui Varlaam, iarăşi se opreşte la strămutarea moaştelor la Târnovo şi, nepomenind nici un cuvânt despre aducerea moaştelor de Vasile Voievod şi de aflarea lor la Iaşi, încheie relatarea sa cu aceste cuvinte, interesante negreşit din punct de vedere istoric şi, în parte, despre moaştele Sfintei Parascheva: «Şi petrece până astăzi Sfântul ei trup neputred, plin de tot mirosul cel scump, de se umple sufletul omului de bucurie sufletească, sărutând acele sfinte de Dumnezeu cinstite moaşte. Dintr-o palmă a Sfinţiei sale este la Sfânta Episcopie de Roman o bucată şi la Buciuleşti (astăzi o biserică în ruină, lângă Buhuşi, din judeţul Neamţ, în acea epocă, în teritoriul canonic al Episcopiei de Roman) un deget, adus din Ţarigrad de Dumitraşco Logofătul, precum mi-a spus Iordachi Spătarul, la masa Dabijei Vodă, Dumnezeu să-i pomenească. Şi eram eu, smeritul Dosoftei, episcop la acel sfânt scaun la Roman. Şi-am adeverit că am văzut de multe ori sfintele moaşte, sărutându-le şi slujind cu soborul, acum în zilele noastre, precum zice Scriptura: că pământul se roade şi se schimuşeşte, în toţi vecii schimbându-se, până la primeneala cea de apoi, când va înnoi Dumnezeu faţa pământului. Aceluia slava şi puterea în veci. Amin»“. 

Pornind de la acest text, părinţii slujitori ai Catedralei arhiepiscopale din Roman, sub îndrumarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, au început să facă demersuri pentru a identifica aceste părticele de sfinte moaşte, care dispăruseră în perioada comunismului. „Au fost întrebaţi o parte dintre părinţii slujitori şi eclesiarhi, care au slujit în ultima vreme la Catedrala arhiepiscopală din Roman. Părintele Constantin Catană, fost eclesiarh al catedralei de la Roman până în anul 1986 (în prezent preot slujitor la Mănăstirea Varatec), a oferit mai multe detalii despre fragmentele de sfinte moaşte ale Cuvioasei Parascheva. Părintele Catană a relatat faptul că, în anul 1986, când a fost obligat de autorităţile de atunci să părăsească postul de eclesiarh, a aşezat fragmentele din sfintele moaşte ale Sfintei Parascheva, împreună cu altele, într-un dulăpior de la piciorul sfintei mese din altarul catedralei, gândind că acolo vor fi protejate. Cum la sfânta masă nu s-a mai intervenit de peste 150 de ani, preoţii slujitori ai catedralei au aflat acest dulăpior întocmai cum fusese descris. Aici s-a găsit, între altele, şi o cutie arhaică pe care era menţionat că moaştele au fost depuse acolo de părintele Constantin Catană şi care conţinea o cutie mai mică, după aspect veche de câteva sute de ani, în care s-au găsit sfintele moaşte ale Cuvioasei cu părticele din caseta originală, din argint“, a amintit Episcopul-vicar al Eparhiei Romanului şi Bacăului. 

Voievodul Alexandru cel Bun a avut o domnie relativ paşnică în Moldova, de aproape 32 de ani. El este cel care, între muşatinii epocii, a consolidat statul medieval independent aşezat între Carpaţii Orientali şi Nistru şi s-a preocupat de obţinerea autonomiei eclesiale a Bisericii Ortodoxe din Moldova. A fost un bun prieten al Împăratului Manuel al III-lea Paleologul. Trebuie amintit şi faptul că în acea perioadă turcii se apropiau de porţile Constantinopolului, care aveau să cadă nu mult după epoca lui Alexandru cel Bun. „Patriarhul Constantinopolului şi împăratul făceau eforturi pentru supravieţuirea imperiului creştin. În acelaşi timp, ţările ortodoxe depuneau eforturi de tot felul, pentru ca stăpânirea politică şi spirituală a cetăţii bizantine să nu cadă. De multe ori, patriarhul ecumenic, cu acordul împăratului, oferea anumite daruri spirituale inestimabile (icoane, relicve ce au aparţinut sfinţilor, uneori chiar sfinte moaşte) ca răsplată pentru susţinerea materială pe care o primeau. Aşa se explică faptul că Alexandru cel Bun, fiind interesat să obţină autonomia bisericească şi recunoaşterea mitropoliei pe care a înfiinţat-o pentru Moldova, ajută Constantinopolul sub diferite forme. În cele din urmă a obţinut ceea ce dorea şi a primit şi nişte daruri duhovniceşti, în mare cinste, în cetate şi în ţinuturile ortodoxe din acea vreme. Este vorba despre icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ şi icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistriţa. Pentru că la Roman voievodul înfiinţase episcopie, a dăruit catedralei felonul Sfântului Ioan Gură de Aur şi relicvariul cu o părticică din moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Deci a dăruit ceva specific episcopului şi scaunului chiriarhal, adică relicve şi felon (pe atunci ierarhii nu purtau mitră şi sacos, ci un fel de felon şi camilafcă). Aceste două inestimabile daruri s-au adus cu multă cinste la Roman, cetatea muşatină care găzduieşte de mai bine de 600 de ani scaunul chiriarhal, care cândva acoperea canonic ţinutul fostei Ţări de Jos din sudul Moldovei. Dacă sfintele moaşte au fost ascunse vremelnic, felonul Sfântului Ioan Gură de Aur a fost totdeauna expus în altarul Catedralei, recent fiind transferat în expoziţia de artă bisericească a Centrului eparhial. Preţioasa relicvă, restaurată, a fost aşezată din nou, în mod excepţional, în catedrala voievodală, în anul 2007, cu prilejul împlinirii a 1600 de ani de la trecerea în veşnicie a Sfântului Ioan Hrisostom“, a menţionat Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul.