Arhimandritul Mina Prodan, vrednic egumen al Schitului Vovidenia

Unul dintre cei mai cunos­cuți egumeni ai Schitului Vovidenia din secolul XX a fost arhimandritul Mina Prodan. Născut în ținutul Iașilor, Andrieșeni, la 30 octombrie 1883, pe tânărul Mihalache l-au crescut bunii săi părinți Luca și Axinia în dreaptă credință și cu dragoste față de cinul îngeresc. La Mănăstirea Cetățuia viețuia unul din frații tatălui, iar copilul, mergând adesea acolo cu părinții și participând la frumoasele rânduieli din chinovia ieșeană, a prins drag de petrecerea călugărească, așa încât la vârsta ma­tu­rității a decis să fie tuns în monahism. Astfel, în anul 1908, după ce și-a sfârșit stagiul militar, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț. Nu știm cum a ajuns novice la marea lavră nemțeană, dar credem că unchiul său de la Cetățuia i-a vorbit despre renumita așezare, cu rânduielile ei deosebite. Tânărul fiind bun la învățătură, probabil că decizia lui a avut în vedere și continuarea studiilor la școala teologică din apropiere. După doar doi ani de noviciat, la 1 martie 1910, în timpul Postului Păresimilor, fratele Mihalache Prodan a luat chipul îngeresc, cu numele de Mina, pe timpul stăreției arhimandritului Valerie ­Moglan, avându-l ca naș pe ieromonahul Ioachim Filipovici. La trei ani de la închinoviere, starețul mănăstirii, văzându-i râvna, smerenia, ascultarea, dar și iscusința în cele ale școlii, a înaintat cerere la Mitropolie pentru intrarea în cinul preoțesc a călugărului Mina Prodan. Hirotonia întru diacon a săvârșit-o Episcopul Antim Petrescu în Biserica „Sfinții Apostoli” de la Cetățuia, la data de 11 aprilie 1913. Nu știm în ce împrejurare părintele Mina a părăsit lavra nemțeană și s-a închinoviat în obștea mănăstirii copilăriei sale. Se pare că unchiul său devenise neputincios și avea nevoie de ajutor. De aceea Cetățuia a devenit a doua sa așezare. Cu aceeași devo­țiune a făcut ascultare și în noua lui casă, încât stăreția a hotărât să-l hirotonească ieromonah, lucru întâmplat la data de 16 iulie 1913, zi în care a fost rânduit și duhovnic. După cinci ani de slujire și ascultare pilduitoare, în 1918, a primit hirotesia întru protosinghel, iar la sărbătoarea Sfintelor Paști din anul 1920, pe cea de arhimandrit. Avea 37 de ani, iar pe 12 dintre ei îi petrecuse în mănăstire. Autodidact prin excelență, părintele Mina și-a însușit multe din tainele credinței, dar și din istoria sfintei noastre Ortodoxii. Dumnezeu a răsplătit osteneala și perseverența evlaviosului călugăr prin darul oratoriei. Prin această lucrare el a desfăşurat un adevărat apostolat prin cuvânt şi faptă pentru creştinii veniți la chilia lui spre povăţuire duhovnicească. Adeseori chiriarhul locului îl trimitea în adevărate „călătorii misionare” în rândul mirenilor. A împăcat o sumedenie de familii dezbinate şi rătăcite, readucându-le la Hristos, a ajutat nume­roși copii nevoiași să se școlească, iar multora le-a descoperit frumusețile credinței. În timpul Primului Război Mondial, părintele Mina a fost trimis să facă misiune ca duhovnic și în spitalele de campanie din Moldova.

După război, cuviosul Mina și-a reluat lucrarea duhovnicească în lume. A slujit cu adâncă dăruire şi a făcut apostolat în mijlocul mirenilor, înţelegându-şi până la capăt misiunea încredinţată. Însă un dor nestăvilit ardea în sufletul său: dorința de a se închina la Locurile Sfinte. Plecând către Țara Sfântă în anul 1933, arhimandritul Mina a primit o ascultare deosebită de la Consiliul Superior Bisericesc, condus de Patriarhul Miron Cristea, aceea de a se interesa de situația terenurilor românești din Palestina, precum și de strângerea fondurilor necesare pentru a se construi, în zona râului Iordan, o biserică românească.

După un an de ședere în Palestina, părintele Mina s-a reîntors acasă cu bucuria nespusă că a reușit să se închine la Locurile Sfinte, împlinind cu aceeași devoțiune ascultările rânduite de Sfânta Mitropolie, care l-a delegat ca slujitor și misionar în mai multe parohii ieșene. Din 1937 până-n 1956, neobositul arhimandrit a slujit la Mănăstirea Pasărea de lângă București ca duhovnic și predicator. După această dată a hotărât revenirea la metanie, în marea lavră nemțeană. La un an de la reîntoarcerea în chinovie, arhimandritul Mina a fost rânduit în ascultarea de egumen al Vovideniei. Vremurile se arătau grele pentru schitul din vecinătatea mănăstirii, căci regimul comunist voia să-l desființeze și să-i folosească dependințele ca anexe ale CAP-ului din comuna Vână­to­ri-Neamț. Alături de scriitorul Mihail Sadoveanu, care locuia deja de câțiva ani în reședința vlădicească de la Vovidenie, construită de Mitropolitul ­Visarion Puiu, noul egumen a reușit ­să îndepărteze pericolul desființării așezării călugărești. A întărit viața duhovnicească a obștii, intensificând rugăciunea și postirea, reușind astfel să mențină candela credinței mereu aprinsă. Curajul de a mărturisi drept, fără nici o știrbire, demnitatea arătată față de regimul comunist ateu, care punea poveri istovitoare pe umerii ­Bisericii strămoșești, a constituit tot atâtea pricini pentru ca arhimandritul Mina să fie obligat a se retrage de la cârma obștii Vovideniei. În chilia sa de la Neamț, candela nu se stingea niciodată, iar ușa rămânea deschisă permanent tuturor credincioșilor ­dornici să primească un cuvânt de învățătură și îmbărbătare în vremurile grele abătute asupra poporului. Duhovnic iscusit, era foarte căutat de pelerini, încât, deși bătrân și bolnav, nu obosea nicicând a învăța, a povățui, a alina suferințele sufletești ale celor ce pășeau pragul smeritei sale chilii. În vremurile de tihnă, părintele Mina a alcătuit o carte, tipărită din agoniseala lui, adunând bogata-i experiență misionară în combaterea sectelor. Volumul se numește Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor și a văzut lumina tiparului chiar la Mănăstirea Neamț.

La 28 martie 1970, arhimandritul Mina Prodan, la vârsta de 87 de ani, și-a început călătoria spre Veșnicie. Mutarea sa la viața neîmbătrânitoare s-a făcut într-o zi de sâmbătă, când Biserica a rânduit din veac slujbe ­și pomeniri pentru cei adormiți în ­Domnul. Cuviosul Mina și-a cunoscut ­ceasul plecării. Părinții contemporani ­lui relatau cum a rostit cu vreo lună ­înainte de moarte: „Când clopotul va chema pe părinți la masă, Maica Domnului mă va chema la cele veșnice”. Așa s-a întâmplat, căci la 28 martie, chiar la prânz, când călugării se îndreptau spre trapeză, Maica Domnului a binecuvântat trecerea în lumea drepților a marelui predicator și misionar Mina Prodan.