Apariţia timpului şi crearea cerului şi a pământului

Începutul anului bisericesc ne aminteşte de începutul timpului şi, în consecinţă, de începutul creaţiei. Despre acest lucru aflăm din prima carte a Bibliei, Facerea. În primul verset al acesteia, Sfântul Proroc Moise scrie: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Facerea 1, 1). Din acest verset biblic ştim că Dumnezeu este Creatorul cerului şi al pământului. Din perspectivă scripturistică, creaţia este o mărturisire a atotputerniciei divine şi o expresie a purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de ea.

În debutul Omiliilor la Hexaemeron, dedicate cosmologiei scripturistice, Sfântul Vasile cel Mare se opreşte asupra primului verset din Facerea şi vorbeşte despre apariţia timpului şi crearea cerului şi a pământului.

Când Moise scrie în Facerea „la început”, după Sfântul Vasile, el înţelege începutul timpului. Pentru Părintele capadocian, înainte de crearea lumii nu a existat timp, acesta începe odată cu creaţia, după cum arată Sfânta Scriptură: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”. Acest „la început” înseamnă, după Sfântul Vasile, începutul timpului. Din acest punct începe desfăşurarea timpului.

Sfântul Vasile spune că Dumnezeu „a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul”. De asemenea, prin „la început”, Biblia ne arată că lumea are un început, după cum afirmă Sfântul Vasile, şi „dacă creaţia are un început în timp, nu trebuie să ne îndoim şi de sfârşitul ei”. Pentru că „cele ce au început în timp se sfârşesc tot în timp”, ceea ce înseamnă că „facerea lumii, dacă a început în timp, trebuie să existe şi un sfârşit al ei”. Dacă timpul este creat odată cu lumea, înseamnă că odată cu dispariţia ei se sfârşeşte şi el.

Continuând exegeza la primul verset din Facerea, Părintele capadocian arată că, prin expresia „a făcut”, Prorocul Moise ne arată că „ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”. El Îşi „exprimă numai voinţa şi aduce la existenţă măreţiile celor ce se văd”.

Când se referă la complexitatea şi frumuseţea creaţiei divine, Sfântul Vasile ne spune că, prin cuvintele „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”, Moise ne oferă „aceste două imagini, cer şi pământ” pentru a ne lăsa „să înţelegem existenţa întregului univers; a dat cerului întâietate în ordinea creaţiei şi a spus că pământul este al doilea în ordinea existenţei”. Pentru el, întreaga creaţie există prin voinţa lui Dumnezeu: „Se ţin prin puterea Creatorului”.