Slujba Privegherii pentru Sfântul Ierarh Iachint

Ceasurile de rugăciune nu au contenit la Catedrala Patriarhală, ca și pașii nenumăraților pelerini sosiți pe Colina Bucuriei. În seara zilei de sâmbătă, 27 octombrie, slujba Privegherii a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timi­șoarei și Mitropolitul Banatului.

După săvârșirea Vecerniei unite cu Litia, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a vorbit despre viața și roadele lucrării Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești. Deși nu se cunosc informații despre primul Mitropolit al Țării Româ­nești, care a păstorit acum mai bine de 6 veacuri, totuși, înțele­gând pilda mărului, căruia nu i se văd rădăcinile, trunchiul și ra­murile, „tot așa și cu viața Sfân­tului Iachint, vedem roadele lui binecuvântate”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

În continuare, Părintele Mitropolit a vorbit despre forma­țiu­nile voievodale românești, despre existența unei ierarhii bisericești, precum cea din Dobrogea, unde Sfântul Ierarh Iachint a păstorit până în anul 1359, când domnitorul Nicolae Alexandru l-a mutat la Curtea domnească de la Argeș, cu binecuvântarea Patriarhiei de Constantinopol.

„Și eu, încă în urmă cu mulți ani, m-am hrănit din acest pom binecuvântat de Dumnezeu, cum vă hrăniți și frățiile voastre astăzi. Sfântul Iachint a așezat Biserica din spațiul nostru românesc pe făgașul Ortodoxiei, pentru că el, când a fost numit aici ca Mitropolit al Țării Românești, practic a fost al Ungrovlahiei, adică și al românilor de dincolo de Carpați. Sfântul Iachint a hirotonit preoți, a trimis misionari, a zidit biserici și mănăstiri, pe toate punându-le sub crucea sfintei Ortodoxii. Știți că în 1330, la lupta de la Posada, Basarab l-a biruit pe Carol Robert de Anjou, regele ungurilor, iar Țara Românească scăpa de sub suzeranitatea maghiară, deoarece catolicismul deja pătrunsese adânc în spațiul acesta românesc. Vă întreb, și să vă dați răspuns duhovnicesc fiecare dintre frățiile voastre: ce ar fi fost România astăzi, de n-am fi rămas uniți în spiritul Ortodoxiei? În mod cert că nu am fi astăzi țara despre care spunea Eminescu de la Nistru până la Tisa și de la Hotin și până la mare. Astăzi este sărbătoare nu numai pentru că pomenim pe Sfântul Iachint, ci este totodată o sărbătoare deosebită a Mitropoliei Țării Româ­nești. Mai mult, zic eu, (n.n. - este sărbătoare) pentru că până în Maramureș s-a întins ceea ce a săvârșit Dumnezeu prin acest sfânt. Dumnezeu l-a ales pe el și apoi pe voievozii noștri, care unul după altul au sprijinit și comu­nitățile românești dincolo de Carpați și așa s-a tors din caierul istoriei fir cu fir și s-a legat un neam românesc și o credință ortodoxă de la o margine la alta a țării noastre. Cât de plin de roade este acest om, care se cheamă Sfântul Iachint!”, a reliefat IPS Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina, a mai explicat IPS Părinte Mitropolit Ioan, a fost prieten și ucenic cu doi sfinți isihaști, și anume Sfântul Grigorie Palama, unul dintre cei mai mari teologi ai vremii, și Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana. Răspunsurile liturgice la slujba Privegherii au fost date de Corul Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din București.

Sfântul Mitropolit Iachint de la Vicina a trecut la Domnul în anul 1372, fiind cel dintâi Mitropolit al Țării Românești recunoscut de Patriarhia Ecumenică. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru viața sfântă, lucrarea de organizare bisericească și de apărare a dreptei credințe, a hotărât canonizarea sa în anul 2008.