Şcoală cu fresce de biserică la Brăila

În cartierul Chercea din oraşul Brăila se află o clădire care ascunde un mare tezaur. Deşi va împlini în curând un secol de existenţă, abia acum câţiva ani Şcoala nr. 13 "Nedelcu Chercea" şi-a putut dezvălui adevărata identitate. S-au descoperit nişte fresce valoroase care au împodobit odinioară toţi pereţii instituţiei educative.

Despre aceste fresce, inedite într-o şcoală, se ştia şi în trecut, numai că ele au fost acoperite înadins cu vopsea, în perioada comunistă. Au rezistat vitregiilor timpului până azi. Încă de la intrare resimţi plăcut simplitatea, dar şi măreţia locului. O clădire construită în cel mai autentic stil românesc te îmbie să îi treci pragul. Probabil, acest complex arhitectural a fost construit de marele filantrop sub impulsul dat de redenumirea fostei comune "Vatra Veche" la 1 aprilie 1923 în "Nedelcu Chercea".

Ghid în descoperirea "poveştilor" edificiului şcolar ne-a fost profesorul de istorie Daniel Tecuceanu. "Există foarte puţine date despre şcoală. Ele s-au pierdut în perioada comunistă. Însă ştim sigur că şcoala a fost construită între anii 1925-1928 de marele filantrop al Brăilei - Nedelcu Chercea. Acesta a donat terenul, pe care a construit un complex socio-cultural, din care mai făceau parte alături de şcoală, o primărie, un dispensar, o grădiniţă (astăzi dispărută), precum şi o biserică, toate pe cheltuiala sa. De asemenea, toate au fost înzestrate cu mobilier sau obiecte de cult, inclusiv biserica! În actul de donaţie, Nedelcu Chercea menţionează că nu doreşte nimic în schimbul acestui teren, ci are o singură dorinţă: ca aceste edificii să poarte numele său!", ne-a spus domnul Tecuceanu.

Icoane pe toţi pereţii

Şcoala are aspectul unui conac boieresc, ctitorul ei optând pentru stilul românesc, în pofida altor stiluri arhitecturale "la modă" în acea perioadă. Acest lucru arată legătura sa cu poporul. La începutul său, aici existau practic două şcoli într-o singură clădire, potrivit regulilor vremurilor acelea: Şcoala primară de băieţi şi Şcoala primară de fete. Fiecare era de sine stătătoare, cu conducere proprie. De la început, pereţii şcolii au fost zugrăviţi, la dorinţa ctitorului, de pictorul Constantin Maina, aşa cum apare datat pe unele dintre ele. Frescele reprezentau chipuri de sfinţi, fiecare clasă având icoana sa, iar holurile erau decorate cu motive florale româneşti sau brâuri. Elementul de noutate este dat de cele două tablouri de pe holul principal despre care chiar nu se ştia nimic până să fie descoperite în februarie 2009.

În clasele din Şcoala de fete, icoanele principale o reprezintă pe Sfânta Ana împreună cu Maica Domnului - pruncă, iar în clasele băieţilor este o icoană a Mântuitorului. Stilul este neobizantin şi se remarcă prin acurateţe.

Pe ambele holuri există câte o rugăciune către Mântuitorul în corpul băieţilor, iar în cel de fete, către Maica Domnului. Chiar şi la intrarea în şcoală exista o frescă cu o rugăciune, astăzi acoperită. Şcoala mai era împodobită pe peretele dinspre nord, la exterior, cu două cruci de marmură, care au dispărut în perioada comunismului în concordanţă cu gândirea atee care domina atunci conducerea ţării.

Un alt factor de originalitate îl constituie acoperişul executat din ţiglă smălţuită, special adusă din Germania, cu motive populare româneşti. "Este o şcoală unicat, deşi există şi în prezent alte şcoli ridicate în aceeaşi perioadă în oraşul Brăila, ele nu se pot bucura de aşa ceva!", ne-a mai mărturisit profesorul Daniel Tecuceanu.

În comunism, frescele au fost acoperite cu lozinci muncitoreşti

Şcoala reprezintă un centru de cultură şi educaţie pentru întreaga comunitate. La începutul secolului al XX-lea existau cataloage de alfabetizare pentru adulţii din cartier, prin care se încerca, în mod voluntar de către profesori, educarea acestor oameni.

Deşi aici învăţau doar copiii din cartier, şcoala avea un bun renume, ceea ce a făcut ca în perioada comunistă, în această şcoală să fie înscrişi aproximativ 1.000 de copii. Aceasta a determinat autorităţile statului să înfiinţeze în anul 1970 alte două noi instituţii şcolare, existente şi astăzi: Şcoala nr. 22 şi Şcoala nr. 24.

Şcoala a reuşit să "trăiască" până în timpul nostru, însă cu multe greutăţi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici au fost cazaţi soldaţi germani, iar în perioada regimului comunist, frescele au fost acoperite cu lozinci muncitoreşti. De asemenea, cele două busturi din bronz ale ctitorilor, Ana şi Nedelcu Chercea, din curtea instituţiei, au fost scoase şi topite. Deşi valoroase, atât spiritual, cât şi istoric, frescele au nevoie de reabilitare şi de promovare. Iar acest lucru este uitat de factorii de administraţie contemporani. În ţara unde cele mai importante instituţii ale sale, Biserica şi Şcoala, sunt marginalizate, strămoşii ne învaţă lecţia edificiului durabil, atât fizic, cât şi spiritual. Ba mai mult, ei ne învaţă că fără educaţie, cultură şi credinţă, nu putem dăinui ca popor!

Cine este Nedelcu Chercea?

Nedelcu Chercea este unul dintre cei mai de seamă oameni ai oraşului Brăila. Tatăl său, Petre, morar de meserie, provenea din comuna brăileană Viziru, iar prin anii 1850 s-a stabilit la marginea urbei, în zona numită "Islaz". Aici şi-a ridicat o moară, iar peste câtva timp, lângă moară vor fi construite alte case, ceea ce va da denumirea locului de "Vatra-veche" a viitoarei comune Nedelcu Chercea. Aici se va naşte în 1857 fiul său, Nedelcu.

Neexistând instituţie şcolară în această parte, Petre Chercea a ridicat o şcoală primară într-un bordei, unde va învăţa şi Nedelcu Chercea. După ce a terminat şcoala, Nedelcu a fost dat de tatăl său "la stăpân" să înveţe o meserie, ajungând după ceva timp tâmplar. După ce a făcut stagiul militar, participând şi la Războiul de Independenţă, Nedelcu Chercea a reuşit să-şi încropească o mică afacere în zona Brăilei, anume un depozit de materiale de construcţii. Se pare că a avut un mare succes, încât treptat şi-a extins afacerea, iar prin 1900 avea deja o avere impresionantă. Însă era o persoană pioasă, cu frica lui Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să întreprindă şi o bogată activitate filantropică: construcţii sau donaţii în bani. A fost, de asemenea, o persoană tolerantă religios, pentru că inclusiv evreilor le-a donat o casă care ulterior a devenit sinagogă.

A trecut la cele veşnice în anul 1946, la Brăila. Iar rămăşiţele sale pământeşti împreună cu ale soţiei sale, Ana, se odihnesc la Biserica "Sfântul Mina" din Brăila, ctitoria sa, în două cavouri de sub pardoseala bisericii.

Mulţi dintre copiii de atunci, astăzi la vârsta senectuţii, îşi amintesc cu respect şi simpatie de Nedelcu Chercea. Devenise o obişnuinţă pentru el ca la fiecare început şi sfârşit de an şcolar să vină la şcoală şi să-i stimuleze pe cei silitori cu dulciuri sau rechizite etc. Celor buni şi cu stare materială mai precară le dăruia haine şi încălţăminte. Anual, în jur de 30 de copii se bucurau de grija părintească a ctitorului şcolii.

În anul 2003, Nedelcu Chercea a primit, post mortem, titlul de "Cetăţean de onoare" al Brăilei, în cadrul unei festivităţi organizate în ctitoria sa, ce marca împlinirea a 75 de ani de existenţă a şcolii.

Copiii se mândresc cu şcoala lor

Elevii de aici cunosc în mare parte istoria locului şi a celui ce a întemeiat şcoala şi se mândresc foarte mult cu lucrul acesta! În perioada când s-a discutat scoaterea icoanelor din şcoli, ei se bucurau, zicând: "Nouă nu vor putea să ne scoată icoanele de pe pereţi!".

"Ne mândrim cu asemenea "bogăţie" spirituală. Icoanele nu-i afectează pe copii în nici un caz! Noi credem că atunci când ai educaţie spirituală şi comportamentul este altul, respectiv mai bun! Credinţa îţi dă şi o anumită conduită, iar acest lucru reprezintă fundamentul pentru educaţia şcolară. Icoanele din clasă ne fac să ne întoarcem mai mult către cele spirituale, pentru a putea fi şi noi mai buni, mai toleranţi unii cu alţii. În acest sens, cu atât mai mult ele trebuie reabilitate. Iar noi ne dorim acest lucru şi sperăm să o putem face în viitor", ne-a declarat profesoara Rodica Mocanu, directoarea şcolii.