Academicianul Silviu Dragomir a fost comemorat la Oradea
La vechea Catedrală Episcopală „Biserica cu Lună” din Oradea a avut loc slujba de pomenire a academicianului hunedorean Silviu Dragomir, teolog, istoric și lingvist, pătimitor al temnițelor comuniste și apărător al Ortodoxiei, de la a cărui adormire, la 23 februarie 1962, s‑au împlinit 60 de ani.
Slujba Parastasului de obște pentru academicianul Silviu Dragomir a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei. La eveniment au fost prezenţi preoți, profesori, studenți și elevi, membrii ai Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradiei (AFOREO) și Asociației Studenților Creștin‑Ortodocși din România (ASCOR) - filiala Oradea.
Prof. dr. habil. Sorin Șipoș, directorul Școlii Doctorale de Istorie a Universității din Oradea și directorul Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir” al Universității din Oradea, aflat sub egida Academiei Române, a evocat personalitatea academicianului, punctând cele mai importante repere biografice și reliefând calitățile, caracterul demn și realizările academice ale acestuia.
Pr. prof. Radu Valer Rus, vicar eparhial și directorul Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, a mulțumit ierarhului şi prof. dr. Sorin Șipoș.
Academicianul Silviu Dragomir (13 martie 1888 - 23 februarie 1962), născut la Gurasada, județul Hunedoara, a realizat importante și complexe radiografii ale istoriei popoarelor sud‑est europene și ale românilor ardeleni, având o considerație aparte față de Avram Iancu, pentru care a întocmit o monografie. Un cunoscător al istoriei Bisericii Ortodoxe din Ardeal și al problematicilor de ordin politic și confesional ivite în Transilvania secolelor XVII‑XIX, lucrările istoriografice ale academicianului hunedorean se constituie într‑un bastion al Ortodoxiei românești. Silviu Dragomir a devenit la 28 de ani membru corespondent al Academiei Române. A fost secretarul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și a fost ales membru al Marelui Sfat Național Român, apoi a ocupat funcții importante în guvernul României.
După instalarea regimului comunist, din cauza rezistenței pe care a opus‑o față de influențele bolșevice, Silviu Dragomir a fost pensionat forțat, destituit din funcții, pierzându‑și titlul de academician. A fost întemnițat la Caransebeș și la Sighet, în total șase ani. După eliberare a continuat activitatea academică, fiind urmărit de Securitate până la finalul vieții. A trecut la Domnul la București, la 23 februarie 1962, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Cluj.