Bucuria de a trăi

Dacă secolul XX a marcat trecerea de la o stare generală depresivă spre o frenezie hedonistă în lumea occidentală, orchestrată atât de filosofi, cât şi de scriitori, iată că la trecerea într-un nou secol ştiinţa se preocupă şi de fericire.

Fericirea, care ar putea fi definită simplu "ca o senzaţie durabilă a stării de bine", are baze biochimice din ce în ce mai bine studiate. Astfel, a fost identificat "un circuit al recompensei" la nivelul unor nuclei din sistemul nervos central, cum ar fi, de exemplu, nucleul accumbens. În acest nucleu, în urma unui stimul (de exemplu, vederea unei prăjituri) se secretă o substanţă numită dopamină, care determină un sentiment de satisfacţie. Interesant, dar, această stare se poate obţine şi ca urmare a administrării de droguri sau a consumului de alcool. Alte substanţe implicate în senzaţia de încredere şi alinare sunt oxitocina şi endorfinele, care, după fixarea pe anumite locuri din creier, atenuează durerea şi produc o stare de euforie. O altă substanţă necesară pentru starea de bine este serotonina cu un rol deosebit în reglarea dispoziţiei. Scăderea serotoninei este asociată cu stările depresive, iar medicamentele antidepresive realizează creşterea concentraţiei acestui mediator în creier. Psihologi şi medici au studiat metodele de a stimula bucuria de a trăi. Printre acestea enumerăm: - practicarea unui sport: se ştie astăzi că unele activităţi şi comportamente pot stimula acel circuit al recompensei sus-menţionat. Activitatea fizică, de exemplu jogging-ul, determină un sentiment de putere şi de euforie, datorat, se pare, secreţiei de endorfine. Acelaşi efect se obţine şi la ciclism, nataţie, ski. Pe de altă parte, sporturile extreme, cum ar fi săritura cu frânghia elastică, generează secreţia adrenalinei (hormon de stres) şi pun corpul în alertă maximă. Concomitent se eliberează şi dopamina, ceea ce dă sportivului o senzaţie ameţitoare de putere şi libertate. Psihiatrii şi psihologii consideră că exerciţiile fizice sunt benefice pentru sănătatea mentală şi au introdus ca terapie antidepresivă trei şedinţe săptămânale de exerciţii la aceşti pacienţi. Evident, nu trebuie neglijată în acest timp medicaţia antidepresivă. - pentru cei care nu pot face sport, un efect benefic pe termen lung se poate obţine prin tehnica meditaţiei, tehnică prin care se activează unele zone din creier legate de emoţiile pozitive. S-a observat că numai după două săptămâni de practică a meditaţiei se produce o activare a zonei corticale prefrontale stângi cu efect euforizant; - cultivarea empatiei este favorizată de creşterea oxitocinei, numită şi "hormon de ataşament". Acest hormon este activ în toate relaţiile pozitive între persoane, inclusiv cele amicale şi parentale. Acest hormon intervine de asemenea într-un comportament foarte specific numit empatie, care înseamnă capacitatea de a te pune în locul altuia. Se consideră că empatia este unul din factorii esenţiali ai fericirii la om. După profesorul Frans de Waal, psiholog american, "frumuseţea empatiei constă în aceea că ajutându-ţi aproapele realizezi şi un sentiment de satisfacţie, adică o recompensă intrinsecă".