Sărbătoarea Luminii la Catedrala Patriarhală

„Învierea Domnului Hristos nu este o simplă revenire la viaţa pământească, muritoare, la viaţa amestecată cu moartea, ci este trecerea la o altă existenţă, la viaţa veşnică, cerească”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia Învierii Domnului, sărbătoarea păcii, a luminii şi a bucuriei sfinte, ce a adunat duminică mii de credincioşi la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Aceștia au primit de la Patriarhul României Lumina Sfântă de la Ierusalim, care a fost adusă în țară de o delegație a Bisericii noastre în ajunul marelui praznic al Ortodoxiei.

Așa cum este tradiția liturgică, sărbătoarea Învierii Domnului a început în afara Catedralei Patriarhale, pe esplanadă, unde mii de credincioși au ascultat chemarea: „Veniți de primiți lumină!”, rostită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Aceștia au primit Sfânta Lumină a Învierii Domnului de la Preafericirea Sa, ierarhii și slujitorii prezenți care au mers în mijlocul lor purtând în mâini făclii frumos împodobite, timp în care s-a cântat troparul: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule” prin care cerem ca Domnul să ne învrednicească cu inimă curată să slăvim măritul praznic. A urmat rânduiala specială care se săvârșește în afara bisericilor în noaptea Învierii și care cuprinde citirea Evangheliei de la Matei 28, 1-6, începutul pascal cu stihurile Învierii și cântarea „Hristos a înviat”, ectenie și celelalte. Prin această slujbă s-a vestit întregii făpturi că Hristos a înviat și a biruit legăturile păcatului și morții care țineau până atunci pe om și lumea captivi.
În continuare, s-au săvârșit în catedrală Utrenia Învierii și Sfânta Liturghie de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul şi Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali.

„Astăzi prăznuim omorârea morţii”

Cu ocazia marelui praznic, Patriarhul României a explicat faptul că Învierea lui Hristos este un eveniment unic în istorie. „Hristos nu mai moare niciodată. Învierea Lui nu este identică sau asemănătoare cu învierea lui Lazăr, care a fost înviat din morţi, a mai trăit o vreme pe pământ şi apoi a murit ca toţi muritorii. Învierea lui Hristos este începutul unei alte vieţi. De aceea, în noaptea aceasta cântăm: «Astăzi prăznuim omorârea morţii». Deci, viaţa veşnică nu este viaţa de după moarte, ci este viaţa trăită împreună cu Hristos, Biruitorul morţii, încă din viaţa aceasta pământească, începând cu Botezul creştin în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, care ne dăruieşte arvuna învierii şi a vieţii veşnice”, a subliniat Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că troparul Învierii Domnului este o mărturisire, o tâlcuire și o profeţie: „Acest tropar al Sfintelor Paşti sau al Învierii Domnului conţine trei părţi, iar fiecare parte este distinctă. Prima parte este o mărturisire de credinţă: «Hristos a înviat din morţi». A doua parte este o tâlcuire: «cu moartea pe moarte călcând»; şi a treia parte este o profeţie: «şi celor din morminte viaţă dăruindu-le». Deci, noi transformăm această noapte în lumină prin săvârşirea sfintelor slujbe de proclamare a Învierii Domnului: Canonul Învierii şi mai ales Sfânta Liturghie. De aceea vom cânta în timpul Canonului Învierii: «Iată acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ». Ce înseamnă aceasta, că toate s-au umplut de lumină? Nu este vorba de lumina fizică, ci este vorba de sensul ultim a toată existenţa. Acum s-a umplut de sens Universul întreg”.

Învierea lui Hristos, anticipaţie a învierii de obşte

În continuare, Preafericirea Sa a evidențiat de ce slujba Învierii se oficiază în afara locaşurilor de cult. „Învierea lui Hristos nu priveşte doar pe creştini, ci Învierea lui Hristos priveşte pe toţi oamenii. Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola I către Corinteni, în capitolul 15, versetul 22, «Că precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia». Învierea de obşte sau învierea universală, care are ca începătură, ca anticipaţie, ca temelie Învierea lui Hristos din morţi este un dar al lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Toţi oamenii, din toate generaţiile, din toate locurile vor învia la învierea cea de obşte, la sfârşitul istoriei (...). Învierea lui Hristos pe care noi o prăznuim este o anticipaţie a învierii de obşte, a învierii noastre. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că «dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră» (I Corinteni 15, 14). Deci, Învierea lui Hristos dă sens vieţii omului pe pământ, şi anume, prin Învierea lui Hristos noi învăţăm că omul nu este făcut pentru mormânt, ci pentru cer. Omul nu este făcut ca să rămână în pulberea pământului, ci el este făcut pentru înviere şi viaţă veşnică”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a explicat și care este starea trupului Mântuitorului Hristos înviat. „Trupul lui Hristos Cel înviat este un trup care a devenit nestricăcios. Hristos trece prin uşile încuiate, fără să spargă uşile, El Se arată când doreşte şi unde doreşte. El nu mai poate fi reţinut în lumea aceasta tridimensională. El nu mai poate fi oprit de nimeni şi de nimic. El nu mai poate fi reţinut nici măcar cu privirea. Deci, Hristos Cel înviat are un trup înduhovnicit, dar trupul Lui nu este o fantomă, ci este un trup real. De aceea, El poartă pentru veşnicie semnele cuielor şi semnul lancei cu care a fost străpuns în coastă. Trupul lui Hristos după Înviere este un trup preaslăvit, un trup care depăşeşte înţelegerea noastră biologică şi materialistă. Acesta va fi şi trupul nostru după învierea cea de obşte. Un trup liber de orice determinism, un trup liber de boală, de suferinţe, de limitare, de orice piedică în calea comuniunii cu Dumnezeu şi întreolaltă. Învierea lui Hristos creează o nouă împărăţie, Împărăţia cerurilor”, a subliniat Patriarhul României.

Preafericirea Sa a reamintit credincioșilor că praznicul Învierii Domnului recapitulează pentru întreaga lume îndemnul iertării adresat de către Mântuitorul Hristos ucenicilor Săi și tuturor creștinilor, îndemn care își are temelia în iubirea milostivă a Sa. „Această lumină este lumina Sfintelor Paşti. Ea arată iubirea lui Hristos Cel răstignit ca fiind o iubire smerită şi milostivă, o iubire care s-a arătat ascultătoare faţă de Dumnezeu Tatăl până la moarte şi încă moarte pe cruce, şi o iubire iertătoare. Înainte de a-şi da duhul pe cruce, Mântuitorul S-a rugat pentru vrăjmaşii Lui, pentru cei care L-au osândit la moarte şi pentru cei care L-au răstignit. Această iubire smerită, răstignită, însă, s-a arătat biruitoare prin Înviere. Iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat este mai tare decât păcatul oamenilor, este mai tare decât lucrarea diavolului, este mai tare decât puterea iadului, este mai tare decât moartea. Iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat este mai tare decât ura, decât invidia, pentru că din invidie şi din ură a fost răstignit. De aceea, Paştile pe care Hristos ni-l arată în El Însuşi este sărbătoarea iertării. Trăim într-o lume din ce în ce mai dezbinată, mai învrăjbită, într-o lume în care cresc individualismul şi egoismul şi se diminuează iubirea în familie, între oameni, între popoare, pentru că ne îndepărtăm de Hristos Izvorul iubirii smerite şi milostive. Dar prin pocăinţă, prin rugăciune, prin fapte bune şi mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, noi primim iubire din iubirea lui Hristos, o iubire care iartă, care preţuieşte pe semenul nostru, o iubire care vede în fiecare om o făclie de înviere, cum este făclia de Paşti”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La slujbele din noaptea Învierii Domnului au cântat Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.

La final, toţi cei prezenţi au primit din partea Patriarhului României pască, ouă roşii, Pastorala de Învierea Domnului şi iconiţe.