Andrei Pleşu a primit „Crucea Şaguniană“
La Centrul pastoral-misionar „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna“ din Păltiniş, a avut loc ieri, 27 noiembrie, prima consfătuire a noului Cerc de cultură şi spiritualitate, care adună ierarhi, preoţi, scriitori şi intelectuali. Scriitorul Andrei Pleşu a primit distincţia „Crucea Şaguniană pentru mireni“, oferită de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. În ziua precedentă, Andrei Pleşu a susţinut, la Sibiu, conferinţa „Exegeză şi spirit critic - În jurul Parabolelor“.
În Biserica „Schimbarea la Faţă“ a Schitului Păltiniş, judeţul Sibiu, a fost oficiată Sfânta Liturghie la primele ore ale dimineţii, cu participarea IPS Mitropolit Laurenţiu, a unor preoţi profesori, consilieri eparhiali şi protopopi, precum şi a intelectualilor invitaţi la consfătuire. Slujba religioasă a fost oficiată de Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, iar în soborul slujitor s-au aflat stareţul schitului, protosinghelul Valeriu Luca, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, pr. Ilarie Benchea, şi arhid. Ioan I. Ică jr. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de teologi de la Catedrala mitropolitană din Sibiu, condus de eclesiarhul lăcaşului de cult, arhim. Macarie Ţuţul.
În cadrul Sfintei Liturghii, filosoful Constantin Noica a fost pomenit, iar la sfârşit a fost oficiată o slujbă de mulţumire pentru toţi participanţii. O slujbă de pomenire a marelui filosof a fost oficiată mai apoi şi la mormântul său de lângă biserica schitului.
După Sfânta Liturghie, IPS Mitropolit Laurenţiu i-a oferit scriitorului Andrei Pleşu cea mai mare distincţie a Mitropoliei Ardealului pentru mireni, şi anume „Crucea Şaguniană“, un semn de preţuire şi de apreciere faţă de apropierea marelui scriitor faţă de Biserica străbună şi faţă de cele sfinte.
„Sunt încărcat de răspunderi pe care nu mi le-am închipuit, în numele acestei foarte onorante dărnicii. Am avut părinţi foarte tineri, care aveau 19 ani când m-au născut. Prima lor ceartă a fost pe numele meu. Mama a vrut Gabriel şi tata a vrut Andrei. Mama a câştigat în acte, dar tata a câştigat în fapt, pentru că mi se spune Andrei până astăzi şi am legalizat acest nume cu puţin timp în urmă. Dar nu ştiu sigur dacă la botez am fost şi Gabriel şi Andrei şi mă întreb din când în când eu cum am să răspund la Judecata de Apoi, pentru că mi s-a spus şi într-un fel şi într-altul. Socotesc că acest dar, care mi se face sub patronajul marelui Andrei Şaguna, e o confirmare a numelui de Andrei şi ca un al doilea botez“, a spus Andrei Pleşu.
Dialog între teologi şi laici
La Centrul pastoral-misionar „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna“ a avut loc, apoi, prima întâlnire a noului Cerc de la Păltiniş, prin care se doreşte reînnodarea unui vechi şi fructuos dialog între laicatul intelectual şi teologi. Întâlnirea a avut titlul „Cult şi Cultură“ şi a avut ca scop identificarea principalelor teme pentru viitoarele întâlniri de la Păltiniş.
„Încercăm împreună cu domnul Andrei Pleşu, cu apropiaţii săi şi ucenici ai filosofului Constantin Noica, să legăm Păltinişul de o tradiţie culturală şi spirituală. Centrul nostru de conferinţe are genericul «Cult şi cultură» şi vom încerca să găsim modalităţi de a apropia mai mult oamenii de cultură de noi, pentru ca ei să se regăsească şi să slujească din Biserică pe Dumnezeu, spiritualitatea şi cultura noastră“, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.
Alături de Andrei Pleşu, au fost prezenţi la Păltiniş mai multe personalităţi din diferite domenii culturale şi amintim aici pe duhovnicul Mănăstirii „Stavropoleos“, protosinghelul Iustin Marchiş, împreună cu stavrofora Mihaela Luchian, stareţa mănăstirii amintite, şi monahia Atanasia Văetiş, muzeograf la aşezământul monahal şi istoric de artă, profesorul arhitect Constantin-Aurelian Trişcu, criticul literar Dan C. Mihăilescu, scriitorul Costion Nicolescu, artistul restaurator Dan Mohanu, muzicologul Costin Moisil, pictorul Horea Paştina şi istoricul Petre Guran.
În cadrul discuţiilor au fost propuse publicarea unor „Caiete de la Păltiniş“, în care să se facă mai bine cunoscute aceste întâlniri, dar şi alte materiale mai puţin cunoscute publicului. Ideea acestor „Caiete“, a subliniat Andrei Pleşu, a aparţinut chiar filosofului Constantin Noica, dar care nu s-a putut concretiza în acele vremuri. Totodată s-a propus ca în cadrul întâlnirilor să se organizeze şi grupuri de studiu a textului biblic, prin care Sfintele Scripturi, dar şi scrieri bisericeşti sau cărţi de cult să fie analizate în profunzime. Un punct important al întâlnirii a fost propunerea de a se realiza o colaborare mai strânsă între preoţime şi specialiştii în artă şi restaurare, pentru ca monumentele bisericeşti de artă picturală să fie restaurate şi conservate în condiţii optime. Nu în ultimul rând, s-a discutat şi posibilitatea înfiinţării unei biblioteci la Centrul pastoral-misionar de la Păltiniş, precum şi cea de a organiza periodic mai multe expoziţii de artă.
Prelegere despre spiritul cărţii „Parabolele lui Iisus“
Arhiepiscopia Sibiului a organizat marţi, 26 noiembrie, conferinţa „Exegeză şi spirit critic - În jurul Parabolelor“, susţinută de scriitorul şi eseistul Andrei Pleşu. Conferinţa susţinută la Cercul Militar din Sibiu s-a bucurat de prezenţa a câteva sute de oameni. Alături de IPS Mitropolit Laurenţiu, au participat PS Andrei Făgărăşanul, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“, pr. prof. dr. Aurel Pavel, arhid. prof. dr. Ioan Ică jr., consilieri eparhiali, părintele Iustin Marchiş, duhovnicul Mănăstirii Stavropoleos, preoţi şi cadre didactice precum şi numeroşi oaspeţi din mediul universitar şi cultural sibian.
În debutul conferinţei, IPS Mitropolit Laurenţiu le-a urat bun-venit scriitorului Andrei Pleşu şi părintelui Iustin Marchiş, apoi a subliniat importanţa acestei întâlniri a mediului teologic şi cultural sibian cu marele scriitor, înainte de o sărbătoare a Sibiului.
„În aceste zile premergătoare marii sărbători a Sfântului Apostol Andrei şi a Sfântului Ierarh Andrei Şaguna am pregătit mai multe evenimente duhovniceşti şi culturale, între care şi această conferinţă. Domnul Andrei Pleşu poartă cu demnitate numele Sfântului Apostol şi când s-a apropiat de domeniul nostru de activitate a avut rezultate minunate. Este binecunoscut faptul că domnul Pleşu este un ucenic al marelui filosof Constantin Noica, care odihneşte la Păltiniş„, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.
Credinţă şi spirit critic
După cuvintele de inaugurare venite din partea arhid. Ioan Ică jr. şi a părintelui Iustin Marchiş, a urmat prelegerea lui Andrei Pleşu, în care a dat câteva răspunsuri la principalele critici aduse cărţii „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“. În semn de apreciere faţă de cititorii sibieni, Andrei Pleşu s-a folosit de acest prilej pentru a explica mai multe lucruri legate de abordarea textelor biblice, de spiritul critic, hermeneutică şi alegorie.
„Problema spiritului critic în spaţiul credinţei este foarte delicată pentru că, într-un anumit sens, credinţa este opusul spiritului critic, este receptivitate, primire, este primirea unui dar şi asumarea unei angajări. Când asumi o angajare şi accepţi un dar, nu umbli cu spirit critic. Pe de altă parte, nu se poate spune că Iisus Hristos n-are spirit critic. Dacă nici izgonirea din templu (n.r. a vânzătorilor) nu este un exerciţiu de spirit critic, ce înseamnă atunci spiritul critic? Iisus are spirit critic faţă de fecioarele nebune, faţă de slugile neînţelepte şi faţă de cei care nu pricep cuvântul Lui şi se întâmplă de multe ori ca aceştia să fie chiar ucenicii. Sunt fragmente în care li se spune ucenicilor: «Dacă nici asta n-aţi înţeles, ce veţi înţelege din spusele Mele?». Pe de altă parte, Evanghelia este cartea ce are drept taxă porunca: «Să nu judeci!». Cum împăcăm acest imperativ cu spiritul critic? În ce măsură este legitim spiritul critic, în ce măsură este delirant, periculos, păcătos? Cât ai voie să fii critic cu unele manifestări instituţionale ale Bisericii tale, ale clerului? Cât de rezervat poţi fii şi cât de agresiv poţi fii în legătură cu lucruri care nu răspund aşteptărilor sau preconcepţiilor tale despre viaţa spirituală. Acestea sunt întrebări pe care inevitabil le ai atunci când te mişti în spaţiul credinţei“, a subliniat Andrei Pleşu.
„Bombănitorii nu primesc nimic!“
După câteva exemple ale derapajelor spiritului critic vis-a-vis de cartea „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“, între care lipsa pregătirii teologice a autorului, insuficienţa frecventării surselor ortodoxe în exegeza parabolelor, subiectivismul în redactarea cărţii sau chiar afilierea ideologică, scriitorul a expus: „Într-unul dintre capitolele din carte am vorbit despre parabola copiilor din pieţe. După cum ştiţi, unii voiau să se joace trişti, alţii voiau să se joace veseli şi până la urmă nu se mai joacă deloc. Iisus Hristos dă această parabolă şi spune că atunci când a venit Ioan Botezătorul care nu bea, nu mânca şi era ascetic, s-a spus că nu e în regulă, căci are demon. «Când am venit Eu, Care beau şi stau la masă cu păcătoşii, aţi spus că nu e în regulă, prea e om de lume. Nimic nu vă place!» Şi pornesc de la această parabolă ca să spun că bombănitorii nu primesc nimic! Există o variantă a spiritului critic asemănătoare unui fel de tragere de obloane din plecare. Şi spun acolo, şi cred cu îndreptăţire, că uneori este mai bine să fii credul, decât să ai un spirit critic care refuză, care se aşează mereu pe picioarele dindărăt. Ce poate fi spiritul critic? Poate fi o formă de libertate, cu riscurile pe care le are libertatea încă de pe vremea lui Adam şi Eva, poate fi şi o expresie a suficienţei, pentru că ştii tu mai bine şi ştii bine ceea ce ştii, şi trebuie să le spui celorlalţi cum stau lucrurile şi nu poţi fi contrazis; poate fi o expresie a vanităţii, a idolatriei - îmi permit să am spirit critic pentru că sunteţi sub nivelul meu, iar eu am autoritatea şi legitimitatea să vă critic. Dar spiritul critic ca virtute în fond este identic cu virtutea discernământului. Nu e nevoie să vă spun cât de importantă este în viaţa spirituală capacitatea de a discerne, de a separa duhurile, de a te aşeza corect faţă de contrarii, faţă de împrejurările de fiecare clipă ale vieţii. Spiritul critic este bun dacă îndeplineşte două precondiţii simple. În primul rând, dacă cel care îl exercită ştie despre ce vorbeşte, pentru că există oameni care au direct spirit critic, n-au deschis Evanghelia şi nimic din zona hermeneuticii, dar sunt gata să fie contra; cu aceştia se pierde timpul, dar şi ei pierd timpul pentru că se situează într-o poziţie de opacitate definitivă. Poţi să ai spirit critic, dar înăuntrul materiei la care te referi. În al doilea rând, trebuie să-ţi pese! Dacă ai spirit critic ca să îmbunătăţeşti ceva, ca să repari ceva, ca să reformulezi ceva, pe scurt, ca să zideşti, atunci spiritul critic este îndreptăţit“, a mai spus Andrei Pleşu. În ultima parte a conferinţei, Andrei Pleşu a răspuns la câteva întrebări venite din public, iar la final a oferit doritorilor autografe.