Bucureștiul istoric
Am considerat firesc să începem această rubrică în capitala României, oraș care a reușit aproape eroic să păstreze ceva din strălucirea de altădată a Micului Paris.
Metropola de atunci a fost victima edilitar-arhitectonică a două perioade nefaste: comunismul, cu numeroase demolări și cu ridicarea unor păduri de blocuri anoste, respectiv cele trei decenii postdecembriste, în care s-au înălțat o mulțime de „building”-uri moderniste, destule foarte înalte, care au stricat imaginea unor cartiere patriarhale. În plus, multe case și clădiri administrative care au reușit să supraviețuiască acestor flagele se află într-o avansată stare de degradare, care nu doar afectează estetica urbei, dar unele sunt adevărate pericole publice, riscând să se prăbușească, parțial (elemente de fațadă) sau chiar integral.
Cu toate acestea, din fericire, mai sunt multe construcții frumoase care merită admirate, străzi care încântă într-o plimbare la pas și chiar cartiere cu valoare arhitecturală, artistică, istorică și turistică. Printre acestea, bisericile, muzeele și casele memoriale ocupă locuri de cinste, dar nu trebuie ocolite nici numeroasele case și alte clădiri frumoase, unele renovate. Clădirea CEC, Muzeul Enescu, Ateneul sunt printre emblemele arhitecturale bucureștene.