Comuna nemțeană Farcașa a trăit astăzi, 4 iulie, un moment istoric, odată cu rânduiala liturgică specială a proclamării locale a canonizării Sfintei Olimpiada Tănase, fiică a satului și mamă a Sfântului Cuvios Petroniu de la Prodromu. Rânduiala a fost săvârșită de un sobor format din șase ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Discretă, modestă, o pildă de credință simplă, dar puternică, Olimpiada Tănase a fost o femeie profund credincioasă, cu o viață dedicată rugăciunii, milosteniei și tradițiilor creștine. Datorită acestor virtuți, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în ședința din 1 iulie 2025, a hotărât trecerea ei în ceata sfinților, dimpreună cu alte 15 femei românce, iar proclamarea generală a canonizării lor a avut loc în data de 6 februarie 2026, la Catedrala Patriarhală din București.
Evenimentele prilejuite de cinstirea Sfintei au început la Farcașa, județul Neamț, vineri seara, cu slujba Privegherii, săvârșită de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
În cuvântul său, Părintele Episcop‑vicar a subliniat câteva elemente din viața Sfintei, menționând totodată cât de importante au fost pentru ea mersul la biserică și participarea la slujbe: „Pe toate acestea le păstrează Sfântul Cuvios Petroniu ca o pildă de urmat, o pildă și pentru noi, care ne înstrăinăm unii de alții în viață, în care trăim cu mai mult belșug, cu mai multă ușurință, agonisindu‑ne cele ale vieții, dar parcă mai înstrăinați unii față de alții. Duminica, Sfânta Olimpiada își primenea copiii de cu sâmbătă seară, iar a doua zi îi ducea la biserică. Mersul la biserică nu era doar o obișnuință, ci o înțelegere a unirii pe care, duminică de duminică, o primenea cu Domnul nostru Iisus Hristos. Și, cu această înțelegere, toată săptămâna prindea putere și prindea lumină".
În această dimineață, o mulțime de credincioși veniți din localitățile aflate pe Valea Bistriței, precum și apropiați ai familiei Sfintei, au umplut curtea Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Farcașa. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor; Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor; Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului; Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. La slujbă a fost prezentă și o delegație de părinți de la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.
Răspunsurile la strană au fost oferite de membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.
La finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte Damaschin Dorneanul a dat citire Tomosului sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru proclamarea canonizării Sfintei Olimpiada din Farcașa, iar consilierul patriarhal Răzvan Mihai Clipici, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a dat citire mesajului Preafericirii Sale, intitulat Sfânta Olimpiada din Farcașa, mamă jertfelnică, femeie milostivă și credincioasă pregătită pentru ceasul morții.
Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a mulțumit împreună‑slujitorilor, credincioșilor și celor care au venit să primească binecuvântarea Sfintei pentru răbdarea și bucuria lor, menționând totodată că, de astăzi, avem o nouă rugătoare în Ceruri: „Ce mai putem adăuga la cele cuprinse în Tomosul sinodal, în Condacul și Troparul Sfintei sau la cele mărturisite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în legătură cu Sfânta Olimpiada din Farcașa? Cum poate fi identificată viața ei s‑a amintit aici: credință puternică în Dumnezeu, milostenie îndelungată, dragoste pentru sfintele slujbe, opt copii, moașa satului din acea vreme și acest cuvânt care este rostit tot mai rar, ultimul ei cuvânt: «Iartă‑mă!», către Dumnezeu și către fiica ei.
Putem mărturisi, preluând cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Galateni, citită astăzi la Dumnezeiasca Liturghie, că într‑însa descoperim roadele Duhului Sfânt, arătate de Sfântul Apostol Pavel ca fiind dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, înfrânarea, blândețea și curăția. Dată fiind viața sa smerită, dar, iată, arătată cu putere peste câteva decenii, cu ocazia proclamării celei mari de la Patriarhia Română și a celei locale de astăzi, putem, de asemenea, să înțelegem cât ne ajută Domnul, tot prin cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola I către Corinteni: Dumnezeu Și‑a ales pe cele slabe ale lumii ca să le nimicească pe cele tari. Dumnezeu Și‑a ales pe cei de neam de jos, pe cei nebăgați în seamă, pe cei ce nu sunt după logica acestei lumi, ca să nimicească pe cei ce sunt.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru un asemenea dar, pentru o nouă rugătoare în Ceruri, pentru această parohie, pentru această parte de țară, pentru tot poporul cel numit cu numele lui Hristos!”
Un cuvânt de recunoștință a rostit și părintele paroh Cătălin Coșula, afirmând că, prin viața Sfintei Olimpiada, cei de față sunt datori să rodească în viața lor smerenia, rugăciunea, generozitatea și nădejdea în Domnul: „Fericită este comunitatea care cuprinde oameni vrednici, care au făcut lucruri deosebite pentru țară și pentru Biserică, dar și mai fericită este comunitatea care zămislește, din rândurile ei, sfinți. Olimpiada Tănase, care l‑a odrăslit pe Sfântul Cuvios Petroniu Prodromitul, l‑a crescut în frica de Dumnezeu și, în felul acesta, a netezit calea lui către sfințenie, îl regăsește astăzi pe fiul ei întru sfințenie. Născută aici, în Farcașa, tot aici și‑a depănat firul vieții pământești de 87 de ani, mai întâi ca fiică ascultătoare în casa părinților ei, apoi ca soție devotată, mamă iubitoare și blândă, gospodină vrednică și, în cele din urmă, văduvă cinstită, arătându‑ne că și locul acesta poate zămisli sfințenie. Prin viața Sfintei Olimpiada înțelegem că sfințenia nu ține de un loc anume, de o pregătire intelectuală înaltă, de o poziție socială deosebită, ci ține doar de râvna omului. Ea se apropia de Dumnezeu, făcea din inima sa lăcaș al Sfintei Treimi. Bucuria noastră, a comunității de aici, că avem rugători în Ceruri trebuie să rodească în viață smerită și multă rugăciune, în slujirea aproapelui, în generozitate, în răbdare și neclintită nădejde”.
În continuare, ierarhii și slujitorii s‑au închinat la icoana Sfintei Olimpiada și la cinstitele ei moaște, iar cei prezenți la acest moment istoric au format un rând pentru a primi binecuvântarea mamei Sfântului Petroniu. Racla Sfintei va rămâne de astăzi în biserica parohială.
Olimpiada Tănase a fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Olimpiada din Farcașa”. Tot atunci s‑a hotărât prăznuirea ei în ziua de 4 iulie. În Arhiepiscopia Iașilor, alături de Sfânta Olimpiada, au mai fost canonizate încă cinci femei românce: Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec, Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec și Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu.
Ultimele trei sfinte vor avea proclamarea locală a canonizării în aceeași zi, 16 august, la Mănăstirea Văratec.
Mamă și fiu, casnici ai lui Dumnezeu
Sfânta Olimpiada cea canonizată astăzi, s‑a născut în Farcaşa, județul Neamț, la data de 8 septembrie 1880, a trăit 87 de ani și a trecut la cele veșnice în anul 1967, la 4 iulie. A fost căsătorită și a avut opt copii, șase fete și doi băieți, unul dintre ei fiind Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu.
Scurta biografie a Sfintei poate fi sugestiv rezumată prin acest catren cules dintr‑o carte a Sfântului Petroniu: „Parc‑o văd acum pe mama,/ Chip de sfântă‑ntr‑un pervaz,/ Slabă, slabă sărăcuța,/ Și cu lacrimi pe obraz”.
Smerită, discretă, milostivă, și‑a crescut copiii cu frică de Dumnezeu
Deși ea a dus o viață grea, cu multe lipsuri materiale, și‑a crescut și educat copiii în frica de Dumnezeu și în lumina învățăturilor Sfinţilor Părinţi, pe care le‑a deprins de la biserică, de unde era nelipsită. Viața și‑a petrecut‑o într‑o stare duhovnicească și profund creștinească, ajutându‑și nu doar familia să sporească duhovnicește, ci răspândind peste tot în jur bunătate, milostenie și rugăciune. Era discretă, foarte credincioasă și evlavioasă, ținând toate sărbătorile de peste an, mai mari și mai mici, toate posturile și toate pomenirile.
Sfânta Olimpiada era și o persoană darnică, milostenia fiindu‑i grija de căpetenie. Pe străini îi chema de pe drum, îi ospăta și‑i odihnea, nici un sărac nu pleca cu mâna goală. În fiecare sâmbătă, de dimineață, dădea de pomană pentru cei adormiți un blid cu lapte sau cu mâncare. Dacă nu avea nimic din toate acestea, oferea o vorbă bună și un sfat.
Postea trei zile pe săptămână, iar posturile din timpul anului erau ținute cu sfințenie, de toată familia, inclusiv de copii, chiar și în caz de boală. Era o bună mamă, dar și o gospodină la fel de bună, ocupându‑se nu doar de cele casnice și gospodărești, ci și de treburile agricole.
A știut pe de rost numeroase rugăciuni învățate la biserică
Chiar dacă trăia în lume, între oameni, ea trăia de fapt în Hristos, iar cele ce‑o înconjurau erau doar noi mijloace și posibilități de a‑și spori iubirea față de Dumnezeu și de a înainta în credință. Pare că nu avea nevoie de nimic material pentru ea, cele spirituale și lăuntrice fiindu‑i suficiente pentru viața pe care o ducea.
Se ruga mereu, iar când rămânea singură, se ducea repede în fața icoanelor, făcând cruci și metanii. Se ruga, rostind cu căldură și apăsat numele lui Iisus și al Maicii Sale, cu încredere și nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Deși nu avea multă carte, știa numeroase rugăciuni, tropare, stihiri și fragmente biblice învățate de la biserică. Sfântul Petroniu conturează evocarea mamei sale cu profundă recunoștință, văzând în ea modelul de mamă creștină, de femeie smerită și de suflet care a transformat viața simplă de la sat într‑o necontenită slujire a lui Dumnezeu.
Viața ei simplă, firească - model autentic de sfințenie
Știind că omul este o ființă trecătoare, s‑a pregătit din timp pentru mutarea din lumea aceasta cu cele necesare, dând de pomană toate celelalte lucruri care îi erau de prisos. Apoi, când a simţit că i se apropie obștescul sfârșit, a postit, s‑a spovedit și s‑a împărtășit. După împărtășanie, s‑a luminat la față, nu a mai mâncat, ci a băut doar apă, rămânând senină şi luminoasă ca de obicei, începând să intoneze cântările bisericești pe care le știa, rugându‑se la Mântuitorul și la Maica Domnului: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește‑mă pe mine, păcătoasa”; „Maica Domnului, miluiește‑mă pe mine, păcătoasa”; „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerți”; cânta „Cuvine‑se cu adevărat”, rostea Psalmul 50 și repeta mereu: „Primește, Doamne, pe toți care vin la Tine și mă primește și pe mine!” A trecut la cele veşnice la 4 iulie, într‑o marți de dimineață, nu înainte de a cere lumânarea pentru a o ține în mâini, s‑a întors pe o parte și a adormit ca în somn. Sufletul îi zburase din vasul de lut atât de chinuit de dureri și de necazuri. Fața îi era liniștită, iar un zâmbet pe buze îi lumina chipul spre veşnicie.
Sfânta Olimpiada a trecut din viața aceasta deplin împăcată cu Dumnezeu, ca un creștin autentic, care nu lasă în urmă decât amintirea sa plăcută, faptele sale bune și un zâmbet. În lumina acestor cuvinte, Sfânta Olimpiada din Farcaşa apare ca o femeie a rugăciunii, a milosteniei și a discreției, un model de sfințenie trăită firesc, cu o profundă fidelitate față de Evanghelie. Viața ei demonstrează că adevărata sfințenie depinde nu de funcții, cultură sau notorietate, ci de credincioșia zilnică față de Dumnezeu, de dragostea față de aproapele și de răbdarea purtată în încercări.
.jpg)
