A cere la rugăciune ce trebuie - exemplul regelui Solomon

Multe dintre rugăciunile rostite de credincioși conțin cereri. Ne rugăm pentru ceva ce avem noi nevoie, alteori pentru ceea ce alții au nevoie. Și, desigur, Dumnezeu nu ne împiedică să ne rugăm astfel, cu toate că știe foarte bine ce ne este de folos fiecăruia să primim. Însă rugăciunea de cerere trebuie să depășească granița trebuințelor materiale și să ajungă în tărâmul darurilor spirituale.

Regele Solomon pare să fi fost înzestrat cu multă înțelepciune încă de când era copil. Spun aceasta pentru că, fiind numit rege la o vârstă adolescentină, a rostit o rugăciune către Dumnezeu cerând un singur lucru. Nu a solicitat o domnie îndelungată - deși avea în minte exemplul longeviv al tatălui său, care guvernase mai bine de patru decenii -, nici nu a dorit să fie scutit de problemele teritoriale sau economice și, cu siguranță, nu a dorit mai multă avere, faimă sau recunoaștere. El a cerut un singur lucru: înțelepciunea. Și, în cuvintele Scripturii, a rostit următoarele către Dumnezeu: „Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; și, pentru că el s-a purtat cu vrednicie și cu dreptate și cu inimă curată înaintea Ta, nu Ți-ai luat această milă mare de la el; și i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum și este aceasta astăzi. Și acum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc. […] Dăru­iește-i, dar, robului Tău minte pricepută, ca să asculte și să judece pe poporul Tău și să deosebească ce este bine și ce este rău; căci cine poate să povățuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârșit de mare?” (3 Regi 3, 6-7, 9). Înțelepciunea este marele dar pe care Solomon îl cere de la bunul Dumnezeu. Pentru că un om înțe­lept dispune de aceste cinci elemente esențiale: mintea pricepută, capacitatea de a asculta, priceperea de a judeca, discernământul între bine și rău și, desigur, marea calitate de a povățui cum trebuie. Fără aceste cinci elemente, înțelep­ciunea poate exista, desigur, dar nu este deplină, este încă nedesă­vâr­șită, mai are loc de acumulare, de lărgire a orizontului. Însă, dincolo de ceea ce presupune înțelep­ciunea, trebuie să remarcăm extraordinara intuiție a tânărului rege. La rugăciune se cuvine să ceri de la Dumnezeu cele vrednice de Dumnezeu! Și pentru că Dumnezeu poate totul, atunci nu te sfii să ceri cele mai de preț, adică darurile spirituale. Iar cel mai de seamă dar spiritual este înțelep­ciunea. Nu doar pentru ceea ce reprezintă în sine, ci și pentru toate pe care le aduce cu sine. Pentru că răspunsul lui Dumnezeu a fost clar la cererea tânărului rege: „Deoarece tu ai cerut aceasta și n-ai cerut viață lungă, n-ai cerut bogă­ție, n-ai cerut sufletele duș­ma­nilor tăi, ci ai cerut înțelep­ciune, ca să știi să judeci, iată, Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îți dau minte înțeleaptă și pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta și cum nici nu se va mai ridica după tine. Ba îți voi da și ceea ce tu n-ai cerut: bogăție și slavă, așa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ție, în toate zilele tale. Și dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzești legile Mele și poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îți voi înmulți și zilele tale” (3 Regi 3, 11-14). Darul înțelep­ciunii, cerut cu pricepere de regele Solomon, i-a adus și alte nenumărate bucurii: bogăția, slava și, cu o condiție esențială a cre­din­ței nestrămutate, și zilele îndelungate.

Rugăciunea de cerere pentru ceilalți

Dacă regele Solomon ne-a lăsat un bun exemplu în ceea ce privește rugăciunea de cerere pentru propria persoană și ne-a învățat ce să ne dorim când vorbim cu Dumnezeu, să nu uităm că el a lăsat, de asemenea, și un model pentru rugăciunea rostită pentru aproapele nostru. În momentul în care a sfințit templul din Ierusalim, el a rostit o astfel de rugăciune, în care a cuprins o serie de cereri atât pentru poporul ales, cât și pentru nea­murile străine de acesta, așadar, o rugăciune cuprinzătoare, universală. În primul rând, Solomon cere ca oamenii nevino­vați să primească dreptate din partea lui Dumnezeu când o vor cere în templul sfânt. „Când cineva va greși împotriva aproapelui său și i se va cere jurământ ca să jure și pentru jurământ ei vor veni înaintea jertfelnicului Tău la templul acesta, atunci Tu să asculți din cer și să faci judecată robilor Tăi, să osândești pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, și să scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui!” (3 Regi 8, 31-32). În al doilea rând, este subliniată rugăciunea de pocăință, de cerere și primire a iertării pentru propriile păcate. „Când poporul Tău Israel va fi bătut de dușman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, și ei se vor întoarce la Tine și se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni și cereri în acest templu, atunci Tu să asculți din cer, să ierți păcatul poporului Tău Israel și să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinților lor!” (3 Regi 8, 33-34). A treia cerere este legată de neamurile păgâne care vor veni și se vor ruga aici, ca și lor să li se dea dreptate, pace și milă din partea lui Dumnezeu, fapt care subliniază universalitatea și profunzimea acestei rugăciuni de cerere: „Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni pentru numele Tău din pământ depărtat, căci se va auzi de numele Tău cel mare și de mâna Ta cea puternică și de brațul Tău cel întins, și el va veni și se va ruga la templul acesta, să-l asculți din cer, din locul șederii Tale, și să faci tot ceea ce străinul Îți va cere Ție, pentru ca să știe toate popoarele pământului de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!” (3 Regi 8, 41-43). Iar, în cele din urmă, rugăciunea de cerere se încheie cu o parte foarte importantă: făgăduința că, de vreme ce Dumnezeu împli­nește cu noi tot lucrul bun și frumos, și noi suntem datori să împlinim, la rândul nostru, poruncile Lui: „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate bunele Lui cuvinte care le-a grăit prin robul Său Moise. Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinții noștri și să nu ne lase, părăsin­du-ne. Plecând spre El inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui și să păzim poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri; Şi să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua și noaptea, pentru ca să facă dreptate robului și poporului Său Israel, din zi în zi, pentru ca să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu și nu este altul afară de El! Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să petreceți după rânduielile Lui și să păziți poruncile Lui, ca acum!” (3 Regi 8, 56-61).