„Aceşti copii sunt biserica mea“

De 12 ani există în Bucureşti o mână de oameni care oferă sprijin - material, educativ, psihologic, medical - copiilor în nevoie şi familiilor lor. Împreună formează Fundaţia „Sfântul Dimitrie“, o organizaţie despre care se ştie prea puţin, dar care face gesturi deosebite. „Ajutorul trebuie să fie discret“, este de părere părintele Marian Fârtat, duhovnicul Centrului social pentru copii, din cadrul fundaţiei, şi se pare că acesta este principiul după care se organizează activitatea. Comunicativi şi zâmbitori, calzi şi foarte deschişi, aşa i-am găsit în casa lor, sediul fundaţiei ocrotite de Sfântul Dimitrie, atât pe membrii echipei cât şi pe copii, beneficiari ai serviciilor oferite.

În urmă cu trei ani, Diana a deschis pentru prima dată uşa Fundaţiei „Sfântul Dimitrie“. Auzise ce o aşteaptă dincolo de uşile înalte de la parterul clădirii din strada Matei Basarab, nr. 50, de la fratele ei mai mare, Dan. A fost ideea bunicii să-i aducă pe amândoi la un centru social, pentru a-i putea scoate de la orfelinat. Casa cu mulţi copii ai nimănui le-a fost celor doi fraţi, pentru o perioadă, refugiu salvator, pasul făcut la timp pentru a nu ajunge în stradă. În tot acest timp, mama îi „veghea“ din închisoare. Pe tata nu l-au cunoscut niciodată. Un singur an le-a fost dat Dianei şi lui Dan să ducă o viaţă de familie, cât de cât normală. Aceasta a fost perioada în care s-au putut bucura de mama lor, care a murit la scurt timp după ce a ieşit de după gratii, din cauza unei tumori. Astăzi, Dan nu mai merge la centru. Vine din când în când, în vizită. În schimb, Diana este în continuare beneficiar al serviciilor oferite de fundaţie. După orele petrecute aici şi la şcoală se întoarce acasă - o garsonieră în care locuiesc fratele, mătu-şa şi cei doi copii ai acesteia. „Impresionant la Diana este sentimentul viu cu care ea poartă imaginea mamei, asemenea unei icoane. Mie mi-a desenat chipul mamei şi pe faţa ei apar nişte semne, ca nişte lacrimi. Era, de fapt, o grupare de aluniţe, rispite pe faţă. Colegele mi-au confirmat. În toate desenele copilei apare aceeaşi grupare de pe chipul mamei, ca o proiecţie interioară. Mult timp a avut impresia că o vede pe mama în apropiere şi am crezut că era o tulburare. Nu era aşa. Mătuşa ei mi-a confirmat că în cartierul în care locuiesc există o persoană cu o conformaţie fizică asemănătoare mamei Dianei“, afirmă Florentina Drăghici, psiholog. Diana este doar una din cele 40 de poveşti triste de la Centrul de zi «Sfântul Dimitrie». 40 de copii fără şansă, care, cu siguranţă, au trăit mai multe rele decât oricare dintre adulţii care trec zilnic prin faţa fundaţiei. Cu toate acestea, micuţii nu lasă nimănui de înţeles trauma pe care o poartă. Sunt voioşi, mereu zâmbitori şi deschişi faţă de oricine se oferă să-i ajute la teme, să coloreze împreună sau să se joace. În ajutorul familiilor nevoiaşe „Misiunea noastră este sa fim de folos copiilor (cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani) şi familiilor aflate în nevoie. Dorim ameliorarea calităţii vieţii acestora printr-un program de servicii sociale, educative şi psihologice desfăşurate sub supraveghere specializată în cadrul centrului de zi şi la domiciliul unor copii cu deficienţe locomotorii uşoare şi medii. De asemenea, avem în vedere şi nou-născuţii abandonaţi în maternitate şi mame cu risc de abandon. În total, sunt în jur de 100 de beneficiari“, precizează Anca Stoian, directorul centrului de zi. Echipa de la centru află de aceşti copii şi părinţii lor de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului- Sector 3, după care, timp de o lună de probă, îşi dau seama dacă pot sau nu continua programul cu întreg pachetul de servicii pregătit. Şi vorbim aici de responsabilitatea părinţilor şi dorinţa lor de comunicare şi colaborare, care de multe ori lipsesc cu desăvârşire. În cazul în care familia este cooperantă, aceasta semnează un contract cu Fundaţia „Sfântul Dimitrie“, în baza căruia se angajează să respecte anumite condiţii, obligaţii şi îndatoriri. Odată intraţi în program, copiii petrec, în medie, cinci ore pe zi la centru, timp în care sunt ajutaţi la teme, desfăşoară diverse activităţi educative, recreative, li se oferă asistenţă psihologică şi medicală şi, de asemenea, primesc o masă caldă pe zi. Centrul este deschis micuţilor şi în perioada vacanţelor, moment prielnic pentru desfăşurarea de tabere, excursii şi activităţi extraşcolare. Şi părinţii acestora sunt ajutaţi, iar efortul fundaţiei în acest sens diferă de la caz la caz. În urma unor anchete sociale la domiciliul acestora, se stabileşte sprijinul care urmează a fi oferit, în funcţie de nevoile fiecăruia. Ajutorul este acordat doar în măsura în care să le ofere acestor oameni echilibrul, pentru că nu se doreşte transformarea lor în asistaţi permanenţi, dependenţi. Sunt încurajaţi, consiliaţi, li se oferă tot suportul necesar, mai ales în căutarea unui loc de muncă. Duhovnicul centrului de zi Din anul 1998 , de când e-xistă fundaţia, preotul Marian Fârtat s-a alăturat echipei, a cărei structură s-a schimbat în timp, însă părintele a rămas până astăzi. Înalt şi bine legat, cu o constituţie care impune respect numai prin prezenţă, duhovnicul de la Centrul de zi este un om dăruit misiunii sale. Pe lângă consilierea spirituală a copiilor, a părinţilor lor, dar şi a colegilor săi, părintele se implică în toate activităţile care necesită o mână de ajutor, fie ele administrative, e-ducative sau recreative. Harul cu care a reuşit să strângă în jurul său oamenii simpli, care până mai ieri erau deznădăjduiţi, i-a făcut pe mulţi dintre aceştia să-l aleagă părinte spiritual pentru pruncii lor. Florin este unul dintre părinţii care l-au ales pe preotul Marian Fârtat naş pentru cel de-al doilea copil al său. Potrivit spuselor părintelui, tânărul este unul dintre exemplele pozitive din rândul beneficiarilor fundaţiei. Prin â98, Florin îşi ducea veacul prin Gara de Nord. Era foarte tânăr pe atunci. Debusolat, lipsit de un adăpost, fără familie, tânărului nu-i mai rămăsese nici măcar speranţa, încrederea că existenţa sa va putea urma un alt sens. Aici a intervenit Sfântul Dimitrie, ocrotitorul centrului şi al acestui om, astăzi bărbat în toată regula, cu un serviciu, căsătorit şi cu doi copii. „Florin ne vizitează şi astăzi. Suntem foarte apropiaţi. Important este că ne întâlnim la scaunul de spovedanie şi că unii dintre cei care au fost asistaţi continuă să vină şi după ce nu mai fac parte din program. Pentru mine e o mare bucurie când conştientizează cât de necesară - vitală - este spălarea cămăşii sufletului. Cât îi priveşte pe cei mici, facem cu aceştia un mic program de rugăciune, spun mic pentru că e important să facă ceva de drag. În timp, dacă vor simţi nevoia să cunoască lucruri mai profunde, o pot face, ia eu o să le fiu alături. Deocamdată, rămân cu acest minim de rugăciuni începătoare: rugăciuni adresate Maicii Domnului, Sfintei Treimi, învaţă să-şi ceară iertare unii de la alţii, să se îngăduie reciproc. De fapt, copiii aceştia sunt biserica mea“, spune pe ton calm părintele Marian Fârtat. Ştefania Hălăucă, educator la Fundaţia „Sfântul Dimitrie“, este un alt exemplu al unui destin cu final fericit. Cu ani în urmă, tânăra absolventă de teologie socială a fost beneficiară a programelor oferite de centru, iar astăzi se ocupă ea însăşi de copiii aflaţi în nevoie. Recunoaşte că nu a vrut să se despartă de colectivul oamenilor cu suflet bun, care până mai ieri i-au fost pedagogi, iar acum i-au devenit colegi, dar care au rămas aceiaşi buni prieteni. „Ajutorul trebuie să fie discret“ „Nu trebuie doar să vorbim despre ajutorul pe care-l oferim, ci trebuie să-l facem. Şi aspectul acesta este valabil pentru fiecare dintre noi. Nevoia de ajutor a oamenilor din jurul nostru e enormă, iar noi putem să le oferim sprijin, discret, cât să nu-i facem să se simtă stingheriţi“, este de părere părintele Fârtat, care invocă grija sa şi a întregului colectiv cu privire la viitorul sediu al fundaţiei. Potrivit preotului, fundaţia este în pericol de a rămâne fără un loc în care să-şi desfăşoare activitatea, ca urmare a expirării contractului de închiriere la finalul acestui an. Speranţa fiecăruia dintre membrii echipei şi a beneficiarilor centrului este de a găsi cât mai repede un sediu, care poate fi şi pe lângă o parohie, oriunde în capitală. Între timp, Diana o să vină zilnic la Fundaţia „Sfântul Dimitrie“. O să împartă creioanele colorate cu prietena ei cea mai bună, o să se bucure de poveştile din cărţile cu prinţese şi o să găsească puterea să zâmbească. „Faptul că vine aici o ajută foarte mult. A reuşit să depăşească trauma suferită în urma pierderii mamei sale. Ştie că aici este înţeleasă, ascultată, echilibrată comportamental şi emoţional. A făcut mari progrese în comunicare. Este mai legată de centru decât cei de acasă“, adaugă psihologul Florentina Drăghici. „Între timp, poate mă convinge să înveţe şi psaltica. Îşi doreşte foarte mult. Are voce de cântăreţ oriental Diana noastră“, conchide părintele Marian Fârtat. Fundaţia „Sfântul Dimitrie“, 12 ani de existenţă La început, sediul în care Centrul de zi «Sfântul Dimitrie» îşi desfăşoară activitatea era un adevărat paradis pentru şobolanii şi câinii vagabonzi, care conveţuiau în bună înţelegere. Graţie unui sprijin financiar oferit de un străin, în 1996 a luat fiinţă Centrul de zi, care iniţial a purtat numele Fundaţia Stavropoleos, prin voinţa membrilor săi fondatori din parohia Stavropoleos, sub coordonarea părintelui Iustin Marchiş. La 19 martie 1998 se înfiinţează Centrul social pentru copii „Sfântul Dimitrie“. Gândit la început ca un spaţiu de primire pentru copiii străzii, în timp, centrul şi-a diversificat şi şi-a îmbogăţit activitatea. Astfel, din anul 2001, programele fundaţiei se orientează spre servicii şi activităţi de prevenire a abandonului familial şi şcolar şi de susţinere a familiei aflate în dificultate. În anul 2003, fundaţia se va desprinde din punctul de vedere administrativ de parohia Stavropoleos, care va deveni mănăstire, şi totodată îşi va schimba numele în Fundaţia „Sfântul Dimitrie“. În cei 12 ani de activitate, fundaţia a oferit programe de asistenţă socială şi educative unui număr de peste 1500 de copii cu familiile lor. De asemenea, centrul deţine un atelier de creativitate, DecoArt, care oferă servicii la domiciliu copiilor şi ti-nerilor cu handicap locomotor. Aceştia desfăşoară activităţi manuale simple, în schimbul unui contract individual de muncă şi al unui salariu lunar. Toate operaţiunile (obiecte din lut, felicitări) se realizează manual. Iniţiativa s-a dovedit un succes, obiectele merg foarte bine la vânzare, fapt care a dat curaj echipei de la centru pentru dezvoltarea unei activităţi economice, cu o dublă finalitate - integrarea socială a unor tineri cu handicap şi posibilitatea de autofinanţare a fundaţiei. Cei care vor să ofere un sprijin fundaţiei pot oferi sponsorizări în bani şi produse neperisabile, medicamente şi materiale tehnico-sanitare, produse de papetărie şi birotică, rechizite, sau pot ajuta prin voluntariat în cadrul Centrului social pentru copii „Sfântul Dimitrie“. Pentru donaţii prin bancă: Banca Comercială Română, sucursala Unirea RO 50 RNCB 0082 0441 6872 0001/ RON, RO 93 RNCB 0082 0441 6872 003/ EUR.