Alături de refugiații ucraineni din Bucovina de Nord

O nouă acțiune de sprijin pentru ucrainenii și românii din Bucovina de Nord care se îngrijesc de refugiații din zonele bombardate ale Ucrainei a avut loc la finele săptămânii trecute. Cel de-al nouălea transport umanitar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a ajuns în zona Cernăuți-Storojineț-Herța. Comunitățile de dincolo de graniță, în cadrul cărora sunt găzduiți refugiați din zonele de conflict, s-au bucurat de primirea a 12 tone de produse alimentare, de igienă și de strictă necesitate, o parte însemnată a acestora fiind asigurată de Patriarhia Română prin Federația Filantropia.

Alături de delegația Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, din care au făcut parte pr. Ștefan Mihalcea, consilier eparhial în cadrul Sectorului media și comunicare, clerici și angajați ai Centrului eparhial Suceava, a fost prezent și pr. Ciprian Ioniță, consilier coordonator la Sectorul social-filantropic al Administrației Patriarhale și președinte al Federației Filantropia. Părintele consilier patriarhal a evidențiat faptul că Biserica Ortodoxă Română dorește să se implice în continuare în acțiunile de întrajutorare a cetățenilor ucraineni. „Patriarhia Română și Federația Filantropia, prin platforma Ajută cu bucurie, încearcă să sprijine persoanele afectate de această criză, refugiaţi și comunități românești din Ucraina. Am mers la Cernăuți cu 12 tone de alimente, produse neperisabile, dar și igienico-sanitare pentru refugiații ucraineni din cauza conflictului dintre Rusia și Ucraina, dar și pentru comuni­tățile românești din zonă”.

Bunurile au ajuns în cadrul comunităților parohiale din Cupca, Buda Mică, Cernăuți și Ciudei, dar și în centrele de îngrijire din Mahala și Sadagura. Credincioșii din acest colț de țară, dând dovadă de grijă și dragoste față de aproapele aflat la nevoie, trudesc zi de zi pentru susținerea cu alimente, îmbrăcăminte și încălță­minte, dar mai ales prin cuvinte de mângâiere și încurajare pentru cei care caută pacea și armonia.

„Aducem mulțumiri tuturor celor care fac aceste jertfe”

Convoiul umanitar a plecat de la Așezământul de copii „Sfântul Ierarh Leontie” din Rădăuți, principalul centru de colectare a donațiilor pentru refugiații din Ucraina, și s-a îndreptat, prin punctul de trecere a frontierei Siret-Porubne, către satele românești din zona Cernă­uți-Sto­rojineț. Prima oprire a fost în comuna Ostrița, localitatea Buda Mică, o parohie cu 120 de familii de români. Această comunitate adăpostește constant refugiați din zonele afectate de război, cei mai mulți dintre aceștia aflați în tranzit. Părintele Ion Petro, parohul Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților”, monument istoric medieval ridicat din lemn în anul 1754 de ctitorul Constantin Holban-paharnic și refăcut din zid, așa cum arată astăzi, în 1818, de fiul său Damian Holban-vistiernic, ne-a asigurat că o parte din ajutoarele descărcate în Buda Mică vor ajunge și la refugiații cazați în parohiile învecinate, între care amintim satele românești Văleni și Buda Mare. Totodată, a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor care vin în ajutorul oamenilor care fug din calea războiului. „Aducem mulțumiri tuturor celor care fac aceste jertfe. Îi mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru darurile pe care le face, Înalt­preasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic al Sucevei și Rădăuților pentru ceea ce a făcut pentru frații noștri, pentru români și pentru cei care sunt refugiați din partea Kievului, Doneţkului, Luganskului și nu numai. (…) Vă mulțumim foarte mult pentru darul pe care îl faceți acestei sfinte biserici, iar noi acum, cu toții, ne vom ruga pentru sănătatea dumneavoastră și a tuturor voluntarilor din partea României.”

Lorena Spătaru, învățător la școala din sat, s-a aflat printre voluntarii prezenți la biserică şi ne-a explicat cum sunt sprijiniți frații ucraineni care ajung în aceste zile în zonă, subliniind faptul că și o vorbă bună poate să îi aline pe cei încercați: „Le suntem sprijin și încercăm să îi susținem pe oamenii necăjiți care vin aici în această perioadă. Doamne, ferește pe fiecare, să nu treacă nimeni prin asemenea timpuri! Îi ajutăm cum putem, stăruim să le fim aproape prin ajutorul umanitar, dar mai ales sufletește cu niște cuvinte bune”.

„Dorim doar să fie pace, să fie liniște!”

Următorul popas al convoiului umanitar a fost la Biserica „Înălțarea Domnului” din Cernăuți, cunoscută ca Biserica Românească, de pe strada Ruska. Din pisanie, singura mărturie păstrată integral și neatinsă de regimul comunist, putem afla mai multe detalii: „Această Sfântă Biserică cu hramul Înălțarea Domnului din suburbia Horecea, orașul Cernăuți, s-a zidit în vremea domniei regelui Carol al II-lea al României din râvna și îndemnul Mitropolitului Visarion al Bucovinei, Hotinului și Mara­mureșului, cu cheltuiala Administrației Averilor Mitropoliei Bucovinei și cu truda preotului Ștefan Salcescu și s-a sfințit în anul 1938 pentru îmbisericirea creștinilor din acest oraș în vecii vecilor. Amin”. Între anii 1960 şi 1989, ansamblul ecleziastic a fost utilizat de comu­niști ca depozit de motociclete. Acestea erau înmagazinate în curtea lăcașului de cult, iar în interiorul bisericii erau păstrate piesele de schimb. Slujbele se săvârșesc în trei limbi (română, slavonă și ucraineană), ce alternează pe tot parcursul Sfintei Liturghii.

Delegația Bisericii Ortodoxe Române a fost întâmpinată de pr. paroh Pavel Pavlenco, care și-a exprimat recunoștința pentru multele daruri cu care vor fi ajutați în continuare compatrioții veniți din zona de conflict, atât de tulburați de nedreptățile care au loc. „Vrem să aducem cele mai frumoase mulțumiri în primul rând Bunului Dumnezeu pentru toate încercările pe care ni le dă și pentru că ne ajută să trecem prin ele, dar totodată și Guvernului României, Patriarhiei Române și în special Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, tuturor protopopilor, preoților parohi și tuturor creștinilor care au sărit în ajutor în aceste clipe grele pentru Ucraina. Dorim doar să fie pace, să fie liniște! Rugăm pe Bunul Dumnezeu să înceteze acest război, să nu mai fie vărsare de sânge! Rugăm și pe frații de dincolo, frații noștri români, pe lângă ajutorul pe care l-au acordat, să înalțe și o rugăciune la Sfântul Altar pentru pace și liniște în Ucraina. În numele Bisericii Ortodoxe Ucrainene, vrem să mul­țumim încă o dată tuturor preoților, creștinilor, tuturor românilor care au luat parte la această acțiune, la organizarea acestui ajutor umanitar care a fost adus astăzi și la noi, în Biserica Românească din Cernăuți. Bunul Dumnezeu să vă răsplătească înzecit și însutit tuturor jertfa, truda și osteneala depusă.” Părintele ne-a mărturisit faptul că peste 1.200 de refugiați s-au aprovizionat cu cele necesare de la această biserică în urma anunțurilor postate pe pagina de Facebook a parohiei. Până în prezent, această comunitate a oferit 250 de pachete către refugiații ucraineni, care conțineau mâncare, produse igienico-sanitare etc. Totodată, din ceea ce au primit, la rândul lor, au ajutat și biserica ucraineană din proximitate, ale cărei posibilități materiale sunt extrem de reduse și care se îngrijește de o altă comunitate numeroasă de refugiați. Un fapt care îi neliniștește constant pe credincioși îl reprezintă tensiunile politice care se resimt și în aceste zone. În urmă cu o săptămână, în localitatea Mihalcea, armata a evacuat cu forța, în timpul slujbei, o biserică românească.

Mașinile care au transportat produsele umanitare s-au îndreptat apoi spre localitatea Mahala, una dintre cele mai mari comunități de români din Bucovina de Nord. Voluntarii au descărcat la casa de copii cu dizabilități neurologice grave pachete pentru cei aproape 60 de beneficiari, dintre care 42 de refugiați din calea războiului care a adus atât de multă durere. Directorul instituției, Mihai Zaidel, a vorbit despre cât de neașteptat a fost acest război, dar mai ales despre consecințele acestuia și despre bucuria ajutorului pe care îl primește de peste hotare, reușind astfel să îi ajute pe acești copii nevinovați: „Avem multe probleme pentru că nu am fost pregătiți de așa nevoie, dar lucrăm, ne descurcăm, încet-încet, cu ajutorul lumii, al mai multor organizații și fonduri internaționale, avem aproape tot ce ne trebuie. Mulți ne ajută, iar când avem nevoie de ceva ne adresăm mai departe. Mulțumim tuturor! În primul rând dorim să fie pace și sănătate”.

„Ajutorul pe care l-ați adus este neprețuit”

Un alt popas important al convoiului umanitar a fost la căminul de bătrâni din Sadagura, unde locuiesc 234 de persoane vârstnice, dintre care 110 refugiați din nord-estul Ucrainei: Kiev, Jitomir, Borodeanka, Lugansk și Doneţk. O bună parte a acestora sunt țintuiți la pat, iar 48 în scaune cu rotile. Chiar dacă instituția are 98 de angajați, dintre care 76 de cadre militare, căminul se confruntă cu o lipsă mare de personal, în raport cu beneficiarii, bolnavii care așteaptă ajutor. Bucătăria („ospătăria”) și sala de evenimente ale complexului sanitar au fost transformate în adăposturi pentru refugiați, astfel asigurându-se o rezervă de 30 de locuri care sunt disponibile oricând unui nou val de bătrâni. O cameră centrală a clădirii, fără ferestre și destul de mică, este considerată cel mai sigur spațiu care poate asigura protecție în timpul unui bombardament. De fiecare dată când sirenele anunță asurzitor un posibil atac, toți cei aflați în clădire se adăpostesc aici, cu speranța că pericolul va dispărea și de această dată și se vor bucura de un nou răsărit de soare. Centrul geriatric oferă adăpost și servicii medicale și de sprijin doar celor care nu se pot îngriji singuri: bătrâni, bolnavi, persoane cu dizabilități.

Paraschiv Miroslav, directorul instituţiei, a transmis oaspeților și tuturor celor implicați în oferirea bunurilor atât de necesare în aceste zile urări de bine și de sănătate, lansând invitația de a ne revedea în timpuri mai bune și vremuri mai luminoase în Ucraina. „La noi au sosit oaspeți care sunt din România, Suceava și București, cu un consistent ajutor umanitar. Foarte multe cutii cu produse alimentare, produse de trebuință. (…) Cu adevărat războiul este în toi, dar ne străduim să-i îngrijim cum se cuvine pe cei care au venit de acolo. Ajutorul pe care l-ați adus dumneavoastră este neprețuit, deoarece bolnavii trebuie hrăniți, ei trebuie să simtă ajutorul nostru. Vă mulțumesc mult din partea mea și a celor care se ostenesc aici, a angajaților, dar și a colaboratorilor noștri, deoarece acesta este ajutorul prieteniei, de la prietenii pe care noi i-am așteptat, despre care noi știm că oricând ne vor veni în ajutor. (…) Eu vă doresc sănătate dumneavoastră și tuturor; încă o dată, mulțumesc mult familiilor dumneavoastră. Să vă dăruiască Bunul Dumnezeu numai bine! Cu ajutorul frățiilor voastre noi vom birui. Numaidecât va fi așa! Și vă vom aștepta din nou în vizită, când în Ucraina va fi pace, soare și cald, iar noi vom sărbători. Va mulțumesc încă o dată tuturor! Slavă Ucrainei!”

Doamna Irina, revoltată și îndurerată de cruzimea acestui război care a adus atât de multă suferință, a ajuns recent în cadrul acestui centru. Ne-a vorbit, pentru câteva clipe, despre călătoria deloc ușoară pe care făcut-o cuprinsă de teamă. „Aici sunt foarte multe persoane invalide, cu handicap, care sunt cu noi. Suntem recunoscători și mulțumim oamenilor care au făcut posibil transportul acestor persoane invalide. Aceștia sunt neputincioși, cu probleme locomotorii, nu pot merge, trebuie să fie hrăniți, îngrijiți. Noi am venit cu trenul, «trenul evacuaților», așa cum este numit, dar calea ferată lasă de dorit. Cei din administrația noastră le-au cerut și să nu mai țină lumea sub teroare, mai ales copiii și femeile. Am trecut prin gări, unele fiind închise, am așteptat foarte mult timp acolo sau prin alte locuri pustii. Ne opreau de multe ori fără motiv, alteori ne lăsau să plecăm, era cumplit. În localitățile noastre au fost bombardate clădirile, multe din ele sunt complet dărâmate, dar cel mai grav este că sunt foarte mulți morți. Războiul vine spre noi, din păcate, vine din partea aceea, Mariupol, Doneţk, și de aceea am fost rugați să ieșim din casele noastre și să plecăm. Oamenii aceștia ar fi dorit poate să lupte pentru noi și pentru patrie, dar ca să nu se întâmple ca în Mariupol a trebuit să plecăm și, iată-ne, suntem aici.”

„Bunul Dumnezeu să răsplătească darul și jertfa pe care o faceți”

Cea din urmă oprire a delegației a fost în satul Ciudei, la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”. Părintele Vasile Pojoga a primit cu nespusă bucurie bunurile care vor fi folosite în acțiunile de sprijinire a refugiaților găzduiți de parohie, de autoritățile locale și de credincioșii din sat: „Aș dori să aduc mulțumire Patriarhiei Române, Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltprea­sfințitului Părinte Calinic, fiindcă în mai multe rânduri, ca și astăzi, am fost ajutați pentru a sprijini mai departe persoanele refugiate care sunt cazate la noi în comună. Mulțumim și pentru ajutoarele care au ajuns în ultima lună în întreaga Ucraină, până în celălalt capăt al țării, din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în zonele afectate de război. Bunul Dumnezeu să răsplătească osteneala și jertfa pe care o faceți pentru cei de aici. În comuna noastră, avem la ora actuală 1.200-1.300 de persoane refugiate din zonele de conflict, care sunt cazate atât la familiile din Ciudei, cât și în școli și spitale. Cei care au avut rude în zona noastră au apelat la cei care pot să îi ajute. Mulțumim Primăriei comunei noastre, Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și întregului Stat Român care ne ajută. În ultimele 50 de zile am reușit să îi ajutăm, să îi hrănim și să îi îmbrăcăm. Bunul Dumnezeu să răsplătească darul și jertfa pe care o faceți pentru noi!”

Elisaveta Pojoga, mama părintelui, în ciuda vârstei, s-a alăturat, cu brațele tremurânde de emoția primirii atâtor lucruri, dar vânjoase, voluntarilor care au descărcat ajutoarele, și ne-a vorbit despre cum se implică întreaga comunitate în sprijinirea confraților ucraineni, îndu­rerați de pierderea locuințelor și mai ales a oamenilor dragi în acest război nemilos: „Pe cei care vin din zonele bombardate îi ajutăm cu produsele care sunt aduse aici. Cu părintele organizăm împărțirea la casele unde sunt cazați sau la spital. Sunt unele case mai spațioase, care au 24 de persoane. Le-am împărțit de toate. Dacă sunt copii, le dăm lucruri pentru cei mici, iar pe cei vârstnici îi ajutăm și cu ce avem acasă, cu ce putem noi de la casele noastre și cu ajutoarele pe care le aduceți în parohia noastră. Ajutoarele pe care le primim din partea fraților din România sunt foarte importante pentru că ucrainenii ajung la noi fără nimic de acolo. Mulți vin doar cu hainele pe care le au pe ei, au fugit și nu mai au nimic. Și știți, deodată dacă se aduc mai multe din România, avem ce să le împărțim, să aibă în fiecare zi ce să mănânce și cu ce să se îmbrace. Românii noștri sunt oameni cu inimă mare, oameni care sar în ajutorul tuturor!”

Ajutoare umanitare din partea Patriarhiei Române, a Federației Filantropia și a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților au ajuns și la Cupca, o altă comunitate cu numeroși etnici români care și-au deschis brațele pentru sufletele fraților ucraineni aflate în căutarea păcii. La parohia care îi are ca ocrotitori pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, darurile trimise din România au fost întâmpinate de părintele paroh, protoiereul Vasile Cuciurean, și de părintele coslujitor Ilie Cuciurean, care și-a exprimat recunoștința pentru iubirea pe care frații români o arată neîncetat sufletelor nevinovate, victime ale războiului, care trec prin momente cumplite. Bunurile au fost descărcate de credincioșii care îi găzduiesc pe refugiaţi, dar și de o familie destrămată din Kiev, o tânără mamă alături de fiul ei de doar câțiva anișori. La final, părintele Vasile a transmis un mesaj emoționant către toți cei care au dăruit, din puținul lor, cu atât de multă generozitate: „Recunoștință pentru marea dumneavoastră milostivire pe care ne-ați dat-o nouă, fraților români din nordul Bucovinei, celor din satul Cupca. Suntem recunoscători pentru acest gest, pentru această jertfă atât de minunată. Mulțumim! Noi ne vom ruga pentru dumneavoastră, nu uitați să ne pomeniți și pe noi la rugăciune, să ne fiți mereu în ajutor, să nu uitați că suntem și noi români, avem aceeași bătaie de inimă și de dragoste. Vă mulțumim!”