Biserica născută dintr-o casă cu 10 copii

Între noile lăcaşuri de cult din Sibiu, Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul“ şi „Sfântul Mucenic Mina“ din cartierul Turnişor ocupă un loc aparte, prin trecutul comunităţii parohiale şi prin începuturile vieţii liturgice de aici. Biserica a fost construită recent, iar acum se pregăteşte de pictură şi de ultimele finisaje. Înainte de a se aşeza piatra de temelie, slujbele religioase au fost oficiate într-o capelă amenajată în casa unei familii, iar acel lăcaş de cult a adunat comunitatea actuală de credincioşi.

 

Cartierul Turnişor din Sibiu îşi are originile în satul săsesc Neppendorf, o localitate atestată documentar încă din secolul al XIV-lea. Anul 1327 este menţionat în cele mai vechi documente referitoare la satul săsesc, dar se pare că aşezarea datează de mai devreme. Săpăturile arheologice au descoperit în Turnişor urmele unei biserici din secolul al XII-lea, despre care se crede c-ar fi cea mai veche din Transilvania. Istoria consemnează epidemiile de ciumă care au decimat populaţia, iar din 1734 au fost aduşi aici „landlerii“, colonişti protestanţi din regiunea Salzkammergut, expulzaţi la ordinele Mariei Tereza şi ale împăratului Carol al VI-lea, catolici fervenţi. În Transilvania din acea vreme, libertatea religioasă era respectată şi, de aceea, „landlerii“ au fost primiţi şi au ocupat gospodăriile rămase libere. Turnişorul este unul dintre cele trei centre ale „landlerilor“ din Transilvania, conform biserici-fortificate.org. În zilele noastre, Turnişorul face parte din cartierele de tineret ale Sibiului, în care vechile construcţii şi blocurile mai noi alcătuiesc un peisaj complex, diferit de alte părţi ale oraşului.

Aminteam mai sus că vechea localitate săsească a devenit treptat un cartier al municipiului Sibiu, mai ales că foarte multe dintre vechile case din Neppendorf au fost dărâmate în timpul regimului comunist, pentru a se construi blocuri. Fiind un sat cu populaţie germanică, la Neppendorf nu locuiau foarte mulţi români şi, din acest motiv, vechea biserică ortodoxă a satului, închinată Sfântului Nicolae, este un lăcaş de cult nu foarte încăpător. 

 

După Revoluţia din 1989, migraţia etnicilor germani a însemnat şi popularea acestui cartier, cu familii de români. În 1991, cartierul Turnişor a fost împărţit în două parohii, iar o vreme cei doi preoţi parohi au slujit în vechea biserică, situată în zona caselor din cartier. Cu timpul, s-a căutat un loc pentru zidirea unei noi biserici, mai încăpătoare şi mai aproape de blocurile construite şi locuite de familiile de români. Pentru că blocurile au fost amplasate departe de zona unde exista vechea biserică ortodoxă din Turnişor, credincioşii din partea nouă a cartierului erau nevoiţi să parcurgă o distanţă destul de mare pentru a participa la slujbele religioase oficiate în lăcaşul de cult menţionat. Iată de ce zidirea unei biserici în această parte a Turnişorului a fost o necesitate şi o dorinţă mare a comunităţii. 

 

„În acele vremuri era foarte greu de găsit un loc pentru o nouă biserică. S-a mers pe la blocuri, pentru a se cere un spaţiu unde să fie amenajată la început o capelă. Pentru că nu s-a găsit nici un spaţiu în aceste blocuri, tatăl meu, Nicolae Lupu, a oferit una dintre cele patru camere ale casei noastre pentru amenajarea unei capele. Mulţi oameni s-au gândit că este absurd ca o familie cu 10 copii, care locuia într-o casă cu patru camere, să ofere un spaţiu pentru o capelă. Dar voinţa şi dorinţa părinţilor mei, Nicolae şi Dorina Lupu, au fost mari şi Dumnezeu a binecuvântat acest spaţiu din casa noastră, devenind prima capelă a parohiei. Această capelă se păstrează până astăzi“, ne-a explicat părintele Ioan Lupu din Parohia Turnişor II.

Timp de trei ani, capela din casa familiei Lupu a fost lăcaşul de cult al parohiei Turnişor II. În acest spaţiu restrâns oferit de familia cu 10 copii, credincioşii participau la slujbele religioase, într-o atmosferă duhovnicească deosebită. 

 

Capela „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ a adunat în jurul ei comunitatea de credincioşi, iar lăcaşul de cult a rămas până în zilele noastre un simbol al comunităţii. Despre primele momente din existenţa acestei parohii închegate în jurul casei unde s-a născut şi a crescut, părintele paroh Ioan Lupu îşi aminteşte cu mult drag şi cu nostalgie. 

 

„Am trăit momente foarte frumoase, şi încă le mai trăim, pentru că în casa noastră capela a rămas intactă şi acum. Noi eram mici când părinţii noştri au amenajat capela în casa noastră şi am putea spune că acolo am făcut primii paşi. Din camera alăturată se auzea slujba şi bineînţeles că aveam chemarea de a participa, de a ne ruga. Îmi amintesc de faptul că la Sfintele Paşti nu aveam posibilitatea să ocolim lăcaşul de cult şi ieşeam în stradă şi făceam procesiunea. Zidirea unei biserici era dorinţa mare a noastră, a tuturor credincioşilor din Turnişor“, a mai spus părintele Ioan Lupu. Copilăria petrecută în biserică şi credinţa părinţilor au format în sufletul tânărului Ioan Lupu dorinţa de a deveni preot şi de a răspunde chemării lui Dumnezeu. Nu de puţine ori, părintele Ioan Lupu mărturiseşte că evlavia şi credinţa tatălui său, trecut nu de multă vreme la cele veşnice, au fost hotărâtoare în viaţa sa şi în calea urmată. „Tatăl meu nu a fost preot, dar în familia noastră era sădită credinţa şi, mai apoi, aceasta a rodit şi am urmat mai departe chemarea de a deveni preot“, continuă părintele Lupu.

Cu timpul, capela din casa familiei Lupu a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea din Turnişor. Rânduiala cerească a făcut ca pe un teren unde trebuia să se construiască trei-patru blocuri, s-a aşezat piatra de temelie pentru actuala biserică a parohiei. Slujba religioasă a fost oficiată de Mitropolitul Antonie Plămădeală, pe 3 aprilie 1994. Pe locul acesta, s-a construit iniţial un altar de vară, iar prin extinderea acestuia, s-a realizat un paraclis de lemn. Până în 2012, slujbele religioase au fost oficiate în acest paraclis de lemn, timp în care s-a zidit biserica mare, de piatră. Lucrările de zidire au început în 2000, prin grija părintelui paroh Nicolae Comănici. 

 

Lucrările de construcţie au însemnat ani de trudă din partea credincioşilor. În Sâmbăta Mare din 2012, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a binecuvântat lucrările de zidire la biserica nouă. „Prima Sfântă Liturghie oficiată în biserica mare a fost în Noaptea de Înviere“, ne-a mai spus părintele Ioan Lupu. În acelaşi an, pe 23 decembrie, ierarhul a târnosit lăcaşul de cult, iar în prezent slujbele religioase se oficiază aici, la acest sfânt altar. De când părintele Ioan Lupu a venit preot la biserica de aici, alături de părintele Nicolae Comănici, lucrările s-au intensificat, iar acum se lucrează la ultimele finisaje dinaintea picturii interioare, dar şi la finalizarea tencuielilor exterioare. Urmează ca lăcaşul de cult să fie înzestrat cu mobilierul necesar şi celelalte obiecte prin care să se înfrumuseţeze spaţiul liturgic.

Biserica din partea nouă a Turnişorului, pe lângă faptul că s-a născut din capela familiei Lupu şi, mai apoi, din paraclisul de lemn din curte, se deosebeşte de celelalte lăcaşuri de cult din Sibiu şi prin unul dintre hramuri. Biserica este singurul lăcaş de cult sibian închinat Sfântului Mina şi, din acest motiv, credincioşii sibieni vin adesea aici pentru a se ruga acestui mare sfânt ajutător şi mijlocitor pentru mântuirea oamenilor. 

 

Programul liturgic intens şi ataşamentul credincioşilor faţă de biserica din comunitatea lor fac din această biserică o adevărată catedrală a cartierului. 

 

„Credincioşii ne-au fost mereu alături în lucrarea noastră. Ei nu au contribuit doar material la zidirea bisericii. Faptul că participă în număr mare la slujbele oficiate aici şi că sunt mereu alături de noi în activităţile noastre ne arată că parohia noastră este închegată, şi aceasta ne dă curaj pe mai departe“, ne-a mai mărturisit părintele Lupu.

 

La slujba de târnosire a bisericii, oficiată de IPS Mitropolit Laurenţiu, cei doi preoţi de la biserica sibiană, părintele Nicolae Comănici şi părintele Ioan Lupu, au primit din partea ierarhului distincţia de iconom, ca răsplată pentru activitatea lor administrativă şi pastoral-misionară.