Actualul buget al cercetării nu poate duce România spre un premiu Nobel

Printre cele mai mari proiecte la care se lucrează în momentul de faţă în România în domeniul cercetării este cel care va duce la laserul de extremă putere, proiectul ELI: The Extreme Light Infrastructure. Prin acest proiect România vrea, împreună cu Franţa, să deţină cel mai puternic laser din lume, să dezvolte infrastructuri în jur de 400 de milioane de euro. De asemenea, un alt proiect este colaborarea cu CERN, Centrul European pentru Cercetări Nucleare. România a devenit membră, iar protocolul se semnează în aceste zile în Elveţia. Un proiect inedit de cercetare este ţesătura care face persoana ce o poartă invizibilă, după cum a spus Gerard Jităreanu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică. Cu toate acestea, deşi în anul 2008 bugetul cercetării a ajuns la aproximativ 0,5% din PIB, în 2009, „deocamdată, ne situăm în jurul a 0,3% din PIB“, a spus Gerard Jităreanu. Acesta a menţionat că pentru sumele contractate de anul trecut pentru proiectele din acest an ar fi fost necesară alocarea a 1% din PIB.

În ce domenii de cercetare sunt românii foarte buni? Cred că ar putea să fie în toate domeniile. Avem rezultate deosebite ale cercetătorilor români, la saloanele de inventică sunt foarte multe premii obţinute de aceştia. Sunt foarte mulţi cercetători buni în domeniul fizicii, a laserelor, sunt unii care lucrează în mari universităţi, în mari instituţii de cercetare. Nu cred că este domeniu în care să nu fie cineva bun. Sunt printre aceşti cercetători posibili candidaţi pentru premiul Nobel? În România poate face o astfel de propunere un institut, o universitate? Candidaţi cred că se pot găsi. O instituţie serioasă ar putea face o astfel de propunere. Este ceva complex, după părerea mea. Eu nu am competenţa să desemnez persoane sau colective. Cunosc persoane care au activitate de cercetare deosebită, care au experienţă şi rezultate de-a lungul carierei, dar nu am competenţa să numesc astfel de persoane. În fiecare an se pot face propuneri, dar asta pe baza unor descoperiri pe măsură. Am putea să ne propunem drept obiectiv, de pildă, în cinci ani să avem o astfel de propunere? După bugetul alocat cercetării, nu cred că poate fi vorba de o astfel de strategie care să ne ducă la premiul Nobel. Dacă reduci la jumătate bugetul cercetării, nu cred că asta ar putea să fie o strategie care să aibă în vedere ca România, în cinci ani, să obţină un premiul Nobel. Nu se poate face cercetare fără bani. Se spune că cercetarea consumă bani de la buget, dar bugetul acesta pentru ce este făcut, dacă nu pentru a susţine activităţi care se desfăşoară în ţara asta. Pentru asta este constituit. Da, pot fi şi fonduri private, fonduri europene, dar cercetarea trebuie susţinută de la buget. Dacă în cercetare lucrurile ar merge atât de bine planificate, să ai rezultatele scontate într-un timp bine determinat, probabil că omenirea ar fi undeva foarte departe. Dar aici, în cercetare, încerci, vezi, munceşti, ai o idee, nu iese de multe ori, o dată este un rezultat bun, alteori nu, nu este un procent de 100% rezultat bun la orice proiect de cercetare. Nu funcţionează astfel lucrurile, de multe ori începi ceva şi nu ştii exact unde ajungi. Dacă e ceva ce nu există încă, îţi închipui că ai putea descoperi ceva, o particulă. Acum România face pentru reactorul de la Geneva senzori care să depisteze particule pentru ca apoi să fie analizate. Avem realizări deosebite în instituţii, universităţi, care nu prea sunt promovate. România a devenit membră a CERN Care sunt proiectele de cercetare remarcabile din România? Unul dintre aceste proiecte care este în desfăşurare e cel cu laserul. Luna trecută s-a lansat un precursor al laserului de puterea Petawatt, un laser de 15 terawaţi. Oamenii au fost foarte impresionaţi de pasiunea şi rezultatele celor care lucrează la Platforma de la Măgurele. Este un program în derulare care merge bine şi care, dacă va fi finanţat, va duce la rezultate extraordinare, având o gamă de aplicabilitate extraordinară. Proiectul final este obţinerea celui mai puternic laser, de puterea Petawatt, care s-ar putea realiza împreună cu Franţa. Pentru această infrastructură mai concurează şi Cehia, susţinută de Germania şi Anglia; sunt şi aici alianţe, jocuri care se fac. Noi sperăm să reuşim să facem acest laser aici, la noi. De asemenea, un alt proiect este colaborarea cu CERN, Centrul European pentru Cercetări Nucleare. România a devenit membră, acum este încă în lucru la ministere protocolul care va fi semnat acolo, în Elveţia; este vorba şi de o taxă de membru care se plăteşte, câteva milioane de euro, posibil opt milioane de euro, taxa de membru pe an. Nimic nu este gratis când este vorba de cercetare la acest nivel. Am vizitat CERN-ul; sunt acolo 50 de români care lucrează. La CERN s-a inventat internetul, ca o necesitate a cercetătorilor de acolo de a vorbi între ei. Acolo sunt cei mai mari fizicieni din Europa, în felul acesta se încearcă reducerea exodului creierelor spre Statele Unite. Aşa, proiecte în derulare sunt în momentul de faţă peste 4.000 în România, toate importante. Avem un Institut Naţional în domeniul textilelor şi pielăriei şi care lucrează, de exemplu, la tipuri de ţesături care vor face invizibil, nu chiar 100%, persoana sau obiectul acoperit, dar şi cu rezistenţă la ţesături, cu schimb de vapori. Sunt nanomateriale şi nanotehnologii, materiale care să fie utilizate pentru proteze, pentru dantură etc. Sunt multe proiecte în ecologie, pentru menţinerea unui mediu curat, cercetări despre factorii care poluează apa, aerul, solul, toate sunt analizate. Păstraţi legătura cu cercetătorii români din străinătate, pot fi atraşi înapoi în ţară? Sunt două aspecte. Unul este exodul creierelor, iar altul este circulaţia, un fenomen care trebuie stimulat, pentru că în felul acesta tinerii câştigă experienţă, îşi fac un nume, lucrează cu profesori sau cu cercetători renumiţi, învaţă în cadrul unor şcoli care s-au creat pe domenii şi apoi se vor întoarce, în mare măsură, în zona de unde vin. Sunt tineri cercetători care se formează şi aici, şcoala noastră este chiar foarte bună sau suficient de bună ca să formeze ca bază aceşti tineri care îşi desăvârşesc pregătirea în institute celebre şi lucrează cot la cot cu cei de acolo sau poate chiar sunt mai buni. Asta e moda, la nivel internaţional, cei mai buni dintr-un domeniu se adună undeva, în centre. Plecarea liderului duce la destrămarea echipei Ar putea fi atraşi tinerii în ţară? S-a încercat abia anul trecut să fie aduşi tinerii înapoi, s-au anunţat sume pentru întoarcere, mulţi au spus „Cum, ne-am întors şi acum reduceţi bugetul la jumătate? Ne simţim păcăliţi, ne simţim înşelaţi!“. Sunt multe mesaje de acestea, primesc mesaje pe mail, încerc să răspund la toate. Sunt foarte mulţi dezamăgiţi. „Dacă într-un an nu plătiţi, dacă într-un an nu daţi bani, eu nu am siguranţă, eu am rate, eu vreau să stau în laborator liniştit să lucrez, nu să mă gândesc că îmi mai trebuie un job, să spăl vase sau să transport pizza ca să îmi plătesc facturile, ca fiecare, să îmi rezolv problemele, cu casa şi masa.“ Tinerilor, în special, ca să îi păstrezi aici, trebuie să le acorzi condiţii, asta înseamnă siguranţă, securitate materială. Sunt cercetători, dar sunt bani pentru cercetare? Este criză, dar în domeniul acesta toate ţările europene au mărit bugetele, în aceste condiţii, toate! Chiar şi cele mai mici decât noi au mărit bugetul la cercetare. Doar noi şi bulgarii am rămas ultimii. S-au alocat fonduri pentru cercetare astfel încât se pot găsi şi soluţii de ieşire din criză. Dacă nu se acordă sume pentru cercetare, colectivele nu pot să stea. Dacă pleacă şefii unor astfel de colective, acestea se destramă. Un lider al unui astfel de colectiv nu numai că lasă un gol pesonal, dar prin plecarea lui, se desface o echipă. Este foarte complicată ecuaţia aceasta de păstrare şi de aducere a cercetătorilor. Aceştia au o minte iscoditoare, mereu sunt atenţi către ceea ce este nou, nu poţi avea pretenţia ca ei să stea unde sunt plătiţi prost, numai din patriotism. Sunt care stau şi din patriotism, dar până la urmă, dacă un astfel de tânăr vede că are un coleg care era la fel de bun ca el sau poate chiar mai puţin bun şi care lucrează într-un colectiv pe afară primeşte câţi bani vrea, numai să obţină ce şi-a propus şi nu are probleme de salariu, începe să se gândească şi el... „Eu de ce nu pot să am?“. Toţi tinerii cercetători ştiu să vorbească limbi străine, sunt conectaţi la toate noutăţile pe internet. E greu să faci o statistică, care şi unde..., dar se ştiu zonele şi colectivele unde au plecat, ţin legătura cu colegii, iar dacă s-ar lua o măsură care i-ar avantaja să vină, ei află imediat, se anunţă ei între ei şi vin ei înapoi, numai să se reuşească să se ia aceste măsuri.