Bisericile tricentenare din Topoloveni

Așa mic cum este, orașul Topoloveni are nu una, ci două biserici tricentenare. Amândouă sunt încărcate de istorie, de spiritualitate și de frumusețe. Amândouă veghează în mijlocul naturii și amândouă au în preajmă câte un muzeu cu totul special.

Biserica Inuri se află în par­­tea de nord-est a orașului. Denumirea Inuri provine de la una din vechile ocupaţii practicate în trecut de populaţia din zonă, culesul și prelucrarea inului. Biserica, monument istoric, poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind construită în anul 1706 de către jupân Gheorghe de la Ianina, numit mai târziu Topoloveanu.

E un lăcaş de cult ca o bijuterie, de 18 metri lungime, 4,5 metri lățime și 10 metri înălţime. Suficient pentru cei circa 90 de enoriași din cătunul Inuri pe care îi deservește. Învelișul este din lemn, iar temelia și zidurile, din piatră și cărămidă.

Există aici trei pisanii: una în pridvor, deasupra ușii de la intrare, a doua în interior, pe zidul dintre naos și pronaos, iar a treia de dea­supra ușii de la intrarea în pronaos, pusă de un nepot al ctitorului după 61 de ani.

În pridvor se mai află o piatră cu litere aproape şterse, cu textul în limba slavonă care nu mai poate fi descifrat. Tâmpla, sculptată artistic în lemn, este o adevărată podoabă a acestei vechi biserici.

Biserica a fost renovată, în cadrul unui proiect cofinanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, program gestionat prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Cu acest prilej, s-au asigurat toate facilităţile şi confortul pe care le conferă tehnologia modernă, dar în mod discret, fără a afecta aspectul istoric al clădirii.

Ghidul nostru, preotul Dan Pavel, ne mai spune că biserica a fost zidită cu piatră de Albești, localitate de lângă Câmpulung Muscel. Zidurile sunt foarte groase, iar ferestrele mai înguste la interior decât la exterior; practic, e o biserică fortificată și putea fi folosită ca loc de apărare.

Catapeteasma, foarte frumoasă, e sculptată din lemn de trandafir.

Clopotnița, amplasată la circa 30 de metri distanță, a fost adusă de la Biserica Șerban Vodă din Bucu­rești: dezasamblată, transportată și reasamblată aici.

O baroneasă celebră la Topoloveni

În 2008, Emma Harriet Nicholson, baroneasa de Winterbourne, fostă raportoare a Uniunii Europene pentru România între 2000 și 2004, membră a Camerei Lorzi­lor, reprezentantă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și membră de onoare a Asociației filantropice „Vasiliada”, de pe lângă Arhiepiscopia Craiovei, a venit la Topoloveni cu fundația sa caritabilă, vizitând casele unor copii cu posibilități materiale reduse, printre care fetița Olga Iordăchiuș, care ulterior a devenit campioană cu Farul Constanța și a ajuns în lotul național de fotbal feminin. Cu aceeași ocazie, baroneasa a vizitat Biserica Inuri, aflată atunci în restaurare, și a fost atât de impresionată încât i-a rugat pe cei prezenți s-o lase puțin singură, ca să se roage în genunchi, afirmând că a simțit în interior o energie pu­ternică. A rămas acolo un sfert de oră.

De altfel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a întâlnit cu baroneasa Emma Nicholson de Winterbourne, vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Externe și pentru Drepturile Omului a Parlamentul European și co-preșe­dinte al Grupului la Nivel Înalt pentru Copiii României (GNICR). Baroneasa a apreciat implicarea Bisericii Ortodoxe Române în rezolvarea situației copiilor aflați în dificultate, subliniind faptul că România a devenit un model în domeniu pentru țările din răsăritul Europei.

Bisericuța de suflet

Biserica „Adormirea Maicii Dom­nului” din cartierul Goleştii Badii din Topoloveni este și ea monument istoric. În plus, ea găzduieşte două Evanghelii la fel de vechi precum lăcașul de cult, adică aproape trei secole. Pe una dintre paginile Evangheliilor este scrisă de mână o însemnare care dovedeşte existenţa unei şcoli în casele de lângă această biserică, în timpul păstoriei Mitropolitului Filaret al II-lea, şcoală la care veneau şi copii din alte sate, mai îndepărtate.

Un document atestând existenţa unui schit pe acest deal datează din 24 octombrie 1736, iar biserica lui a fost denumită Nuceteanca.

În 1745, ieromonahul Dionisie, egumenul Mănăstirii Nucet, a zidit actuala biserică pe locul schitului, aflat în paragină la vremea aceea. Pictura exterioară din dreapta prid­vorului, asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Voroneț, înfăți­șează chinurile iadului, reprezentat printr-un balaur cu gura căscată din care ies flăcări de foc, gata să-i înghită pe ucigaşi, pe cei ce dorm în loc să se ducă la biserică, pe bogatul nemilostiv și, din motive necunoscute nouă, cârciumarul, hoţul, croitorul, măcelarul sau cojocarul, meserii scrise ca atare lângă ei, în litere chirilice. Putem doar să presupunem cum se purtau aceștia pe atunci cu semenii lor...

De notat că fețele diavolilor sunt scrijelite sau acoperite cu vopsea. Ghidul nostru ne explică motivul: teama ancestrală că necuratul ar putea avea o influență malefică prin simplul fapt că e reprezentat fidel.

Biserica a fost restaurată cu fonduri europene în perioada 2010- 2015 şi are trei hramuri: „Adormi­rea Maicii Domnului”, „Sfântul Visarion” și „Sfânta Parascheva”.

Tocul ușii și mobilierul interior sunt cele originale, de la 1745, doar ușa, prea degradată în timp, a trebuit să fie înlocuită cu o copie. Părintele Dan Pavel ne-a mărturisit că aceasta este: „bisericuța mea de suflet”!

În momentul de faţă, nu se slujeşte aici, dar biserica rămâne vie, lucru la care contribuie și faptul că la difuzoare, interioare și exterioare, se transmit permanent slujbe! În pustietatea împrejurimilor, vocile preoților răsună ca un mesaj inalterabil că, orice-ar fi, credința supraviețuiește.