Arhiepiscopul Epifanie s-a mutat la Domnul

Înalt Preasfinţitul Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a trecut la cele veşnice în după-amiaza zilei de 7 ianuarie 2013. Ieri-dimineaţă, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în Catedrala voievodală "Adormirea Maicii Domnului" din Buzău, unde IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, şi PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, delegaţi ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au săvârşit o slujbă de pomenire.

Trupul Arhiepiscopului Epifanie a fost purtat apoi în procesiune din lăcaşul de rugăciune spre noua Catedrală arhiepiscopală cu hramurile "Înălţarea Domnului" şi "Sfinţii Trei Ierarhi" din oraş, unde credincioşii din eparhie pot aprinde o lumânare şi rosti o rugăciune pentru ierarhul care i-a păstorit timp de 30 de ani. Slujba de prohodire va avea loc joi, 10 ianuarie 2013, începând cu orele 11:00, în Catedrala arhiepiscopală din Buzău, iar trupul neînsufleţit se va odihni în cripta din acest sfânt lăcaş, pregătită din timpul vieţii. Până la alegerea noului ierarh, locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei va fi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în calitate de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei. Preafericirea Sa va fi pomenit la sfintele slujbe şi cu titulatura "Locţiitor de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei", în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul acestei arhiepiscopii. "Biografie călugărească prin excelenţă" IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului: "Biografia Înalt Preasfinţitului Epifanie este una călugărească prin excelenţă. Şi ea se împleteşte cu deceniul cel mai dramatic - "obsedantul deceniu" i-a spus Marin Preda - pe care l-a trăit Biserica şi implicit călugărimea românească. Au trecut trei decenii de când a fost ales şi întronizat Episcop al Buzăului, scaun cu veche tradiţie chiriarhală. Înalt Preasfinţitul Epifanie s-a dovedit vrednic de înaintaşi. Împlinirile sunt evidente, nu este nevoie de retorică pentru a le pune în lumină, şi ele au stat sub semnul aceleiaşi discreţii, smerenii lucrătoare. Optzeci de ani de viaţă, şaizeci de monahism, treizeci de chiriarhie! Ce poate fi mai grăitor?" "De Epifanie i s-au deschis cerurile" IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos: "Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Epifanie s-a consumat ca o lumânare în ziua în care a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie, la pomenirea Înaintemergătorului Domnului, zi în care a unit Liturghia cu grija pastorală şi misionară faţă de mănăstirile şi parohiile pe care le-a vizitat în judeţul Vrancea, în drum, pe cale, spre Mănăstirea Brazi, la moaştele Sfântului Ierarh Teodosie, pe care cu multă râvnă s-a străduit să-l aşeze, după rânduială, în calendar. S-a întors de pe paşii Sfântului Teodosie fără glas şi fără suflare la Centrul eparhial, unde glasuri nenumărate de preoţi, cin monahal şi credincioşi, cu lacrimi şi cu speranţă, i-au înălţat rugăciuni, în ziua de 8 ianuarie, când a fost depus din Catedrala voievodală în ctitoria sa, Catedrala "Înălţarea Domnului" şi "Sfinţii Trei Ierarhi". Arhiepiscopul Epifanie a unit, în cei 37 de ani de slujire arhierească şi 80 de ani de viaţă pământească, evlavia şi râvna pentru Sfânta Liturghie cu misiunea şi grija pastorală faţă de cler şi popor, concretizând la ultima slujbă, cu doar şase ore înainte de a închide ochii, legătura dintre Liturghie şi filantropie. Rămâne în viaţa eparhiei şi a Bisericii noastre un ierarh emblematic în privinţa slujirii liturgice, a misiunii pastorale, a slujirii culturale şi social-filantropice, demn, dârz, echilibrat şi neîntrecut chivernisitor al darurilor lui Dumnezeu. S-a remarcat în chip special prin susţinerea zidirii Catedralei Mântuirii Neamului, Dumnezeu să-l mântuiască şi pe el! Râvnitor şi liturghisitor, harnic şi jertfelnic, dârz, demn şi echilibrat, acesta a fost Arhiepiscopul Epifanie, căruia, într-o alergătură neîntreruptă în Biserica de pe pământ, tocmai de Epifanie i s-au deschis cerurile!" "A ştiut să împartă dreptatea cu milă şi mila cu dreptate" Pr. Adrian Ionescu, consilier media al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei: "Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Epifanie a fost pentru noi toţi, cei de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei şi pentru preoţii din parohiile buzoiene şi vrâncene, un model de ierarh şi slujitor al Sfântului Altar care a ştiut întotdeauna să lupte pentru ca ortodoxia să prindă rădăcini şi să rodească, chiar şi acolo unde se dovedea că suflete credincioşilor sunt aride. Mărturie în acest sens ne stau bisericile care au fost ridicate după 1989 la iniţiativa şi prin sârguinţa Înalt Preasfinţiei Sale. Nu puţini sunt preoţii care, uneori lăsându-se îngenuncheaţi sub crucea greutăţilor, găseau în Arhiepiscopul Epifanie un sprijin în ducerea mai departe a zidirii de noi lăcaşuri de cult. Înalt Preasfinţia Sa a fost un exemplu de ierarh care a ştiut să împartă dreptatea cu milă şi mila cu dreptate, a ştiut să îndrume ca să reuşim în această viaţă să biruim toate greutăţile. A ştiut să ne fie alături ca părinte duhovnicesc şi arhipăstor, a ştiut să ne ajute când ne era mai greu şi să ne îmbărbăteze ori de câte ori nu mai puteam să mergem mai departe. Acesta a fost arhipăstorul nostru, Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei. Noi toţi, cei care i-am fost alături, care am crescut pe lângă dânsul, îl vom purta în inimă şi în rugăciune!" "Un om ales al lui Dumnezeu" Dr. Codruţ Munteanu, medic chirurg, directorul Spitalului Munposan â94 din Bucureşti: "Pe Arhiepiscopul Epifanie l-am cunoscut în două ipostaze: ca un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române şi ca pacient. Ca pacient, l-am cunoscut în urmă cu patru ani, într-o zi sfântă, la praznicul Bunei Vestiri, când a suferit primul accident major coronarian, un infarct întins, pe care l-a sfidat, pur şi simplu. De la ceremonia de instalare de la Tulcea a Preasfinţitului Visarion, mergând cu părintele secretar în maşină şi venind, pur şi simplu, la un pas de moarte, sfidând practic moartea, parcurgând cu un infarct întins drumul Tulcea-Bucureşti într-o noapte care, îmi aduc aminte, pentru mine a fost de coşmar. Atunci mi-am dat seama că este un om ales al lui Dumnezeu. Era un om care sfida boala, ne-a impresionat pe toţi, pentru că, de la patru dimineaţa, de când am început în spitalul nostru creştin manevrele de resuscitare, până la şapte dimineaţa, noi l-am văzut fără nici o şansă. Şi parcă spre dimineaţă, prindea aripi şi învia, de la o oră la alta era mai bine. Mi-e foarte greu să vorbesc, pentru că mi-a fost ca un tată, ca un duhovnic care m-a învăţat multe, mi-a descoperit în mine tot ceea ce înseamnă latura de a ajuta şi de a face bine bolnavilor şi semenilor mei. Erau, nu vă ascund, momente când îl sunam şi îi ceream sfaturi duhovniceşti, aveam momente grele intraoperatorii şi, cu o extraordinar de mare maturitate şi experienţă, îmi dădea sfaturi care m-au ajutat foarte mult la luarea unor decizii chirurgicale". Date biografice IPS Arhiepiscop Epifanie Norocel s-a născut pe 14 decembrie 1932 în localitatea Mălini din judeţul Suceava. În anul 1948 a intrat în obştea Mănăstirii Râşca. A studiat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ între anii 1951 şi 1955 şi a primit tunderea în monahism, luând numele de călugărie Epifanie. Între 1955 şi 1956 a studiat la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, iar între 1957 şi 1959 a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox Universitar din Bucureşti, actuala Facultate de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul". Studiile universitare le-a continuat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sofia, Bulgaria, unde a obţinut licenţa în teologie. Între anii 1961 şi 1962 a urmat cursurile Şcolii doctorale de la Bucureşti la specialitatea Istorie Bisericească Universală, pe care le-a continuat la Academia duhovnicească a Patriarhiei Moscovei de la Zagorsk, între anii 1962 şi 1964. A fost profesor la şcoala monahală de la Mănăstirea Dragomirna, apoi profesor şi director al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ. Între anii 1971 şi 1975 a fost stareţ al Mănăstirii Neamţ. La data de 9 noiembrie 1975 a fost hirotonit arhiereu cu titulatura Epifanie Tomitanul, ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos. Pe 4 iulie 1982 a fost întronizat Episcop titular al Episcopiei Buzăului. În 2009, a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei. În timpul păstoririi sale s-a construit noua Catedrală arhiepiscopală din Buzău, s-au înfiinţat numeroase parohii şi mănăstiri şi au fost restaurate monumente de istorie şi tradiţie, între care Catedrala voievodală din Buzău, Reşedinţa eparhială şi clădirile Centrului eparhial.