„Avortul nu se previne la poarta spitalului, ci din copilărie“

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 21 Mai 2010

Continuăm astăzi dezbaterea referitoare la avort, abordând această problemă din punctul de vedere al implicaţiilor legate de etica acestui act. În unele cazuri, întreruperea sarcinii este justificată prin explicaţii de ordin medical, impunându-se aşa-numitul avort terapeutic. Biserica respinge ferm astfel de acte, singura situaţie în care cu greu se acceptă o astfel de decizie fiind aceea în care viaţa mamei este pusă în pericol din cauza sarcinii sau a naşterii.

Rezoluţia Comisiei Naţionale de Bioetică a Patriarhiei Române, aprobată de Sfântul Sinod în sesiunea din 15-17 iunie 2004, arată clar poziţia Bisericii, de condamnare categorică a avortului. Chiar dacă, în unele cazuri, societatea aduce justificări de ordin medical sau social, acestea nu sunt în concordanţă cu perceptele creştine. Singura excepţie, în care cu mare greutate se acceptă întreruperea sarcinii, este atunci când viaţa mamei se află cu adevărat în pericol, de aceasta din urmă depinzând şi alte vieţi. "Noi, creştinii, nu suntem nişte mercenari să condamnăm mama la moarte pentru că femeia trebuie neapărat să nască. Naşterea unui copil este un act liber asumat de mamă şi de familie, prin lucrarea lui Dumnezeu. Dacă se constată că naşterea copilului pune în pericol viaţa mamei, atunci cu multă durere am accepta salvarea vieţii mamei, conştienţi fiind că de viaţa mamei atârnă şi alte vieţi (copii, soţ)", explică părintele Dănuţ Damaschin, preot la Biserica "Naşterea Domnului" de pe lângă Maternitatea "Cuza-Vodă" din Iaşi, cea mai mare maternitate din ţară. Biserica nu este de acord nici măcar cu avortul terapeutic, acea întrerupere de sarcină recomandată femeii după efectuarea unor investigaţii medicale, în urma cărora se constată că bebeluşul s-ar putea naşte cu diverse malformaţii. "În ceea ce priveşte avortul terapeutic, metodele de diagnostic nu sunt în concordanţă cu credinţa noastră. Nu putem fi de acord cu avortul, numai pentru că nişte analize medicale arată că bebeluşul va avea o boală care îl face incompatibil cu statutul social pe care îl are familia. Nu vorbim de acele cazuri, în care, în urma unor investigaţii medicale amănunţite, se constată că sarcina s-a oprit din evoluţie. Acolo este vorba, de fapt, de un act chirurgical de curăţire a uterului femeii şi nicidecum de un avort, copilul fiind deja mort", precizează părintele. "Dacă Dumnezeu e lângă noi, îţi dă puterea să încerci" Ca preot de maternitate, părintele Damaschin a stat de vorbă de-a lungul anilor cu multe femei aflate pe punctul de a face un avort. Unele, sfătuite de preot, recurgând la rugăciune şi primind gândul cel bun, s-au oprit la timp; n-au mai recurs la un gest care le-ar fi traumatizat pentru tot restul vieţii. "Eram în biserică, la slujbă, şi, la un moment dat, a intrat un cunoscut, s-a închinat şi a izbucnit în plâns, pentru că-şi adusese fiica să facă avort. Plătise deja şi taxele şi era deznădăjduit. Am avut o discuţie cu el, i-am explicat care sunt riscurile şi, drept urmare, s-a dus să-şi ia fata de acolo, a venit cu ea la biserică şi totul s-a terminat cu bine. Acum sunt sănătoşi şi ea, şi copilul. Pot să vă dau un exemplu fericit şi în caz de avort terapeutic. O femeie din Piatra Neamţ, cu un soţ alcoolic şi agresiv, trei copii, cu o stare de sănătate precară, tulburări de ordin emoţional şi Rh incompatibil, situaţie în care medicii spun că femeia are voie să nască cel mult un copil, era presată de medici să i se facă avort. Femeia se spovedea în fiecare dimineaţă, participa la Sf. Maslu, avea un duhovnic iscusit. A născut, în cele din urmă şi cel de-al patrulea copil, care este sănătos. Asta arată că dacă Dumnezeu este lângă noi, îţi dă puterea să încerci", crede pr. Damaschin. Exemplele de mai sus reprezintă cazuri fericite, în care mamele renunţă la ideea gestului ucigaş şi aduc pe lume acei copii. Altele, însă, nu au puterea de a ieşi dintr-un moment de rătăcire şi văd în avort "marea eliberare" sau posibilitatea de a depăşi un moment de criză. Remuşcările ce apar, însă, după un avort, sunt teribile, pentru că acest păcat este unul greu şi va apăsa asupra conştiinţei femeii toată viaţa. "Vă dau exemplul unei doamne, care vine în fiecare seară de luni, la Acatistul Bunei Vestiri, rugăciune consacrată de noi pentru copilaşii nenăscuţi, femeie care, tânără fiind, a avut o sarcină văzută de medicii de atunci ca fiind cu probleme. Femeia a cedat presiunilor, iar acum are 70 de ani şi n-a mai avut copii. A rămas văduvă, suferă enorm şi vrea să oprească pe toţi cei care s-ar afla într-o situaţie similară cu a ei", povesteşte părintele. ▲ Preotul de maternitate are o "misiune de grad 0" În spitalele şi maternităţile din România există preoţi misionari de aproape 15 ani. Pentru pacienţii internaţi în aceste unităţi, rolul preotului este esenţial. Cu atât mai important se dovedeşte a fi, însă, un preot misionar într-o maternitate, mai ales atunci când vine vorba de a opri o femeie de la a lua viaţa copilului nenăscut, prin avort. "Este foarte greu pentru un preot de spital, care trebuie să sprijine actul medical. În clipa în care acest act intră în contradicţie cu spiritualitatea creştină, atunci preotul nu mai este un susţinător al său. Misiunea fiecărui preot de spital este foarte grea, însă în cazul nostru, al celor din maternităţi, misiunea este de grad 0, deoarece copiii nenăscuţi nu mai au a doua şansă. Bolnavii din alte spitale pot să mai aibă şi mâine o zi. Aici nevoia este urgentă, pentru că nu mai putem vorbi de "mâine". De aceea, şi avortul este cel mai mare păcat, pentru că loveşte şi în copil, şi în Dumnezeu, şi în mamă", subliniază pr. Damaschin. Marşul vieţii, broşuri despre pericolele şi consecinţele avortului, distribuite prin intermediul parohiilor, conferinţe în licee şi şcoli sunt doar câteva dintre acţiunile pe care părintele Dănuţ Damaschin le-a coordonat, cu scopul de a combate avortul. "Avortul nu se previne la poarta spitalului, ci din copilărie. Copilul trebuie să ştie că este păcat, iar mai târziu, în adolescenţă, când sunt tentaţi să încerce lucruri noi, trebuie să ştie să discearnă între ceea ce este bun şi ceea ce este rău. De aceea, cursurile de prevenire a avorturilor, în cadrul unor ore de dirigenţie sau de religie, ar fi minunate, începând cu clasele VII-VIII, când deja în şcoli ajung cei care promovează posibilităţile de contracepţie (prezervative, pilule). În clipa când am scăpat din mână fenomenul sexualităţii, monitorizarea avortului devine foarte grea". De asemenea, pentru mamele care susţin că nu au sprijin material şi, prin urmare, nu pot duce sarcina la capăt, preotul Damaschin acordă, din daniile primite la biserică, o bursă de 200 de lei lunar, până când se va naşte copilul. ▲ "Un copil este binecuvântarea lui Dumnezeu" Părintele Valentin Ştefan de la parohia Răleşti-Drăghiceanu, din judeţul Giurgiu, este un alt exemplu de preot implicat în dificila misiune de prevenire a avortului. În cele două sate pe care le păstoreşte, părintele Ştefan a pus la punct câteva case de locuit, în care, din 2006, găzduieşte acele mame care doresc să păstreze o sarcină şi să nască bebeluşul, dar sunt presate de familie sau de situaţia financiară să recurgă la avort. Aici şi-au găsit adăpostul, periodic, câte 16 mame, alături de copiii lor. "Foarte multe dintre femeile care ajung la noi nu sunt bine informate. De aceea, consider că ar trebui făcută o campanie serioasă, în care să se arate tinerelor, în special, care sunt eventualele probleme în cazul unui avort şi că acesta poate produce suferinţă ani de zile. Nici nu vă închipuiţi ce mare bucurie se produce după naşterea copilului, chiar şi în cazul tinerelor care au avut, la un moment dat, intenţia de a avorta. Un copil este binecuvântarea lui Dumnezeu. Avortul este un păcat grav, pentru că acelui copil i se ia dreptul la viaţă", spune părintele Ştefan.