Arhidiaconul Constantin Hurjui, cronograf și psalt iubitor al Catedralei Patriarhale

Catedrala Patriarhală din București a funcționat în primii ani de la ctitorire (1654‑1658) ca biserică mănăstirească, apoi vreo 250 de ani Catedrală Mitropolitană, iar în anul 1925 a devenit, în mod provizoriu, Catedrală Patriarhală.

În ea a slujit întâiul Patriarh al României, ce fusese cinci ani Mitropolit Primat. Istoria următorului veac este deja foarte cunoscută.

Exista demult o dorință a așezării pietrei de temelie a unei Catedrale Patriarhale, care s‑a împlinit abia în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei din anul 2007.

Catedrala Metropolitană, devenită Catedrala Patriarhală din București, a avut cântăreți mulți, iubitori ai muzicii și slujitori pe măsură. În diferite momente ale istoriei, unii dintre ei au strălucit. Dincolo de treptele și strădaniile zilnice pe care le întâlnim în viața unui om, există și lucruri deosebit de importante care merită prețuite și consemnate. Chiar și cei care nu au deosebite daruri îndeplinesc un rol important într‑un anumit moment al istoriei.

Pentru cei care au slujit Catedrala Patriarhală vreme de 200 de ani, în perioada 1820‑2020, ni s‑au oferit suficiente date de către părintele arhidiacon Constantin Hurjui, slujitor și psalt la Catedrala Patriarhală din București, în lucrarea de disertație susținută la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, publicată, apoi, în volum.

Sunt încântat de lucrarea sa, ostenind spre a‑i pune în lumină pe înaintași, cei mai mulți dintre ei persoane care au trăit în alte vremuri. Doar câțiva dintre cei menționați în carte sunt contemporani, despre ceilalți a aflat ostenindu‑se îndelung și căutând date în diferite publicații, manuscrise și pagini de arhivă.

Când am văzut întru început lucrarea părintelui Hurjui, i‑am spus că este de mare prețiozitate, fiind înainte de toate o reconstituire istorică și o reparație morală pentru cei care abia au fost amintiți în anumite momente ale vieții lor, sau târziu, după trecerea din lumea aceasta.

Unii au rămas total necunoscuți în cercuri largi, deși au avut un rol deosebit în timpul când au activat la Catedrala Patriarhală. Peste ei s‑a așezat uitarea, pentru că și ea este scrisă în legile omenești…

Amintirea acestora a deschis, cumva, o cale, anul 2023 fiind dedicat în Biserica Ortodoxă Română imnografilor și marilor psalți. Mulți dintre cei prezentați în anul 2023 în publicațiile Bisericii Ortodoxe Române, în media, în conferințe și simpozioane, erau anonimi pentru cei mulți.

Părintele Constantin Hurjui are meritul de a pune în lumină istoria cântării din Catedrala Patriarhală și cred că proiectul său va continua, întrucât este preocupat și doritor de a face să înțeleagă cât mai mulți importanța muzicii în viața liturgică a Bisericii, dar și aspectul sacru al acesteia.

Părintele Constantin Hurjui nu se evidențiază doar ca un cercetător minuțios în domeniul muzicii psaltice românești, ci el însuși este un apreciat protopsalt.

Afirm aceasta din perspectiva anilor de când am venit în București și l‑am cunoscut, căci în 2007 era cântăreț la strana Catedralei, iar din 2012 și diacon, apoi arhidiacon.

A avut colaborări cu multe coruri și grupuri psaltice, protopsalți și muzicieni consacrați în diferitele etape ale slujirii sale.

Constantin Hurjui s‑a născut în apropiere de Mănăstirea Putna, în zona plină de frumusețe, în Raiul Moldovei, cum numea Eminescu Bucovina. A deprins dragostea pentru slujbă și cântare, cred că înainte de a deveni elev la Seminarul „Dosoftei Mitropolitul” din Suceava, participând la slujbele bisericești, fiind de timpuriu animat de o năzuință sfântă de a‑I sluji Domnului.

La Suceava, alături de membrii Grupului Psaltic „Makarios Ieromonahul”, pe care l‑a condus, a cântat în duminici și sărbători, în biserici și mănăstiri. Într‑o vreme a fost cântăreț la biserica spitalului vechi din Suceava și s‑a afirmat de timpuriu ca un psalt special, nu doar posesor al cunoștințelor tehnicii muzicale, ci și râvnitor, rugător și trăitor. Încă de atunci a imprimat câteva CD‑uri.

În perioada de când se află la București (2007), a fost prezent la marile evenimente la care a cântat grupul psaltic, denumit de către Părintele Patriarh Daniel Tronos, dar și alături de alte grupuri de muzică bizantină (neuitând colaborarea cu Grupul Stavropoleos). Au fost ani cu efervescență și permanentă dorință de a împodobi cântarea bisericească în diferite nuanțe.

În anul 2016, părintele arhidiacon Constantin Hurjui a fost invitat special la Concertul extraordinar de la finalul celei de‑a noua ediții a Masterclass‑ului de cânt bizantin de la Iași, în Catedrala Mitropolitană, unde a oferit un concert festiv, răspunzând invitației celor de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Mitropolia Moldovei, Primăria Iași și Asociația Culturală „Byzantion”.

În anul 2020 a cântat Axionul Învierii în cadrul Festivalului de muzică online de la Iași. În același an a publicat lucrarea Protopsalți, psalți și dirijori de cor la Catedrala Patriarhală între anii 1820‑2020, volum apărut la Editura BASILICA din București.

Inițial disertație la Masteratul Pastorație și viață liturgică, masterat în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București, lucrarea respectivă susținută în anul 2012 a devenit prin acrivie și bogăția informației o adevărată lucrare de referință în domeniu.

Această lucrare este, după mărturiile autorului, un prinos al recunoștinței pentru bucuria pe care a avut‑o să slujească la Catedrala Patriarhală.

Slujirea lui, ca protopsalt și arhidiacon, de când a adunat multe aprecieri laudative, fiind înzestrat cu o voce bună, impresionantă, melodioasă și apreciată îndeosebi, continuă într‑o bucurie și râvnă firească. Prin activitatea sa, părintele Hurjui a adeverit valoarea unui tânăr venit din spațiul Moldovei de Sus, care s‑a altoit pe tradiția valahă, demonstrând prin calitățile sale, intelectuale și vocale, dragostea față de slujirea Bisericii, înscriindu‑se între paginile istoriei muzicii bisericești.

Un lucru deosebit de important este contribuția pe care o aduce istoriei celor 200 de ani de slujire și cântare din Catedrala Patriarhală. Capitolele din cartea amintită fac referiri la muzica psaltică în Țările Române, la protopsalții din București, promotori ai românirii muzicii bisericești, la școlile de psaltichie din București și chipuri ale muzicii psaltice la Catedrala Mitropolitană a Ungrovlahiei, la protopsalții și psalții Catedralei Patriarhale în veacul al 19‑lea și al 20‑lea, neuitând perioada de după cel de‑Al Doilea Război Mondial și muzica psaltică la Catedrala Patriarhală în prezent. Un capitol este închinat dirijorilor de cor la Catedrala Patriarhală.

Între persoanele prezente în cartea părintelui arhidiacon Constantin Hurjui sunt figuri din panoplia muzicală românească bisericească, dar și chipuri de pateric, a căror dragoste față de Sfânta Liturghie și cântare rămâne meritorie, constituind exemplu pentru veacul acesta grăbit, când oamenii nu mai găsesc timp și loc pentru astfel de preocupări.

Dacă parcurgem lucrarea părintelui Hurjui, înțelegem că muzica îl apropie pe om mai mult de Dumnezeu, iar mesajul transmis prin muzică îndeamnă la trăire, rugăciune, smerenie și încearcă să schimbe percepția oamenilor față de locul și rolul muzicii bisericești în actul de cult.

Dacă ar fi să luăm doar câteva dintre titlurile marilor cântări din Biserica noastră, vom înțelege importanța participării la slujbele Bisericii și la înțelegerea mesajului pe care acestea ni le transmit. Sfânt, Sfânt, Sfânt…, Pe Tine Te lăudăm, Vrednică ești, Să nu întorci Fața Ta de la sluga Ta, Dat‑ai mântuire poporului Tău… De asemenea, cântarea care domină prima parte a Săptămânii Sfintelor Pătimiri este de‑a dreptul tulburătoare: Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează‑mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește.

Mulți dintre cei amintiți între paginile lucrării părintelui Constantin Hurjui nu sunt doar cunoscători și interpreți ai muzicii, ci și oameni ai rugăciunii, slujitori de vocație, iubitori de cultură deosebit de preocupați în lucrarea lor misionară, rodnică, plină de lumină.

Din această perspectivă, părintele Constantin Hurjui este nu doar un apreciat protopsalt și arhidiacon, cu frumoasă slujire, ci și un important artizan în recuperarea și perpetuarea informațiilor despre psalții Catedralei Patriarhale, iubitori de cântare bisericească și de Dumnezeu, căruia i‑au slujit.