Un slujitor statornic şi harnic

În seara zilei de 26 iunie 2017, la câteva luni după ce împlinise venerabila vârstă de 89 de ani, după o îndelungată și grea suferință purtată în smerenie, s-a mutat din această viață vremelnică la viața cea cerească vrednicul de pomenire părinte Constantin Pârvu, fost vicar administrativ patriarhal în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod și fost paroh al Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu din Protoieria Sector 2 Capitală.

Părintele Constantin Pârvu s-a născut în comuna Buzoiești, din județul Argeș, în data de 26 martie 1928, ca fiu al bunilor creștini Petre și Gherghina, într-o familie numeroasă, compusă din 13 copii, între care s-au remarcat, alături de părintele Constantin, preotul Radu Ilie, doctor în teologie la Atena, și un alt frate Ilie, rănit în luptele de la Cotul Domului și apoi erou de război, mort la datorie în anul 1944, pe frontul de la Iași, când armata sovietică a intrat în România.

În anul 1956 s-a căsătorit cu profesoara Viorica Iosefina Pârvu, nu de mult mutată la Domnul, familia fiind binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii bine educați și cu respect față de Sfânta Biserică: avocatul Mircea Pârvu și pianistul Daniel Ionuț Pârvu, precum și cu nepoți și nepoate.

A frecventat și absolvit cursurile Seminarului Teologic îNeagoe VodăÎ din Curtea de Argeș, după care, între anii 1947 şi 1951, a urmat cursurile de licență la Facultatea de Teologie din cadrul Universității București (anul I), continuate la Institutul Teologic de Grad Universitar din București (anii II-IV), înființat de Patriarhul de vrednică pomenire Justinian Marina, după alungarea Teologiei din Universitate de către regimul comu­nist-ateu, în anul 1948.

Între anii 1951 şi 1954 a frecventatlaInstitutul Teologic de Grad Universitar din București cursurile de doctorat în teologie la specializarea Drept bisericesc și administrație, ca ucenic al marelui canonist, preotul profesor universitar Liviu Stan, cursuri încheiate cu susținerea și promovarea examenului oral aprofundat de admisibilitate în anul 1955.

Așa cum mărturisea într-una din cărțile publicate, pentru a se susține material pe durata studiilor, între anii 1950 şi 1955 a desfășurat activitate de cântăreț bisericesc și dirijor al corului bisericesc de la Parohia Gherghiceanu din București, precum și al altor formațiuni corale.

La 1 octombrie 1955, tânărul doctorand Constantin Pârvu răspunde chemării Patriarhului de vrednică pomenire Justinian Marina și, împreună cu un alt coleg, doctorandul Dumitru Radu, își va începe activitatea ca profesor la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeș, de unde, la 1 noiembrie 1957, este transferat la Seminarul Teologic din București, unde activează până în anul 1959.

În data de 6 ianuarie 1959, tânărul profesor Constantin Pârvu a fost hirotonit diacon, iar mai apoi, în data de 30 ianuarie 1959, a fost hirotonit preot pe seama capelei Institutului Teologic de Grad Universitar din București, iar apoi, în luna noiembrie 1961, a fost hirotesit duhovnic de către Episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, viitor Patriarh al României.

În cei aproape 60 de ani de slujire preoțească, părintele Constantin Pârvu a desfășurat o frumoasă activitate misionară și pastorală în București, la ParohiaParcul Călărași (1959-1960), la ParohiaOborul Nou (1960-1971), și ultimii 41 de ani la ParohiaIancu Nou-Bălăneanu (1972-2013), unde a și deținut oficiul de paroh vreme de 15 ani (1993-2008), iar apoi, deși se pensionase, a rămas preot îmbisericit, fiind prezent în fiecare duminică la sfintele slujbe.

De timpuriu, părintele Constantin Pârvu a desfășurat, cu devotament față de Sfânta Biserică și fidelitate față de întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române, o bogată și intensă activitate în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod, unde a deținut importante responsabilități: inspector general bisericesc (1966-1968), consilier patriarhal (1968-1975) și, în cele din urmă, vicar administrativ patriarhal (1976-2010), post din care se pensionează la cerere.

În cei 44 de ani de activitate administrativă desfășurată sub directa ascultare a patru întâi­stătători ai Bisericii Ortodoxe Române, vrednicii de pomenire Patriarhi Justinian Marina (1948-1977), Iustin Moisescu (1977-1986) și Teoctist Arăpașu (1986-2007), precum și a Noastră (începând cu anul 2007), părintele Constantin Pârvu a fost martorul unor evenimente majore din istoria nea­mului și a Bisericii Ortodoxe, dar și un apărător demn, lucid și curajos al drepturilor Bisericii, atât în timpul dictaturii comunist-atee, cât și după căderea regimului comunist, în anul 1989.

În cadrul activităților pe care le-a desfășurat de-a lungul timpului, din încredințarea vrednicilor de pomenire Patriarhi amintiți mai sus, părintele Constantin Pârvu a avut în directă coordonare învățământul teologic, comu­nitățile ortodoxe române de peste hotare, schimbul de burse cu străinătatea, relațiile cu autoritățile de stat, perfecționarea clerului prin cursuri de îndrumare pastoral-misionare și conferințe preoțești, dar și serviciile administrative din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod: Serviciul personal, Arhiva Sfântului Sinod, Biblioteca Sfântului Sinod și altele.

Bun cunoscător al Sfintelor Canoane, al dreptului bisericesc și al Administrației bisericeşti, a fost mereu apreciat pentru profesionalismul, hărnicia, tenacitatea și curajul de a-și exprima pozițiile chiar și în situații delicate, atât în fața autorităților bisericești, cât și a celor de stat, chiar dacă pentru unele a avut de suferit. A iubit disciplina și ascultarea, dovadă fiind faptul că niciodată, în responsabilitățile îndeplinite, nu a abandonat lupta pentru binele Bisericii, apărând Biserica, ierarhii și pe toţi ceilalţi slujitori ai ei.

Sub directa îndrumare și cu binecuvântarea Patriarhilor de vrednică pomenire Justinian Marina și Iustin Moisescu, părintele Constantin Pârvu a contribuit mult, cu răbdare și migală, la constituirea unor comunități ortodoxe române din diasporă (Suedia, Germania, Franța, Italia, Belgia, Australia etc.), dar și la trimiterea în străinătate la studii, prin schimbul de burse, a numeroși tineri, mulți dintre ei deveniți apoi ierarhi, profesori universitari de teologie, preoți la comunitățile ortodoxe române din diasporă sau ostenitori în Admi­nistrația bisericească. De asemenea, el a făcut parte din unele delegaţii oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române în străinătate (Ierusalim - 1975, Echmiadzin – 1983, Muntele Athos - 1976).

Cu toate că a acordat mult timp desfășurării activităților administrative la Patriarhie și activităţilor pastorale de la parohie, părintele Constantin Pârvu a găsit răgazul necesar pentru a publica mai multe studii şi articole de drept bisericesc în care s-a specializat, dar şi lucrări omiletice sau reportaje.

Pentru activitatea administrativă și preoțească desfăşurată a fost evidenţiat cu ranguri, distincții și medalii primite de la întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române sau ai altor Biserici Ortodoxe surori, între care amintim: rangul de iconom stavrofor (1 ianuarie 1966), Crucea Patriarhală, primită din partea Patriarhilor Justinian Marina, Teoctist Arăpașu şi din partea Noastră, Ordinul Sfântului Mormânt, primit de la Patriarhul Benedict al Ierusalimului (1975), Crucea Patriarhului Pimen II al Moscovei și a toată Rusia (1972), Crucea Jubiliară primită din partea Patriarhului Teoctist la împlinirea a 50 de ani de arhierie (2005).

De asemenea, a fost distins și de autoritățile de stat cu Medalia Jubiliară din 1974, precum și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), acordat de Președintele României.

În memoria credincioșilor pe care i-a păstorit în Parohia Iancu Nou-Bălăneanu vreme de aproape 41 de ani, părintele Constantin Pârvu rămâne un slujitor evlavios, un predicator elocvent, ancorat în realităţile bisericeşti şi sociale, şi un păstor înţelept al enoriaşilor, iar în memoria ierarhilor şi a colegilor din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod rămâne un profesionist harnic și responsabil, un maestru al Administraţiei bisericeşti, care a câştigat respectul şi prețuirea tuturor.

În această zi îndoliată, ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să așeze sufletul slujitorului Său preotul Constantin în corturile drepților şi în ceata sfinților slujitori, dăruindu-i odihnă în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru familia îndoliată și pentru mulţimea credin­cioșilor pe care i-a păstorit pe calea mântuirii,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la slujba de înmormântare a părintelui Constantin Pârvu (1928 - 2017), fost vicar administrativ patriarhal în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod și fost paroh al Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu din Protoieria Sector 2 Capitală, joi, 29 iunie 2017.