Biserica Armeană din Iaşi renaşte la vârsta de 613 ani

Sosiţi pe meleagurile româneşti încă din secolele XI-XII, după fuga din calea năvălirilor perşilor şi tătarilor, armenii au devenit, peste tot pe unde s-au aşezat, gospodari de nădejde, chivernisiţi şi pricepuţi în diverse meşteşuguri. În urma lor au lăsat biserici frumoase, adevărate monumente de artă, clădiri şi acareturi bogate şi, pentru cei care-au citit poveştile târgurilor de altădată, amintirile unor plăcintării cu mirosuri îmbietoare. Moldova este plină de mărturiile armenilor pe care i-a adăpostit. Cele mai vechi biserici armene se află la Botoşani şi Suceava, iar Biserica Armeană din Iaşi conţine cea mai veche mărturie scrisă a oraşului, o inscripţie în piatră de la 1395. Pe 26 octombrie, după renovarea integrală a acestui frumos lăcaş de cult, însuşi patriarhul tuturor armenilor se va afla la Iaşi, pentru resfinţire.

Originile armenilor în România, după cum consemnează multiple izvoare istorice, sunt foarte vechi. Primii imigranţi armeni au ajuns pe teritoriile româneşti în secolul al X-lea (anul 1060), după masacrul perşilor asupra ţării lor de obârşie. Au urmat apoi alte valuri, armenii fugind din calea năvălirilor tătare, prin Crimeea, în nordul Moldovei, aşezându-se în mai multe oraşe şi târguri: Săveni, Suceava, Botoşani, Dorohoi, Iaşi, mergând în jos, până la Brăila. Una dintre cele mai puternice comunităţi de armeni din ţară s-a conturat, astfel, în Iaşi, unde, în urmă cu câteva sute de ani, existau peste 30.000 de familii de armeni. Mărturie în acest sens stă Biserica Armeană de pe strada cu acelaşi nume, construită în 1395, care confirmă faptul că aici a existat o comunitate armeană numeroasă. „Trebuie să înţelegem un lucru. Existenţa bisericii nu înseamnă neapărat şi o comunitate puternică, pentru că armenii (primul popor care a adoptat creştinismul în stat, în anul 301), de la începutul istoriei, este un popor profund religios. Şi acolo unde a existat chiar o mică comunitate armeneasă, prima preocupare a lor a fost întotdeauna să construiască un mic lăcaş de cult. La Iaşi, însă, au trăit foarte mulţi armeni, iar acest fapt este confirmat de case, străzi“, ne-a explicat dr. Zare Nazaryan, preşedintele Consiliului parohial al Bisericii Armene din Iaşi.

Neguţători pricepuţi

Potrivit datelor prezentate de istoricul N. A. Bogdan în „Monografia Oraşului Iaşi“, armenii erau buni neguţători încă de pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun, când se îndeletniceau de la negustoria cu care, până la cele mai însemnate activităţi: bacali (negustori de produse alimentare), bogasieri (negustori de pânzeturi fine), postăvari, importatori de lucruri orientale, blănari, argintari. Cu trecerea timpului, şi îndeletnicirile s-au înmulţit, astfel că, prin secolele XVIII-XIX, se numără printre cei mai de seamă cafegii, mindirigii (plăpumari), croitori, cizmari, pitari, cofetari sau plăcintari ai Iaşului. De asemenea, armencele erau foarte pricepute în arta cusutului şi brodatului.

În Iaşi a existat chiar aşa-numita Mahala Armenească, populată în totalitate de armeni.

Comunitatea armeană din Iaşi a continuat să reziste, numeroasă, până în anii 1945-1965. După această perioadă, schimbându-se regimul politic, armenii au emigrat masiv, în Iaşi rămânând astăzi doar câteva familii.

„Armenii sunt un popor liber, care nu suportă îngrădirile de nici un fel, dar, mai ales, în ceea ce priveşte religia. De aceea au şi plecat“, a precizat domnul Nazaryan.

Biserica Armeană din Iaşi, cea mai veche mărturie a oraşului

Construită în chiar centrul Iaşului, lânga Biserica „Sf. Sava“, Biserica Armeană se numără printre cele mai vechi biserici din oraş.

O inscripţie în piatră, chiar la intrarea în lăcaş, lămureşte asupra datei construcţiei - 1395. În anul 1451, biserica cu hramul Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu, a primit în dar o preţioasă Evanghelie scrisă la 1351 în oraşul Caffa din Crimeea. Ambele scoarţe ale acestei Evanghelii, lucrate în argint, reprezintă o adevărată capodoperă în arta legătoriei.

Graţie eforturilor comunităţii armene, extrem de numeroase, biserica a fost bine întreţinută, renovată şi consolidată în permanenţă. Asta s-a întâmplat până în anul 1928, când s-au făcut ultimele lucrări serioase de consolidare. Au urmat apoi anii de exod a armenilor, de plecare din ţară; numărul celor din comunitate a scăzut dramatic, iar cei care au rămas nu au mai avut puterea financiară de a repune în bună rânduială zidurile vechiului lăcaş. „Asta a dus la degradarea serioasă a clădirii. În 1977, în urma cutremurului, biserica noastră a suferit enorm şi, în primul rând, cele două turle. Atunci a existat riscul ca acestea să se prăbuşească. A intervenit profesorul Mihu de la Facultatea de Construcţii, împreună cu asistentul lui (astăzi profesor) Gosav Ionel, care au legat cele două turle între ele printr-un sistem care a rezistat. Cu timpul, degradările s-au accentuat, astfel că situaţia bisericii a devenit critică. În anul 2003, am solicitat o inspecţie tehnică, iar specialiştii au constatat că, la un cutremur de 4,5 grade pe scara Richter, exista riscul prăbuşirii bisericii“, a mai spus dr. Zare Nazaryan.

2006, anul începerii refacerii Bisericii Armene

Cele câteva familii de armeni din Iaşi nu aveau puterea de a-şi reface biserica, mai ales că valoarea investiţiei, dată fiind degradarea avansată a zidirii, era de ordinul zecilor de miliarde. A început, astfel, lungul şir al vizitelor preşedintelui Consiliului parohial, Nazaryan, la toate instituţiile de resort din România, cele în drept să poată ajuta la consolidarea bisericii.

Demersurile au început în 2001 şi au continuat până în 2005. „În toţi aceşti ani, peste tot unde m-am dus, mi s-a spus că am nevoie, mai întâi, de o expertiză tehnică şi de un proiect. Cu destule greutăţi financiare, expertiza şi proiectul au fost realizate de profesorul Gusav şi aşa a început istoria refacerii bisericii. Am ajuns apoi la Ministerul Construcţiilor şi Locuinţelor, la Inspectoratul în Construcţii şi, pentru că trebuia intervenţie de urgenţă, am primit şi primii bani. Asta se întâmpla în 2004. Primii bani au venit prin Comisia Naţională de Investiţii (CNI). După aproape doi ani de zile, pe 5 decembrie 2006, au început lucrările, asta după ce senatorul Varujan Vosganian s-a implicat activ în alocarea de fonduri. Contractul a fost semnat pe 36 de luni“, a mai spus dr. Nazaryan.

Pentru a vedea lucrurile bine puse la punct şi pentru ca lucrările să aibă un ritm susţinut, mai ales că starea construcţiei necesita intervenţii rapide, dr. Zare Nazaryan şi-a neglijat şi viaţa de familie, şi profesia, şi timpul liber.

Eforturile lui au fost răsplătite pe deplin, pentru că, la nici 24 de luni de la semnarea contractului, lucrările de consolidare şi renovare a bisericii au fost finalizate. În prezent, muncitorii lucrează doar la retuşuri şi finisaje, urmând ca, până la sfârşitul lunii octombrie, totul să fie gata, iar biserica să-şi poată primi, din nou, credincioşii.

Costul refacerii bisericii: 3 milioane de lei

Din cauza stării accentuate de degradare, intervenţia în cazul Bisericii Armene a fost una dificilă şi costisitoare. Pentru refacere, au fost alocate 12 miliarde de lei vechi de la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţelor, din partea Inspectoratului din cadrul acestui minister, care intervine în situaţii de urgenţă, în special în cazul monumentelor istorice. Alte 15 miliarde de lei vechi au venit apoi din partea Ministerului Culturii şi Cultelor. Costul total se ridică, astfel, la 27 de miliarde de lei vechi. Alte trei miliarde de lei vechi vor fi investite în pictura bisericii şi în finisaje, astfel că valoarea refacerii integrale va fi, în final, de 30 de miliarde de lei vechi, bani care nu s-au cheltuit în zadar, având în vedere importanţa Bisericii Armene ca monument istoric al Iaşului.

După finalizarea completă a lucrărilor, Consiliul parohial al bisericii, prin preşedintele Zare Nazaryan, va începe demersurile pentru înscrierea Bisericii Armene din Iaşi pe lista monumentelor aflate în patrimoniul UNESCO.

Cele mai vechi biserici armeneşti din România

Deşi are o vârstă considerabilă (613 ani), Biserica Armeană din Iaşi nu este şi cel mai vechi lăcaş de cult al armenilor din România. „Cele mai vechi biserici armene se află la Botoşani, unde există două biserici, la Suceava, la Gura Humorului, la Focşani, la Galaţi, la Brăila, la Constanţa, în Bucureşti, Piteşti, Tg. Ocna; a existat şi la Bacău, dar a fost demolată, şi la Roman“, a precizat Zare Nazaryan.

O comunitate puternică de armeni a existat şi la Gherla, în judeţul Cluj, iar alta la Dumbrăveni. Astăzi, există chiar o catedrală armeană în Gherla, unde, în continuare, există o comunitate numeroasă de armeni unguri. „Catedrala funcţionează, are hram, oamenii se întâlnesc şi menţin tradiţiile armeneşti“, a mai spus dr. Nazaryan.

Cum este organizată Biserica Armeană

În România, există Arhiepiscopia Armeană, forul tutelar şi reprezentantul legal, care are în subordine toate celelalte biserici şi parohii. De asemenea, la nivel naţional există un Consiliul Eparhial, format din 6 laici şi 6 clerici. „Arhiepiscopia este condusă de un arhiepiscop, care a venit în România în 1958, Dirayr Mardichian. Fiecare biserică are un consiliu parohial şi un preot. Consiliile parohiale sunt conduse de un preşedinte laic, aşa cum sunt eu, iar preotul este pe linia religioasă. Fiecare consiliu este format din 5-7 membri, care iau hotărâri, iar acestea sunt aprobate de Consiliul Eparhial. O dată la două luni, ne întâlnim la Consiliul Eparhial, iar fiecare parohie îşi prezintă problemele“, ne-a explicat domnul Zare Nazaryan.

Sistemul din România este valabil în toate ţările în care există armeni, Biserica Armeană funcţionând după aceleaşi reguli. Forul suprem al armenilor, la nivel mondial, este Patriarhia Armeană, cu sediul lângă capitala Armeniei, la Ecimiadzin. Capul tuturor bisericilor armene din lume este Patriarhul Karekin al II-lea. Şi la acest nivel există, din 2003, un consiliu format din 6 laici şi 6 clerici. Din anul 2003, dr. Zare Nazaryan, preşedintele Consiliului parohial al Bisericii Armene din Iaşi, este şi unul dintre cei 6 membri laici ai acestui consiliu mondial, reprezentând Biserica Armeană din România, Bulgaria, Ungaria şi alte câteva ţări din regiune. Consiliul mondial se întruneşte o dată pe an, la sfârşit de septembrie.

Biserica din Iaşi va fi resfinţită de patriarhul tuturor armenilor

Pe 26 octombrie, armenii din Iaşi vor participa la slujba de resfinţire a Bisericii Armene cu hramul „Sf. Maria“, după ce toate lucrările, inclusiv cele de finisaj, vor fi terminate. La slujba de resfinţire va fi prezent patriarhul tuturor armenilor din lume, Karekin al II-lea, o mare cinste pentru comunitatea ieşeană şi pentru Biserica Armeană din România. Acesta va oficia personal slujba de resfinţire a vechiului lăcaş de cult. „Va poposi trei zile la Iaşi, de unde va pleca spre Chişinău şi Moscova. Este o imensă onoare pentru noi să ne fie alături“, a mai spus Zare Nazaryan.

În România mai sunt doar 6.000 de familii armeneşti

La începuturile sale, comunitatea armeană din România număra sute de mii de membri, numai în Iaşi existând aproximativ 30.000. Treptat, numărul armenilor s-a redus considerabil. Astăzi, în toată România, nu mai există mai mult de 6.000-8.000 de familii de armeni. „La Iaşi există acum 140 de familii de armeni. La nivel naţional, din câte am înţeles, sunt înregistraţi vreo 21.000, dar datele noastre nu arată aşa. Noi nu-i luăm în calcul pe cei din Gherla, din Transilvania, pentru că ei nu ţin de Arhiepiscopia noastră, fiind de rit catolic. Trebuie menţionat că armenii români sunt creştini ortodocşi“, a declarat Zare Nazaryan.

Dintre cele 140 de familii de armeni din Iaşi, mai există doar 4 persoane care mai vorbesc limba armeană, aşa cum au învăţat-o de la părinţi şi bunici. Printre aceştia se numără şi dr. Zare Nazaryan. „Nu este vina nimănui că s-a pierdut limba. Comunitatea s-a micşorat, din anii 1945-1965 nu mai există nici şcoli, iar oamenii nu aveau de unde să mai înveţe. Eu sunt armean pur sânge, din părinţi şi bunici armeni. M-am născut în Siria, pe malul Eufratului şi am avut norocul să învăţ în şcoală armenească. Sunt vorbitor de limbă armeană şi scriu în limba armeană, aşa cum scriu şi în limba română“, a precizat Zare Nazaryan.

În urmă cu trei ani, dr. Nazaryan a iniţiat o aşa-zisă „şcoală“ chiar la Biserica Armeană, unde a adunat copii de toate vârstele, pentru a-i învăţa limba strămoşilor lor. Din păcate, la cursuri au ajuns să vină, treptat, doar trei copii şi iniţiativa, deşi una generoasă, a trebuit să ia sfârşit.

6 mari sărbători armeneşti pe an

Spre deosebire de creştinii ortodocşi români, ortodocşii armeni au numai 6 sărbători mari de-a lungul anului: Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie (după calendarul de rit vechi), Sărbătoarea Învierii, Sărbătoarea Înălţării, care variază, conform calendarului, Sfânta Cruce, Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul. „Acestea sunt, pentru noi, evenimente religioase“, a subliniat preşedintele Consiliului parohial Iaşi.

Armenia, primul stat creştin din lume

Armenia (ţinutul dintre Munţii Caucaz, Marea Caspică şi Marea Neagră) a fost primul stat creştin din lume, adoptând creştinismul, ca religie de stat, în anul 301. Din punct de vedere religios, centrul spiritual al armenilor din toată lumea este la Ecimiadzin (Armenia), unde îşi are sediul Patriarhul Suprem (catolicos).

Pe teritoriul ţării noastre, armenii s-au aşezat începând din secolele XI-XII, unde au găsit o atmosfera propice practicării îndeletnicirilor lor tradiţionale în condiţii de toleranţă religioasă. La sfârsitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, numărul armenilor din Moldova a crescut, astfel că, în anul 1401, domnitorul Alexandru cel Bun înfiinţează o episcopie armeană la Suceava. Armenii aşezaţi în Transilvania încă din secolul al XI-lea s-au unit din punct de vedere religios cu Biserica Catolică.

Din punct de vedere dogmatic, al ritualului şi al practicilor bisericeşti, deosebirile dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Armeană sunt mici. Limba de cult este limba armeană literară veche, indiferent de ţara în care se oficiază slujbele religioase.

Prin Legea Cultelor din 1928, cultul armean a fost recunoscut de către Statul român ca făcând parte dintre bisericile istorice din ţară. În cadrul Bisericii Armene din România funcţionează 10 parohii deservite de 4 preoţi, 3 diaconi, doi cântăreţi, cu 16 biserici şi 6 cimitire confesionale. Cele mai importante comunităţi sunt la Bucureşti (aproximativ 1.000 de familii) şi la Constanţa (circa 700 defamilii). În judeţul Suceava există două mănăstiri armene, monumente istorice, la Zamca şi Hacigadar.