Sfințirea bisericii cimitirului de la Chiperești

Biserica cimitirului Parohiei Chiperești, ridicată pe locul vechiului lăcaș de rugăciune, construit în jurul anului 1845, a primit în această dimineață, 7 iunie, veșmânt de har. Slujba de târnosire a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Credincioșii din comuna Țuțora, județul Iași, precum și numeroși oameni din municipiul Iași, au participat, în Duminica Tuturor Sfinților, la slujba de binecuvântare a noii biserici din cimitirul Parohiei Chiperești. Terenul pe care a fost ridicat vechiul lăcaș de rugăciune, situat pe versantul Chiperești, a fost afectat de un fenomen de alunecare activă încă din anul 1972. Aceste mișcări de teren au deteriorat grav clădirea bisericii, fisurând‑o și înclinând‑o vizibil spre aval, fapt care a condus treptat la imposibilitatea săvârșirii sfintelor slujbe în interiorul ei. Având în vedere acest context. între anii 2025 și 2026 s‑a construit din temelie o nouă biserică din lemn, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.

Slujba de sfințire a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu un sobor de clerici din Protopopiatul Iași 2, precum și din împrejurimi. După înconjurarea și binecuvântarea sfântului lăcaș cu Sfântul și Marele Mir, ierarhul a sfințit și pecetluit Masa Sfântului Altar. În continuare, soborul a oficiat Sfânta Liturghie pe un podium amplasat în proximitatea noii biserici.

În cuvântul rostit după citirea textului din Sfânta Evanghelie de la Matei, Părintele Mitropolit a subliniat, în câteva rânduri, calitățile pe care le au oamenii cu viață sfântă: „Sfântul este un om liber. Și ce înseamnă a fi liber în viața unui sfânt? În primul rând, liber înseamnă să fii slobod de patimi, să nu te conducă păcatul. În ziua de astăzi se amintește de adicții, de dependențe, care‑i fac pe oameni sclavi - sclavi de jocuri de noroc, sclavi de desfrânare, sclavi de bogăție, sclavi de putere. Și sfântul este cel care domină peste patimi. Un sfânt, Isaia, din Pateric, spunea: «Sunt împărat, pentru că împărățesc peste patimi! Nu patimile mă robesc pe mine».

În al doilea rând, omul liber este cel care merge la esența lucrurilor, nu rămâne la suprafața existenței. Merge în adânc, nu se pierde în detalii. Și adâncul și esența lucrurilor este veșnicia, adică omul care este convins și se luptă pentru această convingere să înțeleagă că viața lui nu se sfârșește aici, că este durata veșniciei după moarte. Sfântul pune totul în dependență de esența lucrurilor, adică de veșnicie.

În al treilea rând, sfântul este un om liber, pentru că a scăpat de dorința neapărată de a‑i domina pe alții. O dorință care se află atât de prezentă între noi: bărbatul vrea să‑și domine soția, soția vrea să‑și domine bărbatul, copiii vor să‑și domine părinții, șeful dorește să‑i stăpânească pe subalterni, uneori subalternii fac ce fac ca să‑l domine pe șeful lor. Sfântul este eliberat de această dorință de stăpânire, pentru că el nu are conștiința superiorității personale, care atât de mult ne definește”.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Ioan Bădiliță a mulțumit chiriarhului, precum și celor prezenți pentru împreuna rugăciune: „În această zi binecuvântată, în care parohia noastră nu doar se îmbracă în sărbătoare, ci devine ea însăși sărbătoare - o zi care se va așeza pentru totdeauna nu doar în cronologia acestei comunități, ci mai ales în inimile noastre -, se cuvine ca mai întâi să înălțăm gândul și sufletul către Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Izvorul vieții, al frumuseții și al oricărei împliniri adevărate. Totodată, îi aducem mulțumire și Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul parohiei noastre, care ne‑a însoțit tainic prin rugăciunile și mijlocirea sa în toată această lucrare, păstrând această comunitate în unitate, credință și nădejde.

Și în taina acestei zile, ca o lumină care așază sens și ordine în toate trăirile noastre, îmi vine în minte un cuvânt al lui Antoine de Saint‑Exupéry, din opera Citadela: «Dacă vrei să construiești o corabie, nu chema oamenii să adune lemne, nu le da sarcini și de lucru, ci învață‑i să tânjească după întinderea nesfârșită a mării». Așa s‑a petrecut și lucrarea noastră. Nu am ridicat doar o biserică din lemn. Nu am adunat doar materiale, eforturi și planuri omenești. Ci, mai adânc decât toate acestea, Dumnezeu a lucrat în noi un dor: dorul după frumos, după adevăr, după bine, după veșnicie, după El Însuși. Pentru că acolo unde omul vede numai sarcină, se așază oboseala. Dar acolo unde se aprinde dorul, se naște jertfa. Iar acolo unde există jertfă născută din iubire, Dumnezeu Se face prezent și transformă lucrul mâinilor omenești în lucrare a harului. Această biserică nu este doar o construcție nouă, ci ecoul viu al dragostei și jertfei înaintașilor, care au zidit nu doar din piatră, ci din credință și nădejde. Iar astăzi, această lucrare se împlinește în rugăciune, ca legătură vizibilă între generații. Iar dacă această zi va rămâne în inimile noastre ca o pecete, nu se datorează numai faptului că am împlinit o lucrare, ci pentru că Dumnezeu a început în noi o înțelegere mai adâncă a credinței. Și, la final, aș vrea să păstrăm în suflet imaginea care le unește pe toate: nu am construit doar o biserică, ci am învățat împreună să tânjim după Cer. Astăzi, această biserică stă înaintea noastră ca o corabie a credinței. Iar noi suntem chemați nu doar să o privim, ci să ne lăsăm purtați de ea - spre Hristos, Marea cea nesfârșită a iubirii și a vieții”.

Cu acest prilej, clericul a primit din partea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei”. Totodată, cei care au ajutat la ridicarea și înfrumusețarea sfântului lăcaș au primit diferite ordine și distincții de vrednicie: primarului Cristinel Albu i s‑a conferit Crucea Moldavă, iar deputatul Alexandru Rafila și inginerul Viorel Boandă au primit Crucea „Sfântului Ierarh Dosoftei” pentru mireni.