Slujba şi Acatistul a doi noi sfinţi români

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă au apărut de curând, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, slujbele şi acatistele a doi sfinţi români, ce vor fi canonizaţi duminică, 25 martie, la Iaşi. Este vorba despre Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, şi Sfântul Gheorghe Pelerinul.

Textele celor două slujbe şi acatiste, propuse de Arhiepiscopia Iaşilor şi diortosite în cadrul Departamentului „Carte de cult”, au fost aprobate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin Hotărârile cu nr. 6443 şi nr. 6444, luate în şedinţa sa de lucru din 5-6 octombrie 2017. În urma canonizării, care va avea loc la Iaşi, duminică, 25 martie, cu prilejul Bunei Vestiri, Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, va fi pomenit în Biserica noastră în fiecare an pe 26 ianuarie, iar Sfântul Gheorghe Pelerinul, pe 17 august.

Viaţa Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv

Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut la 15 iulie 1818, în Basarabia, satul Răzălăi, ţinutul Soroca. La botez a primit numele Ioan.

Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a dus în obştea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iaşi. Acolo, tânărul Ioan a învăţat ascultarea şi smerenia. La călugărie a primit numele Iosif, de la marele Episcop Chesarie al Buzăului. În anul 1873 a fost ales Episcop al Argeşului, iar în 1875 Mitropolit al Moldovei. Mitropolitul Iosif a încheiat zidirea Catedralei Mitropolitane din Iaşi în anul 1886, lucrare începută de Mitropolitul Veniamin Costachi. Cele mai alese fapte bune ale Mitropolitului Iosif erau sfinţenia vieţii şi milostenia. Păstorind Mitropolia Moldovei vreme de 27 de ani, s-a mutat cu pace la Domnul în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie.

Viaţa Sfântului Gheorghe Pelerinul

Sfântul Gheroghe Pelerinul s-a născut în anul 1864, în Şugag (astăzi în judeţul Alba) din părinţi binecredincioşi, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul habsburgic. Din fragedă vârstă postea şi iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului. După ce a învăţat să citească, se ruga cu Psaltirea, încât a învăţat-o pe de rost. La 24 de ani s-a căsătorit cu tânăra Pelaghia, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. După 14 ani de căsnicie, cu încuviinţarea soţiei sale, în anul 1883 a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulţi localnici din satul său. Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim. La peştera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic ce i-a prorocit că nu va deveni monah, ci va trăi în sărăcie şi rugăciune, mergând din loc în loc şi astfel îşi va mântui sufletul. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra-Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii „Sfântul Ioan”-Domnesc. Şi-a cunoscut ziua morţii arătând-o prin cuvintele „o să mor când s-or tulbura popoarele şi la moartea mea va fi sărbătoare şi vor trage clopotele din ţară”. Aceste cuvinte s-au adeverit în 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, când ţara intra în război.