Sutaşul, frumoasă pildă a rugăciunii pentru alţii

Ieri, 21 iulie, în Duminica a patra după Rusalii, la Sfânta Liturghie s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, cap. 8, vers. 5-13, în care se relatează vindecarea slugii sutaşului. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii în Paraclisul „Sfântul Mucenic Gheorghe“ din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat calităţile spirituale ale sutaşului roman.

 

Sfântul Evanghelist Matei arată credinţa puternică a sutaşului roman care a cerut Mântuitorului Iisus Hristos doar un cuvânt pentru ca sluga sa, care era foarte bolnavă şi se chinuia cumplit, să fie vindecată.

 

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că sutaşul a dat dovadă de bunătate părintească şi frăţească şi de iubire milostivă, întrucât, deşi îl putea înlocui rapid cu un om sănătos, l-a preţuit şi ajutat şi atunci când slujitorul era bolnav şi incapabil de vreo activitate. De aceea, bunătatea milostivă a sutaşului a primit drept răspuns bunătatea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos şi vindecarea slujitorului său. „Sluga sutaşului este chipul omului care suferă şi care, adesea, nu mai poate el însuşi cere vindecare şi nu mai poate face nimic pentru sine, ci alţii trebuie să-l ajute. Sutaşul devine un dascăl pentru noi întrucât ne îndeamnă să ajutăm pe cei care nu se mai pot ajuta ei înşişi; el ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu pentru vindecarea celor care nu pot din diferite pricini să se mai roage sau să mai meargă la biserică. Aici este o pildă frumoasă a rugăciunii pentru alţii, nu doar pentru noi înşine şi pentru sănătatea noastră. De la sutaş a învăţat Biserica să se roage pentru sănătatea şi mântuirea tuturor oamenilor, dar mai ales pentru cei care sunt suferinzi în casele lor şi în spitale, pentru cei care sunt suferinzi şi singuri, pentru cei care sunt neajutoraţi şi care nu mai pot să exprime direct durerea lor, ci durerea lor este exprimată prin gura unei mame îndurerate, prin gura unui prieten, a unui om milostiv care se roagă lui Dumnezeu şi care cheamă pe medic să vină şi să-l ajute pe cel bolnav“, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat că sutaşul avea o credinţă puternică deoarece se încredinţase că doar Iisus din Nazaret vindecă pe oameni din boli şi schimbă vieţi prin cuvântul Său tămăduitor, spre deosebire de el, care avea doar puterea cuvântului mobilizator, care putea rosti porunci şi schimba poziţii ale oamenilor. „Cuvântul folosit de oameni poate vindeca sau poate răni. Foarte adesea, prin cuvinte rele, jignitoare, noi putem îmbolnăvi oameni, iar prin cuvinte bune, milostive, încurajatoare, putem ridica pe oameni din boală, din tristeţe, din deznădejde sau din însingurare. Cuvântul care vindecă nu este neapărat un cuvânt care face minuni, ci cuvântul care creează comuniune, care apropie pe cei îndepărtaţi, care dă speranţă celor deznădăjduiţi şi care aduce bucurie celor întristaţi. Acest sutaş sau centurion roman este şi un dascăl al folosirii cuvântului, un cuvânt spre sănătate, spre bucurie, spre crearea de relaţii umane sănătoase. Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor să ne ajute să învăţăm cât de mare este puterea cuvântului bun care izvorăşte dintr-o inimă bună şi milostivă, cât de mare este puterea smereniei care ne ajută să recunoaştem lucrarea lui Dumnezeu în semenii noştri şi cât de mare este puterea credinţei că acolo unde puterile omului sunt limitate sau acolo unde puterea omenească încetează, începe să lucreze puterea dumnezeiască în viaţa omului“, a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.