Biserica Sfinților Voievozi de la Drăgești - Dămienești

La Drăgești - Dămienești, județul Bacău, pe un tăpșan odinioară mijloc de vatră de sat au ridicat frații Burchi, proprietari de pământuri, o bisericuță de lemn, punând-o sub pravila cerească a Sfinților Voievozi. De-acolo, de pe dâmb, privește spre apele mereu zbânțuite ale Siretului, ce mușcă hulpav din maluri, croind meandre și șerpuiri leneșe pe ditamai tipsia de clorofilă.

De la Dămienești, din centrul de comună, spre Dră­gești drumul urcă lin dealul, apoi, printre case, cotește, nărăvaș, la dreapta, de-ți vine să-ți scuipi în sân de spaimă. De-acolo se potolește. Subțiin­du-se vădit, numai cât o cărare oleacă lărgită, înaintează, pe-un hat dintre grădini, în linie dreaptă, spre biserica ce se vede în zare. Cărăruica, impracticabilă pe vreme ploioasă sau pe timp de omăt, taie de la șosea, de-a dreptul, câmpul, căutându-și capătul: un tăpșan de pe care se vede, întinzându-se a răsfăț, la soare, Siretul. Pe tăpșanul acesta, odinioară probabil mijloc de vatră de sat, au ridicat cei doi frați Burchi, bogătani proprietari de pământuri, bisericuța de lemn a Drăgeștilor, așezând-o sub pravila cerească a Sfinților Voievozi. De-acolo, de pe dâmb, privește spre apele mereu zbânțuite ale Siretului, ce mușcă hulpav din maluri, croind meandre și șer­puiri leneșe pe ditamai tipsia de clorofilă.

Legenda spune că în veacul al XVIII-lea, Burcheștii, avuți proprietari de pământuri și de păduri, exploatau lemnul cu gatere puse în mișcare de forța apelor. Pentru lucrătorii tocmiți la aceste gatere, dar și la transportul lemnului pe ape, ar fi ridicat, de altfel, și bisericuța. Cu lemn de pe loc, încheiată în cuie de lemn, păzită ca o cetate miniatu­rală de copacii ce-au odrăslit până azi. `Biserica a fost construită la 1773, în Drăgeștii de Sus, de către frații Gavril și Ursu Burchi, după cum stă consemnat pe clopote. Ei au adus aici și primul călugăr, Vîrlan Gafencu. De altfel, locașul a fost schit de călugări până pe la 1850. Abia după aceea a devenit biserică de parohie”, explică părintele Vasile Savin, parohul de la Drăgești - Dă­mie­nești.

Stilul arhitectural

Biserica de lemn cu hramul `Sfinții Voievozi” de la Drăgești - Dămienești este construită din bârne de stejar, încheiate la col­țuri `în coadă de rândunică” și așezate pe temelie de piatră de râu. La exterior, se remarcă brâul - frânghie răsucită, ce încinge, grijuliu, trupul mic și firav al bisericii. De altfel, brâul este singurul element arhitectural lăsat la vedere, pereții din bârne fiind căptușiți, încă din veacul al XIX-lea, cu scândură de brad. Acoperișul este din șindrilă, la fel ca la începuturi. Tot la exterior poate fi admirat portalul masiv, de la intrare, realizat din grinzi brute, de stejar, cioplite din bardă și frumos decorat cu motive vegetale: vrejul cu poame. 

Ca elemente particulare ale stilului arhitectural, trebuie pomenite consolele de sub strea­șină, cioplite `în cap de cal”. Despre astfel de console, măiastru sculptate, v-am vorbit și în repor­tajele despre bisericuțele de lemn de la Tisa Silvestri sau Cucuieți (Solonț), din județul Bacău.

Podoabele de interior

În decursul timpului, biseri­cuța a suferit o serie de modificări care, din fericire însă, nu i-au afectat forma inițială. La interior se remarcă în mod special peretele despărțitor, minunat sculptat, dar și cheile de boltă, decorate cu motive geometrice. De asemenea, bolțile prezintă o particularitate nemaiîntâlnită în bisericile de lemn ale Bacăului, baza bolților din naos și pronaos fiind decorată, așa cum aprecia și cercetătorul Dorinel Ichim, într-o `rețea de V-uri”.

Catapeteasma a păstrat suportul original, dar a suferit modificări în ce privește partea de pictură, la reparațiile din decursul timpului. Astfel, icono­stasul, precum și icoanele pe pânză de la baza catapetesmei au fost repictate la 1912.

Bisericuța ultimilor bătrâni de la Drăgești

În timp, bisericuța de lemn a Drăgeștilor a suferit numeroase lucrări de reparații. Ultima restaurare serioasă a avut loc, potrivit însemnărilor din registrele parohiei, în perioada 1967-1968. Apoi, în ultimii 20 de ani a fost schimbată dranița, consolidată temelia și tăbănuită cu scândură nouă la exterior. `Acum, probleme foarte serioase nu sunt; se conservă destul de bine. La acoperiș poate că ar mai fi ceva de făcut. De-acum, putere nu mai este. Satul e îmbătrânit; media de vârstă e undeva la 60-70 de ani. Ei ar vrea să vină la biserică, își doresc, dar e distanță destul de mare pentru vârsta lor. Prima casă e la aproape jumătate de kilometru de biserică, cea mai depărtată la 2 kilometri și ceva. Așa că-i aduc cu mașina mea, câte un transport-două. Nici nu știți cum mă așteaptă, duminica…”, spune părintele Savin.

Satul celor două Dragaline

Întins pe terasa de deasupra Siretului, satul Drăgești își are rădăcinile departe, în istorie. Primul document care face referire la așezarea de mai târziu datează de la 1489, fiind pomenite pe aceste pământuri două femei (posibil proprietare de pământuri) cu numele de Dragalina. De aici, se pare, s-ar trage și denumirea actuală a satului. Apoi, în secolul al XVI-lea, Alexandru cel Bun pomenește într-un act de danie numele satului Drăgești. Începând din secolul al XVIII-lea, de la recensământul din 1773-1774, satul Drăgești este pomenit ca sat de liuzi. La fel, în Condica liuzilor din 1803.

Astăzi, localitatea face parte din comuna Dămienești a jude­țului Bacău și se află la circa 40 de kilometri distanță de orașul reședință de județ.

În apropiere, în satul Brad, se găsesc urme ale familiei marelui agronom român Ion Ionescu de la Brad. Străbunicul său, medelnicerul Ionașcu Isăcescu, a construit acolo o biserică. Apoi, mai târziu, însuși savantul a cum­părat moșia Brad, de la stat, organizând acolo prima școa­lă-fermă modernă de agricultură din România.