Ioan Botezătorul este profetul care face legătura între Vechiul şi Noul Testament, cel care propovăduieşte pocăinţa oamenilor şi botează pentru iertarea păcatelor. Un om devotat crezului său până la moarte şi care vesteşte timpul mesianic, când judecata va fi iminentă, pentru cei care nu fac fapte vrednice de pocăinţă.
Sfântul Ioan Botezătorul a început a boteza în valea Iordanului în jurul anului 27 d.Hr. Este un profet care atrage mulţimile prin viaţa lui sfântă, "bărbat drept şi sfânt" (Mc. 6, 20), şi prin mesajul său de întoarcere la Dumnezeu prin pocăinţă. Sfântul Ioan îi botează pe toţi "fiii lui Avraam", şi cei care se cred drepţi şi cei care se cred păcătoşi. Nimeni nu se poate apăra că îl are părinte pe Avraam şi astfel să nu dorească să se întoarcă sincer la Domnul, să-şi înnoiască propria minte şi viaţă. Sfântul Ioan Botezătorul ia atitudine tranşantă împotriva celor care încearcă să se justifice şi mustră pe cei care se cred fii ai lui Dumnezeu pe acest considerent şi-i numeşte "pui de năpârci" (Lc. 3,7). De aceea îndemnul său este ca omul să facă pocăinţă: "Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţă", printr-o viaţă dreaptă, cu evlavie şi frică de Dumnezeu. Botezul său era unul al pocăinţei întru iertarea păcatelor, oricine îşi mărturisea păcatele şi accepta să ducă o viaţă curată primea botezul şi încredinţarea că va fi iertat. Dar iertarea nu era primită în momentul botezului, ci devenea reală şi lucrătoare în momentul manifestării Duhului Sfânt, căci ziua mântuirii este foarte aproape. Sfârşitul timpului liniar este surprins prin tăierea pomilor ce nu rodesc, "că iată şi securea la rădăcina pomilor zace, deci tot pomul care nu face roadă bună se taie şi în foc se aruncă" (Lc. 3, 9).
Un mod de vieţuire pustnicesc
Sfântul Ioan Botezătorul a trăit treizeci de ani în pustie, iar îmbrăcămintea lui era o tunică din păr de cămilă şi un brâu din piele, ca semn că nu mai avea patimi. O îmbrăcăminte minimală, ce ne descoperă un adevărat ascet, pe linia vechilor profeţi, precum Ilie Tesviteanul, care înainte de ridicarea lui la cer îşi lasă mantia ucenicului Elisei. Alimentaţia sa este una restrânsă la cele oferite de mediul deşertic, "iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică" (Mt. 3, 4). Prin acest mod de viaţă pustnicesc Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului va strânge în jurul său ucenici, care se vor împărtăşi şi ei din învăţăturile şi modul de a fi al sfântului. Oamenii vin tot mai mulţi, vor să-l cunoască, să-i ceară sfatul, să se roage împreună, ceea ce ne prezintă un ascet, un singuratic, ce duce o viaţă riguroasă prin posturile pe care le practică, departe de plăceri, prin purificare trupească şi sufletească. Semnul vizibil pentru purificare este botezul ce arată convertirea penitentului şi alegerea de a-şi schimba modul de viaţă.
Epifania descoperă dragostea părintească a Tatălui pentru Fiul în Duhul Sfânt
Astfel şi Domnul Hristos la începutul activităţii sale publice vine la râul Iordanului şi cere Înaintemergătorului botezul. În primă instanţă, Sfântul Ioan Botezătorul ezită să boteze pe Domnul, bine ştiind cine este şi spunând "eu am trebuinţă a mă boteza de Tine şi tu vii către mine?" (Mt. 3, 14). Dar Domnul împlineşte Legea spre dreptate prin smerenia Sa, iar Sfântul Ioan Îl va boteza prin ascultarea de Cuvântul Viu: "lasă acum, că aşa este cu cuviinţă nouă, ca să plinim toată dreptatea" (Mt. 3, 15). Momentul Botezului Domnului are o dimensiune cosmică, cerurile se deschid, iar Duhul Sfânt de viaţă făcător, în chip de porumbel "venind preste dânsul", ne descoperă taina mântuirii omului. Prezenţa Duhului "ca un porumbel" ne duce cu gândul la porumbelul trimis de Noe, care venind cu ramura de măslin a vestit sfârşitul potopului, iar acum la Botez ne vesteşte sfârşitul păcatului. Totodată, în momentul Botezului se aude un glas din cer: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit" (Mt. 3, 17). Sfânta Treime se descoperă oamenilor ca un Dumnezeu întreit în persoane şi o singură fiinţă pentru a lor mântuire. Epifania vădeşte cum lucrează Dumnezeu, atât la zidirea omului - "să facem om după chipul şi asemănarea noastră", cât şi la rezidirea sa, când Hristos Îşi începe lucrarea de mântuire a neamului omenesc. Tatăl l-a zidit pe om după chipul Cuvântului şi i-a dat viaţă în Duhul Sfânt. Mărturisirea Tatălui adevereşte că Iisus Hristos este singurul Său Fiu: "Fiul Celui Preaînalt se va chema" (Lc. 1, 32), născut din veci din Tatăl şi ne dezvăluie dragostea părintească şi legătura veşnică pe care Tatăl o are cu Fiul în Duhul Sfânt.
Vieţuirea îngerească a Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului devine martorul şi concomitent mărturisitorul Teofaniei de la râul Iordanului, el cel care a dus o viaţă de îngerească: "Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele" (Maleahi 3, 1); este profetul timpurilor din urmă, care cu râvnă pentru cele dumnezeieşti, doreşte ca oamenii să facă pocăinţă grabnică întru iertarea păcatelor. Înaintemergătorul pregăteşte poporul pentru Botezul lui Hristos, care este unul curăţitor de păcat, prin care omul devine făptură nouă, fiu al lui Dumnezeu prin înfierea Fiului Său. Tot ceea ce face Sfântul Ioan Botezătorul este să ajute pe om să vină şi să stea cu vrednicie în faţa Domnului Iisus Hristos. Mesajul său schimbă vieţile oamenilor, căci printr-o viaţă închinată lui Dumnezeu puterea cuvintelor are o altă intensitate, ceea ce face ca ascultătorii săi să gândească în inimile lor dacă nu cumva este el Mesia: "Cine eşti tu? Nu cumva eşti Hristosul ce va să vină? Nu sunt eu Hristosul, a răspuns Ioan. Eşti Ilie? Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul" (In. 1, 20-23). Sfântul Ioan Botezătorul ştie şi recunoaşte pe Domnul Său: "eu cu apă vă botez pe voi, dar vine cel mai tare decât mine, căruia nu-i sunt vrednic a-i dezlega cureaua încălţămintelor lui. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Lc. 3, 16).
