Amintiri de la Vorona cu P.F. Teoctist

- Liturghia, marea iubire -

Cine nu socoate astfel Liturghia? Doar cei care nu-i știu valoarea și care uită că în Liturghie se spală păcatele tuturor celor pomeniți: „Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinților Tăi...”. Așa spune preotul, liturghie după liturghie, punând în Sfântul Potir miridele scoase pentru cei vii și pentru cei adormiți.

Mi-am amintit de aceste lucruri în zilele premergătoare aniversării a 90 de ani de viață ai Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Ca arhidiacon, cu mulți ani în urmă, am slujit adeseori în soboare prezidate de Preafericirea Sa: la București, Iași, la Suceava și Putna, la Tocileni-Victoria, Vorona și la Mănăstirea Neamț, la Râmeț și la Cluj, ca și în alte locuri de pe cuprinsul românesc. Toate aceste locuri înseamnă tot atâtea amintiri pe care le păstrez în inima mea. Slujirea Patriarhului era una aparte: cu frică de Dumnezeu, cu răbdare, cu toată inima, aș zice cu o eleganță sacerdotală. Simți aceasta și-ți dai seama că cel care ofi­ciază este un ierarh liturg, care iubește Li­turghia. Multe din aces­te amintiri se vor putea așeza într-o zi în pagină. Am să mă opresc acum doar la una dintre ele. În toamna anului 1991, în 12 octombrie, pe înserat, gustam din liniștea și fru­musețea Mănăstirii Voro­na, jud. Botoșani. A doua zi era o sărbătoare mare în ți­nutul acela. Mănăstirea, în­noită și primitoare, era gazdă a multor ierarhi și clerici care-l însoțeau pe Preafericitul Patriarh Te­octist, fiu deopotrivă al acestei chinovii ca și al pământului botoșănean.

Înainte de a se retrage pentru odih­nă, Preafericirea Sa a avut grijă să întocmească un pomelnic cu rudeniile sale trupești sau duhovnicești, pomelnic care a fost așezat în piciorul Sfintei Mese, a doua zi, la sfințirea bisericii din Victoria, care se află aproape de mormintele părinților Preafericirii Sale, pentru a fi pomeniți mereu, ori de câte ori se va săvârși acolo Dumneze­iasca Liturghie.

În toți acești ani, am păstrat acest pomelnic cu valoare de document. Îl transcriu acum, așa cum a fost dictat de Preafericitul Patriarh Teoctist în acea seară de octombrie 1991: Dumitru și Marghioala (părinții P.F. Sale), Mareta și loan, Nicolae și Victoria, Casandra și Grigore, Gheorghe și Filofteia, Ileana și Ilie, Floarea Maria, loan și Pachița, Vasile și Maria, Hareta și Gheorghe, Gheorghe și Gheorghe, Patriarhul Jus­tinian, Mitropolitul Firmilian, Epis­copul Chesarie, Arhiereul Ilarion Mircea Băcăoanul, Arhiereul Valerie Botoșăneanul, Arhimandritul Partenie, Arhimandritul Galaction, Protosinghelul Ghedeon, Protosinghelul Pangratie, Protoiereul Mihai, cu tot neamul lor cel adormit.

Pe lângă părinții și rudele apropiate, Preafericirea Sa a trecut câțiva ierarhi și clerici care i-au fost aproape, l-au prețuit și ajutat în urcușul său către împlinire.

Patriarhul Justinian l-a hirotonit arhiereu împreună cu mitropolitul Firmilian Marin (†1972), bunul și înțe­leptul Mitropolit al Olteniei despre care s-au scris cuvinte atât de frumoase și care este adeseori pomenit de monahi și clericii care l-au cunoscut: slujitor neîn­trecut, om de suflet, primitor de străini și darnic, Mitropolitul Firmilian a fost zugrăvit în cele mai frumoase culori de mai tânărul său prieten, Arhiepiscopul Bartolomeu Anania și cu episcopul Chesarie Păunescu (fost profesor și di­rector al seminarului de la Cernica, ie­rarh cu viață sfântă, fost episcop al Dunării de Jos †1975).

Arhiereul Ilarion Mircea Băcăoanul, fost vicar al Episcopiei Romanului,- l-a hirotonit ierodiacon în biserica Precista Mare din Roman, în anul 1937, pe seama Mănăstirii Bistrița-Neamț. Arhi­ereul Ilarion, ierarh de o rară blândețe și bunătate, i-a prezis încă de la mo­mentul hirotoniei ascensiunea ierodiaconului Teoctist.

Episcopul Valerie Moglan Botoșăneanul, fost vicar al Mitropoliei Moldovei, legat de Mănăstirea Neamț, bun sluji­tor și misionar pentru o vreme dincolo de ocean, ctitor al lavrei Neamțului, i-a dăruit ierodiaconului Teoctist hirotonia întru ieromonah și Odorul cel de mare preț. Episcopul Valerie Moglan a trecut la cele veșnice la Mănăstirea Neamț în 1948, fiind prohodit de soborul de sluji­tori condus de Arhimandritul Teoctist Arăpașu, pe atunci vicar administrativ al Arhiepiscopiei lașilor.

Arhimandritul Partenie Bușcu, fost exarh al Arhiepiscopiei lașilor, stareț interimar al Mănăstirii Neamț (†4 ia­nuarie 1973), l-a ajutat pe Preafericitul Patriarh în vremea studiilor. Aflându-se într-un pelerinaj la Sihăstria Neamțului, în 1992 sau 1993, în cimitirul mănăstirii, Preafericirea Sa a oficiat un Trisaghion la mormântul binefăcătorului său (Partenie Bușcu), ca și la mormântul părintelui ieroschimonah Paisie Olaru, marele duhovnic și rugător din veacul al XX-lea.

Arhimandritul Galaction de la Mă­năstirea Bistrița a fost un monah cunoscut în secolul trecut. Era originar din părțile Dorohoiului și venea uneori la Mănăstirea Neamț, unde îl avea prieten pe Arhimandritul Teofil Boghean, mare econom al lavrei, vestit gospodar și ctitor de lucruri trainice.

Protosinghelul Ghedeon Verenciuc (†1945), egumenul de la Sihăstria Voronei, era un călugăr râvnitor în cele duhovnicești. Printre ucenicii săi s-a numărat și P.F. Patriarh Teoctist care l-a evocat adeseori spunând printre altele  că  rugăciunea   lui Iisus era nelipsită de pe buzele părintelui Ghedeon.

În atmosfera filocalică de la Vorona, cu părinți duhovnicești și smeriți, cei mai mulți rămași anonimi, a ucenicit novicele Todirică de la Tocileni, înainte de a pleca spre lavra de la Neamț.

Protosinghelul Pangratie Drăguțu (†24 decembrie 1987), a fost un cunos­cut duhovnic al Mănăstirii Vorona, îm­preună cu părintele ieromonah Mina.

„Între toate așezările monahale din această zonă, presărate printre codrii și colinele botoșănene, Mănăstirea Vorona se află în frunte, ca lavră cu pravilă și tradiție atonită, cu școală și ateliere, având, ca și alte numeroase mănăstiri din țările române, așezământ, rezonanță și prestigiu chiar pe plan interortodox.” † TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În vremea cât a păstorit Arhiepisco­pia lașilor, Preafericitul Patriarh Teoctist a restaurat în întregime Mă­năstirea Vorona. Bisericile au fost restaurate și pictate, s-au construit două mari case monahale, s-au refăcut vechile case mănăstirești și dependin­țele de la gospodăria mănăstirii. Mari ierarhi în frunte cu Patriarhul Ecu­menic și întâi Stătători ai Bisericilor Ortodoxe surori, delegați de peste hota­re ai altor Biserici creștine, șefi de stat, oameni de cultură și artă, dar și credin­cioși cu palmele bătătorite de truda pământului au poposit în această mănăstire, ctitorie al celui de-al cin­cilea patriarh al României.

Într-una din ultimele sale vizite în acest loc, Preafericitul Teoctist măr­turisea: „N-aș fi putut face nimic la Vorona, dacă nu m-ar fi ajutat maica Stareță Stavrofora Teofana Scântei și părinții Pangratie și Mina”.

Frumos exemplu mi-a oferit atunci la Vorona Preafericirea Sa.

Preocupat de pomenirea la Sfânta Liturghie a celor pe care i-a iubit, Preafericirea Sa a făcut cel mai important lucru pentru ei: i-a încredințat lui Dumnezeu rugându-L, cu arhierească smerenie, să le fie milostiv și să-i așeze unde luminează lumina Feței Sale.

La Liturghia din 13 octombrie 1991, într-o frumoasă zi de toamnă, s-a săvârșit sfințirea bisericii de la Victoria, în vecinătatea satului Tocileni, locul unde Preafericirea Sa a văzut lumina zilei. În cuvântul rostit atunci, Patriar­hul mărturisea: „Astăzi este cea mai fru­moasă zi din viața mea: mi-a ajutat Dumnezeu să sfințesc această biserică din locul nașterii mele, aproape de mor­mintele părinților și rudeniilor mele”.

Și-a făcut datoria, pomenindu-i pe cei care și-au pus pecetea asupra vieții Preafericirii Sale din fragedă copilărie până la chemarea slujirii arhierești.

Pentru cei care înțeleg valoarea aces­tui act, trebuie să adaug, doar că el tre­buie urmat.

Am scris aceste aduceri aminte cu încredințarea că Liturghia și pomenirea celor dragi trebuie să rămână marea noastră iubire.