Alimente cu efect protector asupra ficatului
Responsabil cu realizarea a peste 500 de funcții în organism, ficatul este cel mai solicitat organ din corp. De la producerea bilei până la detoxifierea substanțelor toxice, înmagazinarea unor substanțe de rezervă, participarea la imunitate, reglarea statusului hormonal, de buna funcționare a ficatului depinde activitatea tuturor celorlalte sisteme. Astfel, ficatul interacționează cu sistemul endocrin și cu cel digestiv pentru a facilita obținerea nutrienților din alimente și metabolizarea acestora în vederea eliberării energiei stocate în legăturile lor chimice.
Ficatul depozitează vitaminele liposolubile - A, D, E și K -, fier și cupru și este implicat în menținerea nivelului optim de colesterol în organism. În ficat se produc factori de coagulare a sângelui și alte proteine, între care multe sunt esențiale pentru creștere și dezvoltare. Tot aici hemul este eliberat din hematiile bătrâne pentru a putea fi reciclat fierul. Fiind un organ atât de important și activ, ficatul are propria armată de celule imunitare, celulele Kupffer, cu rol major în apărarea organismului.
Totuși, realizarea unui număr atât de mare de funcții presupune și o capacitate mare de regenerare, deci o înnoire frecventă a celulelor sale. Procesul prin care se realizează această înnoire se numește mitoză și reprezintă calea prin care celulele noastre se înmulțesc. Mitoza este însă și procesul prin care se înmulțesc celulele canceroase, ceea ce înseamnă că un organ dotat cu o capacitate crescută de regenerare prezintă și o susceptibilitate mai mare de a dezvolta cancer. Mai ales că ficatul este principala stație de neutralizare a unui număr foarte mare de substanțe toxice.
Sângele, care colectează substanțe (nutrienți, hormoni, toxine) de la stomac, intestinul subțire, intestinul gros, pancreas, splină și vezica biliară, este transportat la ficat prin vena portă. Ficatul filtrează sângele, detoxifică substanțele potențial nocive și abia apoi îl exportă la inimă prin vena cavă inferioară pentru a fi pompat în tot organismul. Conform mai multor studii recente, creșterea incidenței cancerului hepatic, inclusiv în rândul adulților tineri (sub 50 de ani), este în creștere, putând fi evidențiate legături strânse cu tulburările metabolice cauzate de acumularea de grăsime în ficat la persoanele obeze (IMC›30). Se estimează că circa 25% dintre persoanele afectate de obezitate prezintă și steatoză hepatică - „ficat gras” -, fiind așadar expuse riscului de dezvoltare a cancerului hepatic.
Unul dintre factorii cauzatori ai obezității, dar și a mai multor boli cardiometabolice, este fructoza. Desigur, nu este vorba despre monozaharidul care se regăsește în mod natural în fructe, ci fructoza adăugată ca îndulcitor sub formă de sirop de porumb sau sirop de glucoză-fructoză în băuturile răcoritoare, dulciuri, produse de cofetărie, înghețată ș.a. Deși glucoza și fructoza sunt glucide simple cu aceeași formulă chimică, structurile lor sunt foarte diferite și, prin urmare, ele sunt metabolizate diferit. Glucoza este absorbită rapid la nivel intestinal și transportată la celulele corpului pentru a furniza energia necesară realizării tuturor funcțiilor. Cea mai mare parte din fructoză, pe de altă parte, nu este utilizată, ci convertită de către ficat în grăsime. Grăsimea în exces are un efect inflamator puternic, cu formarea de molecule inflamatoare și radicali liberi care vatămă ADN-ul hepatocitelor, punctul de inițiere a tumorei.
Multă vreme nu a putut fi înțeles mecanismul prin care fructoza contribuie la carcinogeneză, dat fiind faptul că ea nu ajunge în fluxul sanguin și, deci, nu poate fi folosită de celule ca sursă de hrană. Mai mult decât atât, chiar dacă ar ajunge la celule, majoritatea dintre ele nu dispun de echipamentul enzimatic necesar obținerii energiei din fructoză. Un studiu recent, însă, publicat în anul 2024, sugerează că relația dintre fructoză și procesul carcinogenetic este una indirectă, prin intermediul grăsimii produse de ficat, ca urmare a ingestiei crescute de fructoză.
Un alt efect indirect al alimentației asupra carcinogenezei este produs prin intermediul ambalajelor, în special a celor utilizate în industria de fast-food. Substanțele perfluoroalkilate și polifluoroalkilate (PFAS), denumite și „chimicalele eterne” datorită stabilității lor, ajung în corpurile noastre în urma consumului de alimente contaminate cu acestea. Ele sunt utilizate la producerea de ambalaje - hârtie de ambalat, farfurii de unică folosință etc., pentru că se îmbibă mai greu cu grăsime și ulei decât hârtia simplă. Când alimentele ambalate au totuși un conținut crescut de sare și grăsime, cum sunt cartofii prăjiți, PFAS migrează în interiorul acestora și se acumulează în ficat, fiind hepatotoxice. Totodată, studiile au scos în evidență efectele protectoare ale cruciferelor, îndeosebi broccoli, și ale cafelei filtrate. Consumul regulat de broccoli încetinește acumularea de grăsime în ficat, iar 2-3 căni de cafea pe zi reduc nivelul indicilor de distrucție hepatică.