139 de ani de la naşterea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Astăzi, 18 iulie, se împlinesc 139 de ani de la naşterea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Miron Cristea (după numele de botez, Ilie) s-a născut la Topliţa, în judeţul Harghita, într-o familie de ţărani români, în anul 1868. A studiat la Gimnaziul săsesc din Bistriţa (1879-1883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887) şi apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887-1890). În anul şcolar 1886-1887, elevul Ilie Cristea, din clasa a VIII-a a liceului din Năsăud, dovedind sete de cultură şi putere de adaptare la secretele cărţii, a fost ales preşedinte al societăţii culturale „Virtus Romana Rediviva“, pe care o prezidase cu trei ani înainte George Coşbuc. După obţinerea bacalaureatului şi absolvirea Academiei Teologice din Sibiu, a fost numit, în anul 1890, învăţător-director la Şcoala confesională românească din Orăştie şi a început să colaboreze la „Telegraful Român“. Între 1891-1895 a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, unde a obţinut titlul de doctor în filologie. A intrat în slujba Bisericii, mai întâi ca secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului (1895-1902), apoi între 1902 şi 1909, a fost consilier mitropolitan. La 30 ianuarie 1900, a fost hirotonit diacon necăsătorit şi apoi, la 8 septembrie 1901, ridicat la rangul de arhidiacon. A fost tuns în monahism la 23 iunie 1902, la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, de lângă Arad, cu numele de Miron, iar la 13 aprilie 1903, a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Între 1909 şi 1919, Miron Cristea a fost episcop de Caransebeş, în 1920 a fost ales mitropolit primat al BOR, iar în 1925 a fost ales patriarh al României.

Luptă susţinută pentru emanciparea culturală a românilor A militat pentru Unirea din 1918, a fost regent (1927-1930), prim-ministru al României (1938-1939). În 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A murit la Cannes, în Franţa, la 6 martie 1939, fiind îngropat în catedrala patriarhală din Bucureşti. Miron Cristea a desfăşurat o luptă susţinută pentru emanciparea culturală a românilor din Transilvania. Ca episcop al Caransebeşului a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat în faţa încercărilor guvernului din Budapesta de a le desfiinţa. A fost unul dintre cei mai importanţi luptători pentru drepturile naţionale ale românilor din Ardeal şi pentru apărarea legii strămoşeşti, înainte de Primul război mondial. Două mari merite ale sale sunt unificarea bisericească a tuturor românilor ortodocşi, pe baza principiilor Statutului şagunian, care a dat laicilor un rol sporit în administraţia treburilor bisericeşti şi înfiinţarea Institutului Biblic, existent până azi, cu editură şi tipografie, dovedindu-şi utilitatea şi rosturile misionare. Ca patriarh, a ştiut să creeze şi să valorifice strânse legături cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, asigurând prestigiul Bisericii noastre. În timpul patriarhului Miron Cristea s-a iniţiat proiectul ridicării unei catedrale a Mântuirii Neamului pe Dealul Arsenalului.