Alcoolismul, cea mai periculoasă dependenţă

Producerea şi consumul diferitelor tipuri de tării, mai mult sau mai puţin „bogate“ în grade alcoolice, au fost consemnate încă din cele mai vechi timpuri. Dacă în vechime, cele mai multe dintre băuturile distilate aveau rol de medicament, fiind comercializate în farmacii, astăzi comerţul cu alcool a atins cote de neimaginat, produsul fiind întâlnit în orice magazin, alături de alimentele de bază. Producerea pe scară largă a favorizat şi apariţia alcoolismului, unul dintre cele mai grave fenomene medicale şi socio-economice ale zilelor noastre. Despre cât avem voie să consumăm pentru a nu ne pune în pericol sănătatea, dar şi despre cât de mult rău produce alcoolul asupra organismului uman am discutat cu prof. univ. dr. Dumitru Beceanu, specialist în Tehnologia produselor horticole la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi

Istoria alcoolului şi a consumului său are, potrivit diverselor documente istorice, origini foarte vechi. Denumirea sa, de sorginte arabă, a stârnit numeroase controverse. Unii autori susţin că termenul de „alcool“ desemna un lucru subtil, o substanţă care este atât de fină, încât se volatilizează. Mai recent, mai ales sursele arabe consideră că termenul „algol“ desemna un spirit malefic, un duh care nu voieşte binele. Primele băuturi alcoolice consemnate au fost cele fermentate. Atât berea, cât şi vinul au apărut, potrivit specialiştilor, cam în aceeaşi perioadă, în urmă cu 6.000 de ani. Acest lucru este confirmat de cioburile de ceramică descoperite în Caucaz, care aveau pe partea interioară un strat de pigment fosilizat, semn că în acele vase se păstra vinul roşu. În ceea ce priveşte berea şi originile ei, există chiar documente scrise. „Tăbliţele cu scriere cuneiformă descoperite în fostele oraşe-state din Sumer conţineau rugăciuni faţă de zei, tratate de vânzare-cumpărare, dar şi multe reţete pentru prepararea berii. Asta înseamnă că era o consemnare a unui meşteşug care se practica cu mult, mult înainte“, a declarat prof. univ. dr. Dumitru Beceanu, specialist în Tehnologia produselor horticole la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi. Berea era o băutură foarte populară în Egipt, iar în Grecia şi Roma băutura preferată era vinul. Se consuma, însă, un vin îndoit cu apă, şi nu pentru euforia pe care o provoca, ci ca un adjuvant în îmbunătăţirea calităţii apei. „Grecii, în special, aveau o apă mai puţin potabilă. Prin amestec cu vinul, aceasta era dezinfectată, proporţia fiind de mai multe părţi de apă la o parte de vin“, a explicat prof. Beceanu. Numai barbarii erau arătaţi cu degetul, pentru că beau vinul neamestecat cu apă. Apariţia distilatelor În perioada veche, distilarea era o practică frecvent întâlnită, utilizată mai ales la prepararea de uleiuri volatile, parfumuri. Iniţial, tehnica era relativ simplă. Într-un vas care conţinea plante sau diferite produse volatile era pus un strat de lână, care conţinea lanolină. Pe acest substrat aderau vaporii aromaţi. Lâna se storcea apoi şi astfel curgea uleiul parfumat. Mai târziu au apărut diferite vase, cel mai evoluat fiind cel numit alambix. „Acest vas a apărut în Alexandria, în Egipt, unde, în perioada precreştină, a existat un nivel foarte ridicat de cunoştinţe, mai ales în jurul Bibliotecii. În Alexandria au existat cei mai renumiţi alchimişti ai Antichităţii. Arabii au preluat aceste cunoştinţe şi de aceea li se atribuie etapa imediat următoare a distilării“, a precizat specialistul. Primele informaţii scrise despre distilarea alcoolului provin din jurul anului 1000. Cine a inventat cuvântul rachiu? Prin contactul cu oraşele cele mai apropiate de arabi, respectiv Sicilia şi Spania, ştiinţa distilării a pătruns şi în Europa. Doi învăţaţi catalani au devenit celebri pentru cunoştinţele dobândite în ceea ce priveşte obţinerea produsului numit „spiritus“ sau „apa vieţii - „eau de vie“. Acesta s-a răspândit rapid în ţările europene. În Scoţia se numea wisce beatha, de unde a venit denumirea de whisky. De asemenea, denumirea de apă a vieţii s-a păstrat şi în Rusia, cuvântul vodca desemnând diminutivul de la apă. „Arabii aveau obiceiul de apăstra curmalele în vase speciale, acoperite. Pe capacele acestor vase apărea o rouă care se numea arak-al-tamr, adică sudoarea, transpiraţia curmalelor. Acest condens alcoolic, numit arak, prin preluare treptată a ajuns în Turcia sub denumirea de araki, în Grecia, Bulgaria şi România s-a numit apoi rachiu“, ne-a explicat prof. Beceanu. Licori şi elixiruri În Evul Mediu, consumul de distilate începuse să devină, deja, o practică frecventă, însă acestea aveau mai mult rol de medicamente. Se credea că au acţiune benefică pentru sănătate. „Din această cauză, până în zilele noastre a rămas obiceiul de a ciocni şi a spune: Sănătate! sau Noroc!“, a subliniat specialistul. Erau mult utilizate licorile, elixirurile, care nu erau altceva decât nişte macerate din plante medicinale, realizate fie în mănăstiri, fie de către farmacişti. Cel mai nobil produs pentru distilare era vinul, care nu dădea gusturi sau mirosuri străine. Cei care nu aveau vin, foloseau plămezi din plante şi cereale, iar ceea ce rezulta erau nişte distilate foarte neplăcute, care erau ulterior parfumate cu boabe de ienupăr. „În Danemarca şi în Olanda, ienupărul era denumit „genupăr“, de unde denumirea de gin, pentru distilatul din plămezi de cereale parfumat cu aceste boabe“, a spus profesorul. Fenomenul alcoolismului a apărut în Anglia Alcoolismul, ca fenomen social, a apărut în Anglia secolelor XVI-XVII, în periferiile Londrei. Alcoolul devenise o băutură atât de frecventă şi produsă în cantităţi atât de mari, încât, uneori cerealele nu mai ajungeau pentru consum. Sunt cunoscute tablourile lui Hogart, cu scene de beţie, femei care-şi abandonau copiii. Cei mai mari consumatori de alcool erau marinarii şi soldaţii. Acestora li se dădea, întotdeauna, înainte de o mare bătălie, câte o porţie de alcool, pentru a fi mai inconştienţi, mai „viteji“. În Ţările Române, acoolul a apărut, se pare, în secolul al XIV-lea, în farmaciile care existau în Sibiu, Cluj şi, mai ales, în Braşov. Aici se produceau medicamente care aveau la bază distilatele alcoolice. Cel mai cunoscut se numea Teriac. Abia în secolul al XVI-lea se întâlnesc, însă, nişte documente certe. „În Ţara Românească, mama lui Mihai Viteazul, Tudora, avea un cazan de fabricat rachiul, la Dunăre. În Moldova, Petru Rareş cerea de la cetăţile din subordine să i se aducă «vinus sublimatus»“, a precizat specialistul în produse horticole. Treptat, tehnica distilării s-a răspândit şi la sate, unde au apărut cazanele confecţionate din cupru de către ţigani. Pentru ţărani era o modalitate de a valorifica prunele pe durată lungă, acestea fiind fructele cele mai importante ca producţie. „Până la al Doilea Război Mondial, fructele din Vechiul Regat şi apoi din România întregită se valorificau, preponderant, prin distilare“, a mai menţionat profesorul. Băuturi-aliment vs. tării fără conţinut alimentar Din categoria băuturilor-aliment fac parte vinurile, consumate, desigur, în cantităţi rezonabile. „Un mare profesor al nostru spunea adesea butada aceasta: «Mai bine să bei o vie, decât un prun»“, a subliniat Dumitru Beceanu. Băuturile distilate nu au conţinut alimentar şi sunt, cel mai adesea, dăunătoare sănătăţii, mai ales atunci când consumul ia calea excesului. Ne întrebăm atunci de ce găsim aceste produse în magazine, alături de alte produse alimentare. Specialiştii susţin că cea mai bună strategie pentru a nu dăuna încă şi mai grav sănătăţii omului este de a le produce sub control strict. „Dacă ar fi interzise, lucru care s-a încercat în primele decenii ale secolului al XX-lea, în SUA, sau în perioada lui Gorbaciov, în URSS, s-ar constata că cei care au consumat alcool nu şi-ar abandona obişnuinţa, ci ar căuta să-şi procure alcoolul prin orice mijloace. Aceasta în detrimentul sănătăţii lor şi în avantajul unor speculanţi care s-ar îmbogăţi peste măsură“, a declarat prof. Beceanu. Efecte nocive asupra organismului uman Alcoolul etilic este un compus care, odată ajuns în organism, trece în sânge, de unde este degradat în ficat. Ceea ce trebuie reţinut este faptul că alcoolul este metabolizat de organism cu un conţinut foarte preţios de enzime, vitamine, care, în loc să fie utilizate pentru protecţia antioxidantă a organismului, sunt irosite pentru eliminarea alcoolului din sânge. Organismul este, deci, împiedicat să funcţioneze normal. Consumul abuziv de alcool afectează în aceeaşi măsură ficatul şi creierul. Alcoolul, o substanţă psihotropă, un tranchilizant, decupează nişte mecanisme de alertă, de apărare, creează o stare de bunăstare, de moleşeală, de inconştienţă. La trezire, tot ceea ce se credea uitat (necazuri, supărări) se developează mult mai pregnant. „Un alcoolic este o persoană extrem de greu de reabilitat. Unii dintre ei povestesc ce plăcere diavolească resimt atunci când se reapucă de băut, după dezintoxicare. Este ceva cumplit, pentru că mai des se produce excesul, decât cumpătarea“, a precizat specialistul. Conform prof. Beceanu, pentru a nu ne periclita sănătatea, cantitatea maximă de alcool acceptată este de 7 g de alcool pe zi. Atât poate metaboliza corpul omenesc fără a fi dezechilibrat. 7 g de alcool reprezintă echivalentul a 100 g de tărie, a 400 cm cubi de vin (două pahare mijlocii) sau a unui litru de bere. Cel mai indicat de consumat, dar cumpătat, în cazul în care dorim cu price preţ, rămâne vinul, în special cel roşu, dar după masă. Obiceiul românilor de a consuma tărie înainte de masă, ca aperitiv, vine din faptul că, imediat după aceea, se consumă multe ciorbe, borşuri, care anihilează alcoolul. În vestul Europei, însă, băuturilor distilate li se spune „digestives“, semn că se consumă după masă. Motivaţia consumului de alcool În ultima perioadă, cercetători din domenii adiacente au încercat să dea o explicaţie plauzibilă, ştiinţifică, asupra motivaţiei care determină consumul de alcool în exces. S-a ajuns, astfel, la diverse cauze. „Cert este că oamenii nu sunt egali în faţa alcoolului. Bărbaţii sunt mai rezistenţi, prin constituţia lor, decât femeile. Se pare că ar putea exista chiar o cauză genetică. S-a constatat că tendinţa către alcoolism se manifestă la persoanele care au o secreţie mai puţin importantă de dopamină, o substanţă care se varsă în creier şi creează senzaţia de plăcere. Consumul de alcooluri tari duce, treptat, la dependenţă“, a spus prof. Beceanu. De mai bine de două decenii s-a demonstrat, prin cercetări de specialitate, că abuzul de alcool provoacă diverse tipuri de cancere. De asemenea, alcoolul este şi o sursă de radicali liberi, cei mai mari duşmani ai organismului, responsabili de apariţia tumorilor. Alcoolismul, o dependenţă gravă Căderea în dependenţă, adică resimţirea consumului de alcool ca o nevoie zilnică, de care nu ne putem lipsi, reprezintă una dintre cele mai grave şi mai complicate boli de care poate suferi un om. Aceasta şi pentru că reabilitarea, dezintoxicarea şi renunţarea la consum, ulterior, au şanse doar într-un număr infim de cazuri. Alcoolismul este una dintre cele mai frecvente boli neuropsihice, cu un impact major asupra sănătăţii, dar şi la nivel socio-economic. Alcoolul consumat zilnic determină dependenţă şi provoacă multiple leziuni în diverse organe. Studiile de specialitate arată că alcoolismul atinge toate categoriile sociale, iar statisticile consideră boala responsabilă de 4% din decesele anuale la nivel mondial. Se apreciază, de asemenea, că aproximativ 6% din produsul intern brut al unei ţări dezvoltate este cheltuit pentru utilizarea obişnuită sau abuzivă a băuturilor alcoolice. Alcoolismul este o boală cronică recidivantă deoarece, chiar după lungi perioade de abstinenţă, riscul recidivei rămâne foarte mare. Un exemplu de inconştienţă umană, de neglijenţă, dar şi de degradare produsă de consumul în exces de alcool este cazul mamei alcoolice din judeţul Vaslui, care a ţinut prima pagină a ziarelor la mijlocul lunii septembrie. Reamintim că aceasta a consumat alcool atât în timpul sarcinii, cât şi al alăptării, transformându-şi propriul copil într-un alcoolic. „Bebeluşul, practic, a devenit dependent de alcool. Dacă nu primeşte alcool, plânge. E un caz extrem de grav“, a mai spus profesorul. ▲ Alcoolul, un toxic al tuturor organelor Consumat în mod abuziv, alcoolul produce grave dezechilibre la nivelul întregului organism. Printre afecţiunile care pot fi provocate de alcool se numără: epilepsia cronică (prin distrugerea neuronilor - crize convulsive), insuficienţa cardiacă (prin leziuni cardiace), steatoza hepatică, hepatita cronică, ciroza hepatică, pancreatita, demenţa alcoolică (prin leziuni cerebrale ireversibile), gastrita cronică, tulburări de absorbţie intestinală, tremurături ale extremităţilor (mai ales la nivelul mâinilor), creşterea tensiunii arteriale, etc. În plus, abuzul de alcool determină malnutriţie, deoarece lipseşte organismul de cele mai importante proteine, vitamine şi minerale. De asemenea, în corpul alcoolicilor se înregistrează o concentraţie extrem de redusă a nivelului de calciu şi vitamina D, care determină o importantă pierdere la nivelul masei osoase, fapt ce favorizează apariţia fracturilor. La nivelul ficatului, pentru metabolizarea alcoolului se utilizează până la 80% din oxigenul disponibil pentru acest organ, acesta devenind un adevărat „paralizant metabolic“. Conform medicilor, intoxicaţia alcoolică evoluează în trei faze: - asimptomatică, cu camuflare (ascunderea sticlelor) şi vinovăţie; - crucială, cu polarizarea pe alcool, scăderea voinţei, începutul unei atingeri organice; - cronică (după 4 până la 6 ani), cu alterarea gravă a stării generale şi tulburări psihice asociate. În acest stadiu, alcoolicul nu se mai poate stăpâni să bea, chiar dacă doreşte aceasta. Simptomele alcoolismului sunt foarte variate: modificări ale personalităţii (gelozie, stări de furie necontrolate, iritabilitate), promisiuni repetate de a înceta să bea, schimbări în maniera de a bea (trecerea de la bere la alcooluri tari, de exemplu), dezinteresul faţă de mâncare, neglijenţa fizică, tulburări de memorie. Alcoolicul poate avea, de asemenea, greţuri, poate voma, poate tremura dimineaţa, poate suferi de dureri abdominale, de crampe musculare, de amorţeli şi furnicături. Pulsul poate fi neregulat, fata roşie, cu o dilatare a capilarelor, mersul devine instabil. O privare bruscă de alcool a subiectului dependent poate declanşa tremurături, halucinaţii, convulsii. ▲ Tăriile şi lingvistica Vinarsul este traducerea weinbrandului (distilat de vin), adică brandy şi înseamnă ars, trecut prin foc; Palinca este un termen slovac, care înseamnă „a arde“ (paliti - a arde); Ţuica se pare că este un cuvânt neaoş românesc, care a trecut de la noi şi la sârbi; Şliboviţa vine de la prună, aşadar este vorba despre un distilat de prună; Horinca vine de la cuvântul slav horiti - a fierbe. ▲ Formula de calcul a alcoolemiei După consum, alcoolul este resorbit în circulaţia sanguină. Rapiditatea pătrunderii acestuia în sânge depinde de modul de a bea, de tipul de băutură consumată şi de cât de plin este stomacul. Potrivit specialiştilor, resorbţia cea mai rapidă se produce în cazul unor băuturi dulci, calde şi carbogazoase, cu o concentraţie de alcool de până la 6%, pe nemâncate. Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în mililitri de alcool pur la litrul de sânge. Formula de calcul a alcoolemiei este următoarea: C = A : G x r, unde C este concentraţia de alcool, A reprezintă cantitatea de alcool în grame, G este greutatea corporală, iar r un factor de difuziune, care este de 0,7 la bărbaţi şi de 0,6 la femei.