Scrisoare deschisă: Aceasta este mărturia mea, a unei fete, acum mărturia unei mame

În urmă cu 8 luni aflam că sunt însărcinată... tânără, studii superioare, un job bun, cariera înainte, necăsătorită, dar într-o relaţie serioasă cu un bărbat, toate păreau perfecte... şi nu era loc pentru nimic în plus.

Într-o zi... apar cele două liniuţe pe un test de sarcină făcut fără mari emoţii. Alerg într-un suflet să îi spun iubitului meu care s-a bucurat iniţial... apoi îi zic mamei care mă trimite direct la avort.

Încercând să mă informez despre ce înseamnă de fapt avortul, am dat peste situl www.sfintiiarhangheli.ro şi am scris un email, neştiind dacă îmi va răspunde cineva sau nu, însă mă gândeam că măcar mă descarc, spunând povestea mea.

Şi miracol... în câteva minute primesc răspuns de la o maică spunându-mi să am curaj, că sunt binecuvântată cu un copil, care nu e o povară, ci o bucurie. Tot această maică mă îndruma către un preot, la o mănăstire, pentru a vorbi cu cineva şi a prinde curaj.

Aşa am şi făcut. Slăbită şi fără vlagă, am mers la acest preot, mi-am spus povestea din întunericul în care mă vedeam şi am plecat cu capul sus, bucuroasă că am în pântece o viaţă, o viaţă ce era copilul meu…

Au urmat opt luni de sarcină, opt luni deloc uşoare, cu suişuri şi coborâşuri, dar cu siguranţă opt luni frumoase, timp în care mi-am făcut noi prieteni, fete cu aceleaşi probleme, sau pur şi simplu oameni care mă admirau pentru curajul meu şi puterea mea. Cu rugăciune, credinţă şi multă răbdare toate s-au întâmplat precum maica mi-a zis: "ai curaj, şi toţi îţi vor fi alături, când vor vedea ce curajoasă eşti!" Nu voi uita niciodată aceste cuvinte... puţine şi atât de răsunătoare.

După câteva luni, iubitul meu a revenit în viaţa mea, mai atent ca înainte, mama mi-a devenit cea mai bună prietenă şi acum e mândră că e bunică, fiind sprijinul meu cel mai mare. Am reuşit parcă din nimic să cumpăr şi să primesc lucruri pentru copil, astfel că, în ziua când am născut, prematur chiar, aveam tot ce trebuie pentru el şi pentru mine. Un copil special, un copil luptător, un supravieţuitor, copilul ce îmi va spune mie "mama", iubitului meu "tata" şi mamei mele "bunica".

În concluzie, povestea s-a terminat cu bine... sau povestea de-abia acum începe, greul a trecut, mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a lăsat o secundă şi că m-a luminat să scriu, să mă rog şi să nu cedez, şi azi sunt un exemplu că se poate. Oricât de disperată pare situaţia la un moment dat, nu trebuie să ne pierdem cumpătul. Toate se rezolvă cu credinţă şi speranţă.

Fetelor, oricât de disperată ar părea situaţia, oricât ar argumenta cei din jurul vostru că nu e momentul, că nu sunteţi pregătite pentru un copil, nu cedaţi presiunilor.

Dacă Dumnezeu v-a dăruit un copil, chiar dacă pare un accident, nu este. Dumnezeu are planuri mari cu viaţa voastră, care va deveni foarte frumoasă din clipa în care vă veţi bucura că sunteţi atinse de fericirea de a dărui viaţă!

Nimeni nu are dreptul să hotărască în locul vostru şi nici pentru copilul vostru. Sufletul acela mic din pântecele vostru vă are doar pe voi şi vă iubeşte din clipa în care a luat fiinţă, milimetric fiind. Luptaţi pentru viaţă, pentru că avortul nu înseamnă să scapi de problemă, ci, din contra, avortul va fi cea mai mare problemă a vieţii voastre, ce vă va urmări până la moarte!

Alegeţi viaţa! E minunat să îţi vezi bebeluşul de doar câteva zile zâmbind... nu vă privaţi de la sentimentul dragostei în forma ei cea mai pură!

A fi mamă e cel mai frumos lucru, iar să lupţi pentru viaţă e o luptă în care nu ai cum să greşeşti, pentru că îl ai pe Dumnezeu alături!

(Andreea)