100 de ani de la naşterea părintelui Alexandru Ciurea

Părintele Alexandru Ciurea, reputat profesor de teologie şi primul misionar român în ţările scandinave, a fost comemorat ieri, 16 noiembrie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naştere.

Sesiunea de comunicări a fost deschisă de către părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul facultăţii. Prima prelegere a fost susţinută de către Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, care a vorbit despre viaţa părintelui Alexandru Ciurea, referindu-se cu precădere la activitatea misionară pe care a desfăşurat-o în ţările din Scandinavia, unde a pus bazele primelor comunităţi ortodoxe româneşti: "Biserica Ortodoxă Română s-a afirmat ca o Biserică vie şi prin preoţii şi teologii care au cultivat Ortodoxia în Europa de dincolo de graniţele ţării. Părintele profesor Alexandru Ciurea este un astfel de luminător, care a dus experienţa câştigată în mediul teologic universitar românesc şi râvna pastorală, până în nordul Europei. Mulţumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru părinteasca purtare de grijă şi binecuvântarea de a organiza această manifestare comemorativă. Felicităm organizatorii acestui eveniment de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, la care participă şi Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord. Acest eveniment este confirmarea faptului că noi, misionarii români de astăzi din ţinuturile septentrionale ale Europei, îl considerăm pe părintele Ciurea ca un înainte-mergător şi un deschizător de drumuri în misiunea Ortodoxiei româneşti din nordul Europei, iar urmaşii din Facultatea de Teologie din Bucureşti îi preţuiesc erudiţia şi personalitatea, în cadrul căreia părintele, misionarul şi profesorul s-au întâlnit ca o pildă vrednică de urmat". În cadrul simpozionului, personalitatea părintelui Alexandru Ciurea a mai fost evocată de către pr. acad. Mircea Păcurariu ("Preot profesor Alexandru Ciurea - reprezentant de marcă al istoriografiei româneşti"), arhim. Timotei Aioanei, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor ("Legăturile părintelui Alexandru Ciurea cu ţinuturile nemţene"), pr. prof. Adrian Gabor ("Activitatea didactică a părintelui profesor Alexandru Ciurea la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti"), pr. prof. Gheorghe Drăgulin ("Evocări despre părintele profesor Alexandru Ciurea") şi pr. conf. Mihai Săsăujan ("Contribuţii istoriografice ale părintelui profesor Alexandru Ciurea la cunoaşterea personalităţii şi operei lui Nicolae Milescu Spătaru"). Majoritatea celor care au susţinut referate l-au cunoscut personal pe părintele Alexandru Ciurea, astfel încât informaţiile biografice au alternat cu mărturii personale, conturând în linii luminoase chipul regretatului profesor. Toate prelegerile din cadrul simpozionului vor fi publicate într-un volum colectiv dedicat centenarului părintelui Alexandru Ciurea. După sesiunea de comunicări, Preasfinţitul Episcop Macarie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit slujba Parastasului la mormântul părintelui Alexandru Ciurea din cimitirul Cărămidarii de Jos din Capitală. Un profesor erudit şi un misionar harnic Părintele Alexandru Ciurea s-a născut la 17 noiembrie 1912 în comuna Tătărani, judeţul Vaslui (pe atunci Fălciu). Terminând şcoala primară în Răducăneni (Vaslui), urmează cursurile Seminarului Teologic din Huşi (1924-1931), iar ultima clasă la Seminarul "Veniamin Costachi" din Iaşi, absolvindu-l în iunie 1932. Între 1932 şi 1936 urmează Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, devenind în 1936 licenţiat în teologie. În acelaşi an, la recomandarea Facultăţii de Teologie, obţine o bursă la studii de specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg - Franţa. Revenit în ţară, continuă studiile şi lucrările de specialitate, obţinând în 1943 titlul de doctor în teologie, Secţia de teologie istorică. Anterior obţinerii titlului de doctor, funcţionase, din lipsuri financiare, ca prefect de studii la internatul Facultăţii de Teologie din Chişinău (1939-1940) şi asistent la Catedra de Istoria Bisericii Române din cadrul Facultăţii de Teologie din Iaşi, Cernăuţi şi Suceava (1940-1947). Suplineşte Catedra de Istoria Bisericii Române (1947) la Facultatea de Teologie din Suceava, între anii 1947 şi 1948. La Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti a funcţionat din 1948 până în noiembrie 1977, predând istoria Bisericii Ortodoxe Române şi istoria artei creştine. A fost şi prorector al Institutului din Bucureşti (1971), membru al Comisiei pentru pictura bisericească de pe lângă Patriarhia Română (1959-1971). Între anii 1971 şi 1978 a fost detaşat ca superior al parohiei ortodoxe române din Stockholm (Suedia). În această calitate a înfiinţat şi organizat trei parohii la Stockholm, Göteborg şi Malmo, cu 10 filiale în Suedia, Finlanda, Norvegia şi Danemarca. La Stockholm înfiinţează un institut de studii româneşti, o bibliotecă românească şi revista "Candela". La 10 aprilie 1978 revine definitiv în ţară. A participat la numeroase reuniuni internaţionale în cadrul Conferinţei Creştine şi Adunărilor Generale pentru Pace şi la diferite conferinţe şi simpozioane ştiinţifice. A trecut la Domnul la 16 noiembrie 1996.