Binecuvântare arhierească pentru credincioşii Parohiei Zlătari din Capitală

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 25 August 2024

În Duminica a 9-a după Rusalii (Potolirea furtunii), Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, s-a aflat în mijlocul credincioşilor Parohiei Zlătari, Protopopiatul Sector 3 Capitală. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a oficiat Sfânta Liturghie, în cadrul căreia a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat faptul că secretul biruinței în mijlocul furtunilor din viață este să privim cu credință spre Hristos. PS Episcop Paisie Sinaitul a transmis credincioşilor prezenţi binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, iar la finalul Sfintei Liturghii a sfinţit o nouă raclă în care se păstrează un fragment din mâna dreaptă a Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian, prăznuit în Biserica Ortodoxă în data de 2 octombrie.

În predica rostită după citirea pasajului evanghelic de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 14, versetele de la 22 la 34, în care este relatată minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, a potolirii furtunii, Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a subliniat că, în concepţia tuturor Părinţilor Bisericii, corabia învăluită de valuri în care se aflau ucenicii reprezintă imaginea Bisericii lui Hristos. „Corabia reprezintă Biserica: marginile ei, care oferă protecție, sunt regulile, rânduielile şi canoanele Bisericii. Atâta timp cât nu le depășim, ci le respectăm, suntem în siguranță. Ca și corabia lovită de valuri este Biserica: din toate timpurile ea se confruntă cu furtunile și puterile ostile lui Dumnezeu, care, uneori, se manifestă explicit, prin persecuții directe, dar care pot lua uneori şi aspecte înșelătoare, denigratoare și răuvoitoare. Ucenicii sau discipolii Mântuitorului Hristos aflați în corabie suntem noi, toţi creștinii aflați în Biserica cea Una Sfântă, iar marea învolburată de furtună este lumea aceasta, marea vieții noastre”.

În continuare, ierarhul a arătat că teama şi îndoielile ucenicilor şi ale Sfântului Apostol Petru sunt temerile şi nesiguranțele creştinilor din toate timpurile. „Biserica a fost şi va fi mereu o comunitate de credincioşi, dar în acelaşi timp, aceşti credincioşi sunt totdeauna - când mai mulţi, când mai puţini - «oameni cu puțină credinţă», așa cum a fost atunci Petru, și aşa cum de fapt suntem, într-o oarecare măsură, noi toţi. Şi acum, ca şi atunci, Hristos-Domnul îi lasă uneori pe ucenici singuri pe marea vieții, deși El este tainic prezent totdeauna și vine îndată când Îl chemăm. Atunci, Hristos era urcat în munte, pentru rugăciune; acum, Hristos S-a înălțat la ceruri şi șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, așa cum mărturisim în Crez. Însă, Hristos nu părăsește niciodată Biserica pe care a întemeiat-o prin jertfa Sa de pe Cruce. El este Capul Bisericii, El vede adeseori corabia Bisericii Sale cuprinsă de furtună şi vine tainic să potolească valurile, atunci când noi Îl chemăm în rugăciune”.

Binecuvântarea ajutorului dumnezeiesc

Preasfinţia Sa a explicat apoi de ce Mântuitorul Iisus Hristos i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, de cealaltă parte a mării, pe celălalt ţărm. „Pentru că voia să îi învețe pe ucenicii Săi cum să treacă prin încercări, prin ispite, prin situații potrivnice, pentru ca astfel ei să înțeleagă mai bine cât de mare este binecuvântarea ajutorului dumnezeiesc în viața lor. A fost o lecție predată prin ucenici și nouă, cei de azi: să învățăm să înfruntăm greutățile pentru ca acestea să devină locuri de mântuire, ocazii de întâlnire cu El. În momentele noastre de întuneric, Hristos vine într-adevăr în întâmpinarea noastră și potolește furtuna, ca în noaptea aceea pe mare. În acest sens, Evanghelia spune că vântul era potrivnic direcției alese de ucenicii din corabie, iar valurile învăluiau corabia (cf. Matei 14, 24), apostolii aflându-se astfel în mare primejdie. De obicei, noi oamenii, atât timp cât ne merge totul bine şi obținem ceea ce dorim, nu ne gândim de la cine vine darul binelui, al viețuirii firești, al ocrotirii și protecției noastre. Însă, atunci când vin necazuri, vremuri de încercare, ori probleme neașteptate, ne întrebăm plini de răzvrătire: Unde este Dumnezeu? Nu vede El oare necazul nostru, nu vede El suferința sau neputința noastră, nu vede El greutățile noastre? Avem un exemplu foarte frumos și plin de învățăminte în Pateric, unde Ava Antonie cel Mare se lupta cu ispitele de la diavol, crezând că le poate birui singur. Dar, înmulţindu-se ispitele, deodată s-a simțit în primejdie de moarte şi a strigat atunci către Dumnezeu: Doamne Iisuse, ajută-mă, scapă-mă! Şi Iisus l-a ajutat, l-a salvat. Apoi, Ava Antonie L-a întrebat: Doamne, dar Tu unde erai când mă luptam eu? Iar Iisus i-a răspuns: Eram lângă tine, dar dacă tu nu Mă chemai, Eu cum să vin? De aceea, noi trebuie să chemăm numele lui Iisus oricând, mai ales în vreme de necaz şi bine ne va fi, pentru că ne spune Scriptura: «Tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui» (cf. Ioil 2, 32; Fapte 2, 21)”.

De asemenea, Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul i-a îndemnat pe credincioşi să rostească permanent această rugăciune scurtă a Sfântului Apostol Petru: „Doamne, scapă-mă!” sau „Doamne, ajută-mă!”, mai ales în vremuri de încercare, întrucât aceste cuvinte „constituie una din cele mai scurte rugăciuni prin care se exprimă certitudinea că Domnul poate să ne salveze, că El învinge răul și temerile noastre. Să o repetăm și noi mai des, mai ales în momentele noastre de «furtună» (...). În viața de creștin trebuie să fie echilibru, să fie bucurie, pace. Şi pentru ca să se întâmple aceasta, trebuie să avem credință puternică, autentică, verificată, să nu pășim «în afara corabiei Bisericii» dacă nu suntem pregătiți. Trebuie să cunoaștem și să respectăm învățăturile Bisericii, trebuie să trăim viața Bisericii, care este viaţa lui Hristos, pentru a dobândi apoi viaţa veşnică (...). Dacă trăim în Hristos, în viaţa Bisericii, chiar dacă ne trezim în mijlocul mării furtunoase a vieții, putem să strigăm: «Doamne, scapă-ne!» Şi Iisus, Cel Milostiv, va întinde spre noi mâna Lui salvatoare, așa cum i-a întins-o lui Petru şi vom fi în siguranță în corabia Bisericii; iar marea învolburată a vieții noastre se va liniști. Secretul biruinței în mijlocul furtunilor din viață este să privim cu credință spre Hristos, să nu cădem în îndoială şi necredință privind spre furtună. În loc să vedem mereu problemele și dificultățile noastre şi să fim doborâți de frică, să alegem să-L chemăm pe Hristos în ajutor, să ne punem încrederea în El, limanul şi ajutorul nostru în vreme de furtună”.

Raclă nouă pentru procesiuni a Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian

La final, Preasfinţia Sa a sfinţit o nouă raclă, confecţionată la Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, în care se păstrează un fragment din mâna dreaptă a Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian.

La rândul său, părintele paroh Nicolae Dascălu, consilier patriarhal, coordonator al Publicaţiilor Lumina, i-a mulţumit Părintelui Episcop-vicar patriarhal Paisie Sinaitul pentru binecuvântare şi frumosul cuvânt de învăţătură, subliniind faptul că sfinţirea noii racle pentru procesiuni a Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian reprezintă o continuare a evenimentului din data de 16 iunie 2024, când a fost sfinţită Biserica Parohiei Zlătari. „Am avut în anii anteriori mai multe invitaţii de a merge cu moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian în pelerinaj în ţară şi străinătate şi am spus atunci că Sfântul Ciprian doreşte să fie sfinţită mai întâi propria biserică şi mai apoi va pleca să binecuvânteze şi alte comunităţi creştine. De aceea, astăzi se împlineşte această făgăduinţă, pentru că la invitaţia unei comunităţi creştine din insula Cipru, Mitropolia de Limassol, săptămâna viitoare, o delegaţie a bisericii noastre va pleca în Cipru, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Aşa cum se obişnuieşte şi în Cipru, şi în Grecia sau în alte ţări ortodoxe, se face o raclă de dimensiuni mai mici pentru procesiuni, iar aceasta din motive practice, dar şi pentru a nu-i lipsi pe credincioşii din parohia de bază de prezenţa sfintelor moaşte. De pildă, în curând noi vom avea hramul istoric al acestei biserici, în 8 septembrie, Naşterea Maicii Domnului, de aceea nu puteam să rămânem aici fără racla cu moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian (...). Noi spunem că amândouă raclele sunt noi, racla mare este din anul 2009, dar aceea este pentru acasă, iar aceasta mai nouă, de dimensiuni mai mici, este pentru procesiuni şi pelerinaje”, a evidenţiat părintele paroh Nicolae Dascălu. 

Delegaţia Bisericii noastre, care va merge cu moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian în insula Cipru, în perioada 30 august - 9 septembrie 2024, cu binecuvântarea Patriarhului României, va fi formată din: Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor; pr. dr. Ştefan Sfarghie, slujitor la Biserica Zlătari din Bucureşti şi redactor al Ziarului Lumina; ierod. Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal coordonator, Agenţia de ştiri BASILICA, şi Luigi Ivanciu, fotograf la Ziarul Lumina.