Album dedicat Sfântului Cuvios Sofian în Arhiepiscopia Muntelui Liban

Arhiepiscopia Ortodoxă a Muntelui Liban din Patriarhia Antiohiei şi a Întregului Orient a publicat recent albumul „Sfântul Sofian (Boghiu), Apostolul Bucureştilor (1912-2002)”. Tipărit cu binecuvântarea Înaltprea­sfin­­­țitu­lui Părinte Silouan Moussi, Mitro­polit de Byblos și Botrys, volumul prezintă moştenirea Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim din perspectiva relaţiei cu Arhiepiscopia Muntelui Liban.

La începutul anilor ‘70 ai secolului trecut, Sfântul Sofian a fost invitat să picteze mai multe biserici din Liban şi Siria. Noua apariţie editorială prezintă un istoric al Arhi­episcopiei Muntelui Liban, aşezată sub ocrotirea Sfinţilor Apostoli Marcu Evan­ghelistul şi Sila, precum şi o scurtă biografie a Mitropolitului Silouan. De asemenea, un capitol este dedicat Mitropolitului George Khodr (n. 1923), care a păstorit eparhia Muntelui Liban din 1970 până în 2018. Ajuns la venerabila vârstă de 102 ani, Mitropolitul George a fost o prezenţă notabilă a dialogului teologic internaţional la cumpăna dintre mileniile 2 şi 3.

După acest preambul istoric, albumul publică o scurtă biografie a Sfântului Sofian, „Părintele spiritual al Bucureştilor”.

Un spaţiu amplu editorial este dedicat preotului Daniel Bedran (n. 1939, Beirut, Liban), ucenic al Sfântului Cuvios Sofian în arta picturii. Apropiat al arhimandritului Andrei Scrima, în 1967 a călătorit în România pentru a studia iconografia, avându-l drept mentor pe Părintele Sofian. În ţara noastră s-a înscris la cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1973. Un an mai târziu avea să se căsătorească cu o româncă, Silvia Grigore. „În timpul petrecut în România, s-a alăturat unui grup de iconografi talen­tați, sub supravegherea Sfântului Sofian însuși și a fraților Moroșan, cu care a colaborat la pictarea de pic­turi murale în biserici din România, Liban și Siria. Lucrările sale includ Biserica Mănăstirii Sfân­tului Gheorghe din Dair al-Harf din Liban și Biserica Sfântului Elian din Homs, Siria”, după cum citim în paginile albumului monografic. Primul dintre cei trei copii ai familiei s-a născut în România, iar Taina Hirotoniei a primit-o în toamna anului 1976, la Bucureşti întru diacon şi la Galaţi întru preot. Din 1977 este preot în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Cordoba, Argentina, sub jurisdicţia canonică a mitropoliei sufragane Patriarhiei Antiohiei. Atât Mitropolitul Silouan, cât şi pă­rintele Daniel Bedran şi pres­bitera Silvia au fost prezenţi la evenimentul proclamării ca­no­nizării locale a Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Mănăstirea Antim din 16 septembrie 2025.

Ucenicul Sfântului Sofian prezintă în câteva cuvinte organizarea şantierelor de pictură din Siria şi Liban: „Dorința fierbinte a părintelui Daniel a fost ca Sfântul Sofian să vină în Liban pentru a picta frescele Mănăstirii Sfântului Gheor­ghe - Dair al-Harf. A reușit să aranjeze această vizită cerând arhimandritului Elias Markos să emită o invitație ecleziastică formală. Datorită restricțiilor stricte de călătorie din timpul regimului comunist român, părintele Daniel s-a oferit chiar să garanteze personal întoarcerea fraților Moroșan, care l-au însoțit pe Sfântul Sofian. Aceasta a fost prima călătorie a Sfântului Sofian în străinătate și a inclus vizite atât în Liban, cât și în Siria, unde a pictat fresce și icoane în Dair al-Harf și Broummana (Muntele Liban), Homs și Hama (Siria)”.

Albumul continuă cu două capitole ample dedicate aşezămintelor pictate de Sfântul Sofian în Liban: mănăstirea din Dair al-Harf şi biserica din Broummana, ambele închinate Sfântului Gheorghe.

Epilogul intitulat „Moderaţia - o cale regală” este dedicat de Mitropolitul Silouan Sfântului Cuvios Sofian: „Ceea ce era cel mai frapant la persoana Sfântului Sofian, dincolo de atitudinea sa senină și harul ascetic, era moderația sa în toate lucrurile - o moderație care nu s-a născut din compromis sau reținere rece, ci din discernământ spiritual, smerenie și libertatea păcii interioare. Viața sa a fost una de blândețe, nu de slăbiciune; de răbdare liniștită, nu de detașare stoică. În el, moderația a devenit ceea ce Sfinții Părinți numesc «calea regală» - calea echilibrului, a sobrietății și a înțelepciunii luminoase. Era profund ascetic, dar niciodată auster. Era disciplinat, dar niciodată rigid. A purtat rănile închisorii și ale persecuției, dar nu a purtat nici o amărăciune. În schimb, a iradiat o bucurie în Hristos care era calmă, durabilă și contagioasă. A slujit cu o promptitudine care sfida oboseala, întotdeauna disponibil, întotdeauna ascultând. Sfatul său era măsurat, născut din tăcere și rugăciune și oferit cu blândețe. A fost un mărturisitor nu doar în sensul juridic al îndurării închisorii sub comunism, ci și în sens liturgic: viața sa a fost o mărturisire continuă a lui Hristos, în cuvânt și în tăcere, în pensulă și în atitudine, în suferință publică și ascultare ascunsă. Prezența sa în țara noastră, deși scurtă, a fost durabilă. A lăsat în urmă nu doar icoane pe pereți, ci impresii pe suflete - în special printre monahii, preoții și credincioșii care au slujit sau s-au închinat în bisericile pe care le-a împodobit”.