Biserica „Sfântul Spiridon” din Craiova, între tradiţie şi înnoire

Biserica „Sfântul Spiridon” este situată pe o mică colină din inima Craiovei, nu departe de Teatrul Naţional şi de Universitate. Ea este ctitoria boierilor Vlădoieni, zidită în anul 1758, în timpul domnitorului Constantin Nicolae Mavrocordat şi al episcopului de Râmnic Grigorie Socoteanu. Anul trecut, biserica a împlinit 250 de ani de la zidire, eveniment ce a fost cinstit de enoriaşi, împreună cu părinţii slujitori, de ziua Sfântului Spiridon, ocrotitorul spiritual al bisericii.

Credincioşii o cunosc sub numele de Biserica Albă, denumire dată de aspectul exterior. Trecutul ei este încărcat de istorie, ea purtând pe umeri două secole şi jumătate de încărcătură spirituală, normativă pentru generaţiile de credincioşi care i-au trecut pragul, plecându-şi genunchii în sânul ei la rugăciune. La începuturile existenţei sale istorice, biserica se găsea într-una dintre mahalalele mărginaşe ale oraşului, într-o zonă aproape periferică. Astăzi, după ce au trecut 250 de ani de la zidire, poziţia ei în cetatea Băniei s-a schimbat, fiind situată aproape de centru, lângă principalele obiective ale Craiovei: Teatru şi Universitate. A avut parte de slujitori vrednici care s-au îngrijit ca ea să rămână o oază de linişte pentru oamenii dornici de întâlnirea cu Dumnezeu. În permanenţă se găseşte la limita dintre tradiţie şi înnoire, dar mereu reuşeşte să le împace pe amândouă.

Ctitorie a boierilor Vlădoieni

Mahalaua în care a fost construită Biserica „Sfântul Spiridon” purta denumirea de Valea Vlăicii, denumire luată de la clădirile boierilor Vlădoieşti, ce se găseau în apropiere. Pe locul bisericii din zid exista o biserică din nuiele, ridicată cu osteneala boierului Tudor Berindei, de unde şi denumirea temporară a mahalalei „Berindei”. Această bisericuţă avea hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, Sfântul fiind al doilea ocrotitor al bisericii până astăzi.

În mijlocul mahalalei, vel Fota Vlădoianu a înălţat în anul 1758, în locul bisericii de nuiele, o frumoasă biserică de cărămidă, construindu-i case pentru conac călugăresc, fapt pentru care este cunoscută în trecut şi ca mănăstire. În Istoria Daciei, Dionisie Fotino o aminteşte alături de bisericile Craiovei, iar la 1837, ea apare alături de Mănăstirile Obedeanu şi Gănescu, sub statutul de mănăstire.

Ctitoria Vlădoienilor este prima biserică boierească din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea care a păstrat textul original al pisaniei, ce se găsea deasupra intrării în biserică în anul 1758. Pisania ni-l arată drept ctitor pe boierul Fota Vlădoiescu, fiul căpitanului Condei şi al jupâniţei Anca Vlădoianca. De numele domnitorului Constantin Mavrocordat se leagă şi construirea Bisericii „Sfântul Spiridon” - Vechi din Capitală, finisată în anul 1747.

Familia boierilor Vlădoieni şi-a luat numele de la moşia Vlădaia, pe care o aveau în judeţul Mehedinţi. Biserica „Sfântul Spiridon” a fost înzestrată de boierii Vlădoieni cu numeroase danii şi moşii. În 1773, Fota Vlădoianu închină ctitoria sa Mănăstirii Hurez, împreună cu moşiile Novaci şi Cerăt.

Din relatările marelui istoric Nicolae Iorga aflăm că Fota Vlădoianu a întemeiat în incinta bisericii o şcoală grecească, pentru copiii din mahala.

Portretul ctitorului a fost realizat pe un tablou din pânză şi aşezat în pronaosul bisericii. Biserica devine necropola familiei Vlădoianu, mormântul ctitorului ei găsindu-se în interiorul bisericii, unde se mai păstrează şi piatra funerară a mormântului său, ştearsă însă de trecerea anilor.

250 de ani de la zidire

În anul 1826, în curtea bisericii s-a construit o fântână, iar după cutremurul din anul 1838, au avut loc mai multe reparaţii care însă nu i-au schimbat înfăţişarea. În anul 1843 a fost împrejmuită cu zid de cărămidă. În anul 1861 a fost construită în curtea bisericii o clopotniţă din lemn, ce va fi refăcută în 1925.

Între anii 1924-1925, la Biserica „Sfântul Spiridon” au avut loc reparaţii generale: a fost din nou zugrăvită şi s-a deschis tinda, scoţându-se la iveală frumoşii stâlpi de piatră ce o înconjură. Tot în această perioadă, biserica a fost repictată de către marele pictor craiovean Ion Listeveanu.

Reparaţiile şi îmbunătăţirile aduse Bisericii „Sfântul Spiridon” nu s-au oprit aici. Astfel, între anii 1998-2000, părintele profesor Alexandru Izvoranu, parohul bisericii, înlocuieşte clopotniţa de lemn cu o frumoasă construcţie din cărămidă, de uz multifuncţional, care, pe lângă clopotniţă, mai are şi o cameră mortuară, precum şi un depozit situat la subsolul acesteia.

Cu prilejul împlinirii a 250 de la zidire, părintele profesor împreună cu binecredincioşii săi enoriaşi au reuşit să ridice în curtea bisericii o frumoasă troiţă de stejar, sculptată, care a fost sfinţită anul trecut, în ziua Sfântului Spiridon, de către IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. Toate aceste reparaţii şi îmbunătăţiri nu au alterat deloc stilul tradiţional brâncovenesc în care a fost construită biserica. Şi astăzi se poate admira arhitectura cu pridvorul deschis, brâul şi ocniţele oarbe de pe pereţii exteriori laterali, vulturul bizantin bicefal imprimat pe rozeta de aerisire, simboluri ale artei brâncoveneşti.

Împodobirea bisericii

La altarul Bisericii „Sfântul Spiridon” au slujit preoţi vrednici ce au cârmuit cu dibăcie această corabie pe valurile vieţii, şi de fiecare dată au adus-o nevătămată la limanul cel bun.

Astăzi credincioşii sunt îndrumaţi de părinţii Alexandru Izvoranu, preotul paroh, şi de părintele Gheorghe Pârna, numit de curând în funcţia de preot II la această parohie.

Părintele Alexandru Izvoranu a fost numit preot paroh la Biserica „Sfântul Spiridon” în anul 1995. Experienţa sa de la catedră, sfinţia sa fiind profesor de Vechiul Testament la Facultatea de Teologie din Craiova, precum şi bogata sa experienţă pastorală au constituit totdeauna o „busolă” pentru credincioşii de aici. Ca şi înaintaşii săi, părintele profesor s-a îngrijit în primul rând de aspectul bisericii. El a fost în permanenţă ajutat de către enoriaşii din parohie, oameni destoinici care niciodată nu l-au lăsat la greu: „Prima grijă în momentul venirii mele aici a fost să modific ceva din punct de vedere edilitar: am dorit să schimb parcul din faţa bisericii, să mă ocup de reparaţia exterioară a sfântului lăcaş. În ultimii ani, pregătindu-ne pentru aniversarea a 250 de ani de la sfinţirea bisericii, ne-am străduit să facem ca biserica noastră să arate ca nouă şi pe dinafară şi pe dinăuntru: am schimbat mobilierul (stranele, iconostasul, scaunul arhieresc etc.), pentru a fi frumos împodobită în ziua aniversării ei”.

Monografie scrisă spre folosul credincioşilor

În ultimele luni ale anului 2008, părintele profesor a cercetat amănunţit trecutul bisericii sale pe care l-a reactualizat, reuşind să întocmească o frumoasă monografie pe care a dedicat-o, cu ocazia hramului, credincioşilor săi, dar şi IPS Mitropolit Irineu, care a binecuvântat efortul părintelui Izvoranu. „În ultima vreme m-am ostenit cu întocmirea istoricului bisericii, o monografie amănunţită, pe care am realizat-o în colaborare cu Facultatea de Istorie din Craiova, prin domnii profesori Ioachim Iulian Voica şi Dinică Ciobotea. Monografia a fost lansată în ziua hramului bisericii şi face parte dintr-un şir de lucrări monografice, reactualizate, lucrări în care se vor cuprinde toate bisericile din oraş, acestea toate sub blagoslovirea arhierească a IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. Prin lucrarea noastră nu facem doar un simplu istoric al bisericii, ci o prezentare a întregii vieţi parohiale actualizate” a mărturisit părinte profesor Alexandru Izvoranu, parohul Bisericii „Sfântul Spiridon”.

O frumoasă capelă din cărămidă

Între anii 1998-2000, vechea clopotniţă din lemn a bisericii a fost înlocuită cu o frumoasă capelă din cărămidă.

Prin ostenelile părintelui şi ale credincioşilor săi, în special a unor oameni de bine ce au fost în permanenţă alături de preot: epitropul Hristodor Ivanovici, Anton Dan Ştefănescu, familia Zaharia şi alţii, a fost ridicată, spre folosul credincioşilor, o frumoasă construcţie din zid cu rol multifuncţional. În turlă a fost instalată clopotniţa, corpul capelei fiind folosit drept cameră mortuară, partea de subsol fiind utilizată ca depozit, precum şi un birou parohial: „Este o construcţie multifuncţională, deoarece, în afară de clopotniţa propriu-zisă, mai există o cameră mortuară, un birou parohial, precum şi un depozit subteran pentru diverse materiale necesare parohiei. La ora actuală este una dintre cele mai frumoase capele din Craiova”, ne-a declarat părintele paroh.