Afecţiuni oftalmologice diagnosticabile în primele zile de viaţă

Multe dintre afecţiunile oftalmologice ne afectează în mod curent activitatea de zi cu zi, confortul fizic şi psihic, viaţa socială şi de familie. Există şi o largă paletă de afecţiuni oftalmologice pe care mulţi oameni le trec cu vederea şi care pot avea, după o perioadă mai îndelungată de timp, importante repercusiuni asupra activităţii socio-profesionale. În cele ce urmează, vom prezenta doar câteva dintre cele mai frecvente şi potenţial grave afecţiuni oftalmologice, care pot fi diagnosticate din primele zile de viaţă.

Încă din primele zile după naştere se pot observa manifestările determinate de o serie de malformaţii la nivelul aparatului vizual. Unele dintre malformaţii pot fi izolate, altele pot să facă parte dintr-un complex de boli ereditare. Astfel, părinţii pot constata că la unul dintre ochii nou-născutului apare o cantitate de secreţie lacrimală în exces. Uneori, lacrimile în exces se scurg pe obraz, alteori secreţia lacrimală este tulbure. În această situaţie, cel mai adesea este vorba despre o obstrucţie congenitală a căilor de drenaj lacrimal, pentru care este necesar un consult de specialitate, cât mai repede cu putinţă. La copiii născuţi prematur poate apărea o afecţiune gravă numită retinopatia prematurităţii. La prematuri, retina nu este suficient de bine dezvoltată, iar vasele sanguine sunt de slabă calitate (nu sunt complet formate). Prin urmare, vascularizaţia la nivelul retinei este insuficientă, ceea ce determină o lipsă de oxigenare şi apariţia unei suferinţe la acest nivel. Mai mult, vasele sanguine de slabă calitate se pot rupe, putând apărea complicaţii grave, precum hemoragiile şi dezlipirea de retină. În cazul copiilor prematuri, pentru depistarea şi tratarea precoce a acestei afecţiuni grave, este absolut necesar să fie monitorizaţi oftalmologic timp de câteva luni după naştere. Tot din primele zile după naştere, părinţii unui nou-născut pot remarca o pupilă albă la unul sau la ambii ochi. În acest caz poate fi vorba despre o cataractă congenitală sau tumori cu care copilul s-a născut. Părinţii care remarcă la nou-născut aceste modificări trebuie să se adreseze imediat medicului oftamolog, deoarece ambele necesită intervenţie chirurgicală precoce. Încă de la naştere, unul dintre ochii nou-născutului poate fi deviat. În această situaţie este vorba despre un strabism congenital care necesită intervenţie chirurgicală în primii ani de viaţă. Lipsa corecţiei chirurgicale a strabismului congenital duce la lipsa dezvoltării funcţiei vizuale, numită ambliopie. Tratării strabismului trebuie să i se acorde mare atenţie, dacă ne gândim la considerentele estetice de mai târziu şi mai ales la faptul că, dacă nu se tratează, strabismul poate duce la ambliopie. Ambliopia este echivalentul cecităţii (orbirii). Un copil cu ambliopie va citi greu, va fi dificil de şcolarizat, iar mai târziu nu va putea conduce un autovehicul. Un copil cu ambliopie porneşte deci cu un mare handicap funcţional, fapt care îl va marca şi psihic mai târziu. Ambliopia este, aşadar, o problemă de interes public şi trebuie să ne preocupe. Observarea de către părinţi a prezenţei manifestărilor pe care le-am prezentat mai sus permite diagnosticul precoce al acestora şi adoptarea unei conduite de tratament corespunzător. * dr. Constantin Grigoraş este medic rezident oftalmologie, iar dr. Cristina Mihaela Ghiciuc este medic specialist medicină de familie, membri AMFOR - Asociaţia Medicilor Şi Farmaciştilor Ortodocşi Români